Interviu cu Ma Yoga Abhita, discipol Osho din Marea Britanie

Un interviu cu Ma Yoga Abhita, discipol Osho din UK, despre Osho, meditație, sannyas și Centrul de Meditație din Puna. Interviul original în limba engleză, aici: http://www.sannyas.net/agarva/oh/issue_02/interview.htm

Întrebare: Care ai spune că este principala învățătură a lui Osho, dacă ar fi s-o pui doar într-o propoziție sau două, inima mesajului său? Care era mesajul lui pentru omul modern?

Mai întâi aș vrea să dau acest avertisment: luați notă, vă rog, că răspunsurile ce urmează sunt propria mea înțelegere a lui Osho și a învățăturilor sale, pe care le-am descoperit pentru mine însumi. Citatele mele din ce am citit și auzit.

Spiritualitatea bazată pe celebrarea vieții; ”viața nu este o problemă de rezolvat, este un mister de trăit.” ”Fii total în tot ceea ce faci. Meditația este cheia;” ”Calea este spre interior.”

Î:Ce te-a adus la Centrul de Meditație din Puna?

Eram un sannyasin (adept/discipol al lui Osho) de 6 ani și mi-am dorit dintotdeauna să merg în Puna. La vremea respectivă conduceam o afacere cu un alt sannyasin, care îmi absorbea tot timpul și energia mea. Lucram din greu. La începutul anului 1996 am decis că în acest an, indiferent ce apare, voi merge în mod sigur în Puna. La începutul toamnei, afacerea s-a dus pe apa sâmbetei!

Motivul pentru care sannyasinii se duc acolo este să fie în ceea ce Osho numește ”Buddha Field” (Câmp Buddhic), câmpul energetic din jurul unui maestru iluminat, și deasemenea pentru a fi într-o comunitate de 7000-15 000 de oameni (depinde de sezon), care caută în mod activ, meditează și sunt dedicați propriei lor creșteri personale.

Dacă ai anumite aspecte în psihologia sau psihicul tău, este imposibil să le ignori în această atmosferă. Mulți oameni descoperă că doar a fi acolo este o experiență intensă. Este un loc sigur pentru a fi absolut cine ești tu în acest moment – este un loc foarte, foarte iubitor, dar poate fi deasemenea foarte inconfortabil, când experimentezi părți din tine care ies la iveală, pentru care în mod normal, de cele mai multe ori inconștient, găsești căi de a le ignora sau de a fugi de ele.

Î:Cât timp ai fost acolo?

Celebrare la Centrul Osho din Puna. Sursa foto: www.osho.com

6 luni.

Î: Care a fost cea mai memorabilă experiență la Centrul de Meditație?

Au fost multe experiențe frumoase, dar cele mai memorabile pentru mine au fost perioadele în care am putut să simt prezența lui Osho cel mai puternic. Osho a murit sau „și-a părăsit corpul” la începutul anilor 1990. Eu am devenit sannyasin mai târziu în acel an – și de atunci, într-un mod inexplicabil, m-am simțit mereu conectată cu Osho. Nu ca față de un dumnezeu sau guru, la care să privesc spre cer și să mă rog. E mai mult ca atunci când te îndrăgostești, și de-a lungul anilor această iubire pentru Osho a devenit mai puternică și mai puternică.

În Puna am ajuns la sursa acestei energii care îmi atinge inima atât de profund. Spre finalul șederii mele acolo, l-am simțit pe Osho foarte puternic în meditația Frăției Robelor Albe (sau Evening Meeting, n.tr.). Destul de des stăteam în timpul discursului, cu ochii închiși și eram pur și simplu în altă parte, nu știu unde, pentru o oră sau două. Îmi simțeam al treilea ochi (cunoscut în mod tradițional ca chakra percepției interioare), vibrând de energie – uneori foarte împăcată, alteori extatică. Iubeam cu totul [Meditația] Robelor Albe. Celălalt loc unde energia lui Osho este foarte puternică este în samadhi, unde este cenușa sa. Este deschis pe timpul zilei pentru cei care vor să stea și să mediteze acolo – după o oră în samadhi ieșeam complet amețită!

Celălalt moment important pentru mine era celebrarea de sannyas săptămânală, în sala mare de meditație – cele mai bune petreceri la care am fost vreodată; o adevărată, adevărată celebrare. Era mereu o muzică de celebrare când oamenii luau sannyas și era atât de emoționant să vezi lacrimile și râsul acestor oameni, când își primeau numele, și experimentau ce aș putea descrie doar ca ”impulsuri energetice” de la femeile ”medium” care stăteau în față.

Uneori muzica era blândă și ritmată, alteori tăcere, apoi vioaie, înălțătoare, apoi celebrare sălbatică. Toți păreau să se miște împreună într-un fel de ritm intuitiv, în funcție de cine lua sannyas în acel moment. Oamenii dansau extatic folosind tot spațiul sălii cu podea din marmură, alții priveau, legănându-se cu mâinile pe inimă, alții cu ochii închiși, alții cu mâinile unite în semn de ”namaste”.

Am făcut o combinație din ambele. Găseam un loc cu o priveliște bună a celor care luau sannyas, și mă legănam și dansam pe toată perioada. De câteva ori puteam simți energia lui Osho pur și simplu revărsându-se și corpul meu dansa și dansa, și eu eram, din nou, în altă parte. Acestea erau momente cu adevărat prețioase pentru mine.

Î: Ai găsit iluminarea acolo? Explică. Faptul de a fi acolo ți-a schimbat viața? Explică.

Iluminarea este un termen pe care l-aș folosi doar pentru oameni ca Osho, Isus, Buddha, etc. Pentru mine, acești oameni sunt iluminați. A fi acolo mi-a schimbat viața cu siguranță în multe, multe moduri. A fost incredibil. Dar asta am simțit și atunci când am luat prima dată sannyas.

În Puna, experiențele care mi-au schimbat viața au fost mult mai puternice, mai dese și mai intense. Primele câteva luni au fost în special puternice. Am experimentat oglindă după oglindă, reflectând înapoi lucruri destul de șocante despre mine și despre cum m-am comportat, destul de incoștient, până acum. M-am simțit total spulberată, și chiar când am crezut că fusesem complet spulberată, altceva, despre care nu aveam nici cea mai vagă idee, îmi sărea în față și mă lovea fix între ochi. Eram șocată și eram adesea într-un spațiu foarte vulnerabil – dar Puna este un loc foarte sigur pentru oameni foarte vulnerabili. Când am avut nevoie de sprijin, a fost acolo, iar când nu era potrivit, eram lăsată singură. Am învățat să dau drumul și să fiu cu trăirile care aveau nevoie să iasă la suprafață. Nu regret nici un moment din această perioadă – pacea interioară, conștiența și fericirea pe care acest ”proces profund de curățare” mi le-a adus, au meritat fiecare lacrimă.

Î: Cum ai explica metoda de meditație pe care Osho a dezvoltat-o?

În câteva cuvinte: ”meditație pentru omul modern.”

Osho a conceput multe meditații care sunt o combinație unică de tehnici terapeutice occidentale și tehnici de meditație tradiționale orientale. Viața este mai accelerată și mai stresantă decât a fost vreodată până acum, așa că doar a sta în tăcere într-o postură de lotus nu este de ajuns, nu mai merge șmecheria. Unele meditații implică scuturat sau dans sau catharsis direct, înainte de a te așeza efectiv și a fi în liniște.

Ideea este de a elibera anii de emoții și tensiuni reprimate și înăbușite, de a mișca cu adevărat energia, și apoi de a sta și a folosi această energie pentru a merge în interior și a fi un martor la tot ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul tău. De asta și sunt atâtea grupuri de terapie în comună; pur și simplu pentru a elibera drumul, astfel încât tăcerea meditației să se poată întâmpla cu adevărat. Comuna este cel mai mare centru terapeutic și de creștere spirituală din lume.

Î: De ce ai spune că Osho a fost înțeles greșit de media din America?

Pentru că ei erau prea stupizi ca să vadă ce spunea el cu adevărat! Și pentru că Osho i-a provocat în mod deliberat.

A avea o flotă de 99 de Rolls Royce-uri (pe care Osho nu le-a posedat niciodată, apropo, și multe dintre ele erau luate în leasing), a fost cu siguranță un mod incendiar de a atrage atenția capitalei consumeriste a lumii, și deasemenea de a provoca multă gelozie și furie că un așa-zis om ”religios” ar putea face așa ceva.

Sursa foto: http://www.otoons.com

După cum văd eu lucrurile, asta a fost încă un ghimpe în credința creștină că sărăcia este mai sfântă decât bogăția. Îmi amintesc că Osho a spus odată că dacă i-ar șoca pe americani încât să-și caște gurile atât larg de uimire, atunci poate că ar putea să picure puțină înțelegere în ei! El a a mai spus că dacă oamenii erau capabili să-l urască, erau capabili și să-l iubească. Osho a folosit mass-media pentru a-i aduce imaginea la televiziune și în ziarele din întreaga lume- nu a părut să-i pese ce se scria despre el, câtă vreme tot mai mulți oameni îi vedeau imaginea, știa că aceasta era cea mai bună cale de ajunge la ei. Mulți oameni au venit la Osho din pură curiozitate. De fapt, el a condus, în felul său, o uriașă campanie internațională de publicitate, pe gratis.

Î:Cum arăta o zi obișnuită la Centrul de Meditație? Era o anumită rutină?

Este dificil de descris o zi obișnuită, sunt multe moduri de a participa acolo și fiecare este liber să facă ce alege să facă.

Există un program de meditații care are loc în sala mare, centrală, de la 6 a.m., pe toată durata zilei, până la [Meditația] Frăției Robelor Albe din fiecare seară, de la 7 p.m. – atunci este prezentat un discurs video Osho (sunt mii de ore cu Osho vorbind pe bandă video, și chiar și mai multe pe audio), și Osho a cerut ca fiecare să participe la asta, ca momentul de apogeu al zilei, când toată comuna se adună împreună să mediteze. Deci, la acest moment, întreaga comună se oprește.

Există un program imens de diferite grupe de terapie și meditație, la care cei mai mulți oameni vin să participe. Unii oameni lucrează full time, alții ”se aruncă” în diferite joburi care îi atrag când simt că le place. Alți oameni folosesc studiourile de artă pentru a picta, a sculpta, a juca teatru, etc. Sunt multe cursuri diferite de arte marțiale, dans și așa mai departe. Sunt facilități complete de sănătate – piscină, saună, jacuzzi, tennis, etc. Mulți oameni vin să se relaxeze și să-și încarce bateriile – este un loc foarte luxuriant, verde, frumos. Oamenii mănâncă în restaurante și cafenele în aer liber – destul de des servindu-se mâncare specială italiană sau japoneză (depinde cine gătește!). Există un bar deschis în timpul serilor și, o dată pe lună în sezonul ocupat, o mare petrecere a comunei.

Ceva se întâmplă aproape în fiecare seară – teatru, comedie, multă muzică live din toată lumea, concerte speciale și reprezentații, meditații speciale sau grupe de terapie. Comuna este un loc absolut internațional – cât am fost în Puna, au fost sărbători ale Anului Nou Chinezesc, ceremonii japoneze ale Ceaiului, dans brazilian samba și tango, o noapte de vals vienez, dans din buric (belly-dance), nopți de dans tehno, nopți de jazz, cvartete clasice și așa mai departe.

Sunt un număr de zile speciale de celebrare (ziua lui Osho, ziua morții sale, a iluminării și așa mai departe), când întreaga comunitate se gătește și au loc tot felul de festivități. Am fost acolo la a șaptea aniversare de când Osho a părăsit corpul – șapte ani este un număr norocos – și a fost o săptămână întreagă de festival complet, care a culminat cu un festival uriaș cu 2000 de oameni îmbrăcați peste tot în șapte caravane diferite, cu muzică, clovni, oameni cu picioroange și tot felul de lucruri.

Î: Definește-ne termenul de darshan și de sannyasin.

În India, traducerea literală a ”darshanului” este ”a vedea” – dar sensul său merge mai adânc de atât. Osho oferea darshan în perioada timpurie sannyasinilor și vizitatorilor. Acest lucru lua forma discuțiilor intime, răspunsurilor la întrebări și a sfaturilor oferite. Era deasemenea un darshan al energiei – când ”dădea energie” oamenilor – ca impulsurile de energie de care am menționat mai devreme (la celebrarea sannyasului). Chiar nu-mi pot da seama cum aș putea să explic asta!

Î: Care este motivul robelor portocalii?

Osho a folosit multe trucuri și instrumente pentru a trezi oamenii și cred că acesta a fost unul dintre ele. De exemplu, în [perioada când robele portocalii erau o practică comună]…oamenii trebuiau să fie siguri că vor să devină sannyasini dacă asta însemna a purta culoarea portocalie și o mala tot timpul, indiferent ce muncă făceau. A fost și un truc de publicitate – acești oameni era imposibil să nu-i recunoști.

O mala este o salbă de 108 mărgele cu imaginea lui Osho atârnând ca și ”pandantiv”, ca un rosariu. Malas-urile erau purtate de obicei în India de sannyasinii tradiționali ai vechilor religii indiene. Sannyasinii tradiționali erau cei care renunțaseră la lume și la toate bunurile materiale – ei purtau robe portocalii, se rădeau în cap, și călătoreau doar cu un bol de cerșit. Pentru occidentalii cu joburi și posesiuni, asta era văzut ca ceva destul de șocant.

Bănuiala mea este că Osho ridiculiza ideea că a renunța la lume și la materialism era ceva spiritual. Dacă trăim în lume, de ce să renunțăm la ea? Poate fi văzută și ca o provocare a vechii perspective creștine că sărăcia echivalează cu dumnezeirea într-un fel sau altul. Osho este împotriva sărăciei și spune că creștinii precum Maica Tereza exploatează săracii ”servindu-i”, mai degrabă decât să muncească pentru eliminarea sărăciei.

Î: De ce există schimbările de nume? Ce înseamnă noul tău nume?

Pentru mine, a lua un nou nume a fost un mod simbolic de a da drumul trecutului, a deveni nouă sau renăscută. Un mod de a simboliza dorința de a renunța la toate părțile false din personalitatea ta, care ți-au fost impuse de condiționare, de părinți (”nu ești suficient de bun”, etc), de societate (cum ar trebui să te porți), și așa mai departe. Pentru mine, a lua sannyasul și a primi un nou nume a fost doar o formalitate, știam că eram deja un sannysin când l-am văzut pe Osho într-un video și mi-a oferit privirea sa pătrunzătoare. A lovit ceva din interior care pe de o parte se simțea atât de, atât de familar, și pe de altă parte, complet străin – ca și cum era ceva care era cea mai profundă parte din mine dar de care uitasem de vieți întregi.

A fost instantaneu și inima mea, ființa mea a spus DA – mintea mea nu a avut nimic de-a face cu asta.

Numele meu de sannyas este Ma Yoga Abhita. Ma este prefixul feminin (bărbații sunt numiți Swami), Yoga (al doilea cuvânt este ca un prenume) înseamnă ”uniune cu divinul”, și Abhita înseamnă ”neînfricată” – ”uniunea neînfricată cu divinul.” Cei mai mulți sannyasini sunt cunoscuți după ultimul lor nume (cel creștin). De-a lungul anilor, numele meu a început să capete tot mai mult sens pentru mine. Numele pe care le primesc oamenii sunt într-adevăr ciudate uneori – ele par să lovească mereu calitatea cea mai reală, cea mai fundamentală, intimă, a acelei persoane, chiar dacă la vremea respectivă li se pare ultimul lucru pe care și l-ar închipui să sunt. A lua sannyasul este și un mod de a-ți declara ție însuți că ești un căutător, pe cale, și acea cale pentru tine înseamnă să devii un discipol al lui Osho. Este o alegere pur personală care depinde în întregime de tine. Sunt oameni în lume care îl iubesc pe Osho, îi citesc cărțile și îi fac meditațiile, dar nu iau sannyas.

Î: Care era viziunea lui Osho despre Dumnezeu?

Că nu există unul! În discursurile sale timpurii știu că Osho se referea la termenul de Dumnezeu, dar în sensul a ceea ce el numea ”dumnezeire”, într-un efort de a ajuta oamenii să-l înțeleagă. Ideea unui Dumnezeu și a Diavolului, a Raiului și a Iadului, sau a oricărei puteri aflate în afara noastră este o scuză pentru noi de a privi în altă parte decât în interior. Dar el folosește termenul ”existență”, un termen pentru ”tot ceea ce este”, și acea existență are propriul ei curs, propriul ei mod de lucru. El vorbește mult despre a avea încredere în existență – că existența are frumusețea și inteligența sa, dacă am putea s-o ascultăm, să ne mișcăm odată cu ea și să-i acceptăm darurile pe care le revarsă asupra noastră în acest moment.

(Sursa web: http://www.sannyas.net/agarva/oh/issue_02/interview.htm)

Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/interviu-cu-ma-yoga-abhita-discipol-osho-din-marea-britanie/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :