• Interviu cu Ma Yoga Vivek, ”prietena” lui Osho (I)

    Posted on April 30, 2015 by in Interviuri cu sannyasini Osho, Relația Maestru-discipol
    Realizat de Ma Yoga Sudha
    17 Decembrie , 1978
    Introducerea ”intervievatoarei”:Simt aproape ca și cum acest interviu e prea prețios pentru a fi imprimat pe hârtie. Vreau să protejez floarea unei iubiri cum nu am mai întâlnit niciodată până acum. Vivek ne-a oferit un dar. Sunt uimită, mișcată, entuziasmată, bucuroasă pentru asta! Ce am simțit când a vorbit, clipind din ochii ei gri-albaștri, a fost o perspectivă bruscă a eternității iubirii. Este ceva ce am simțit când tatăl meu a murit. Îți dă o mare umilință.

    Vivel îl respiră pe Osho, așa că îț veți găsi foarte prezent aici. Ea este sannyasin de șapte ani[1] deja, și ”munca” ei în ashram este să aibe grijă de Osho – gătit, medicamente, mesaje, librăria sa, etc. Ea este unul dintre cei doi oameni care are acces direct la Osho oricând; cealaltă este Ma Yoga Laxmi.

    Relația Maestru/discipol este aici foarte intimă spiritual. Ni se dă doar conform capacității noastre de a primi.

    Interviul a avut loc la un ceai, un ritual de după amiază, în bucătăria unde este pregătită mâncarea lui Osho. Ma Yoga Astha tăia legume, Ma anand Nirgun decojea fasole, iar Vivek și cu mine stăteam pe podea, bând ceai, când interviul a început…

    [1] La data realizării interviului, 1978, n.tr.

    (Vivek a fost cunoscută ulterior ca Ma Prem Nirvano)

    Sudha: Poți să ne spui povestea ta despre cum ai ajuns la Osho?

    Vivek: Mmm, cum am ajuns…Păi, era în 1971. De fapt, totul a început în 1970 când trăiam în Europa, în Frankfurt. Într-o zi, un indian a intrat în casa noastră, și nimeni dintre noi nu știa cine e, nu era prietenul nimănui, a intrat pur și simplu. Ne-am gândit cu toții că era prietenul altcuiva, și ei s-au gândit că era prietenul cuiva, și tot așa.

    Osho and Vivek1

    Osho și Vivek. (Sursa foto: http://www.sannyas.org)

    A rămas pe timpul nopții și în dimineața următoare, când ne-am adunat cu toții pentru micul dejun, ne-am zis toți unul altuia, ”Ei bine, cine-i ăsta?” (Vivek râde de gluma asta) și nimeni nu știa cine era. Dar era atât de drăguț și s-a potrivit în casă așa de bine, că am decis cu toții că poate rămâne. L-am întrebat cum a ajuns la noi, și a spus că se plimba și a trecut pe lângă casă și a simțit pur și simplu să intre, așa că a intrat.

    A stat câteva luni, și apoi într-o zi a hotărât că o să întoarcă înapoi acasă, în India. Și când a spus asta, am avut brusc acest sentiment, fără niciun motiv, doar un sentiment, că mă voi duce cu el. Când am spus asta, toată lumea era pur și simplu consternată, pentru că eu eram genul cu o slujbă stabilă și aveam propriul meu apartament și…ei, eram foarte hotărâtă. Deci când au auzit că voi merge în India…

    Sudha: A pleca cu un străin!

    Vivek: De fapt, deja atunci el nu mai era atât de ciudat. Era chiar drăguț. Apoi când a venit vremea să plec, oamenii încă nu mă credeau. Mi-am luat toate bagajele și le-am înpachetat și am vândut apartamentul, am renunțat la slujbă, și totuși nimeni nu mă credea cu adevărat că voi pleca. Și apoi a venit ziua, și ne-au condus la aeroport, și…nu am știut de ce, era doar un sentiment că o să merg cu el.

    Și nu știam ce urma să fac acolo. M-am gândit că cel mult voi vizita munții Himalaya, voi merge în munți, dar în afară de asta nu aveam nicio idee. Și apoi când am ajuns la Bombay… (gânditoare)…când am ajuns la Bombay încă nu știam. Am simțit să mă întorc. Și primul lucru pe care l-am văzut în Bombay a fost un șobolan! Acest șobolan uriaș care stătea chiar la picioarele noastre! Era într-adevăr uimitor; acela a fost primul șobolan pe l-am văzut vreodată.

    Sudha: Primul șobolan pe care l-ai văzut vreodată! Dumnezeule!

    Vivek: Da! Vreodată, vreodată! Da. Apoi ne-am urcat într-o rișcă și am mers de la Santa Cruz la Bombay, și știi cum miroase în Santa Cruz-uuh! Și mă tot gândeam, ”Ce fac eu aici?” Nu știam ce făceam! Nu știam de ce venisem, și cu siguranță nu era de dragul lui Ravi – așa îl chema pe tipul indian – și nici pentru India, deloc. Am fost într-o uluire toată călătoria, din momentul în care mă hotărâsem să plec până când, de fapt, l-am întâlnit pe Osho. Eram într-o uluire, uluire totală, mergând prin Bombay într-o uluire totală.

    Stăteam în casa lui Ravi, cu părinții săi, și toți erau plecați într-una din zile și brusc cineva a bătut la ușă, și a apărut un australian, un occidental! Așa că am spus, ”Intră, intră!” (râsete de eliberare). Am simțit că îmi place de el, instant. Și în acea noapte a spus, ”Hai să mergem la o conferință a lui Acharya Rajneesh.” Am spus nu, nu vreau să merg la nicio conferință. El a spus, ”Hai vino.” Era o conferință în hindi, mii și mii de indieni. Am spus, ”Nu, nu vreau să merg,”, dar m-am dus totuși. Nu știu de ce, m-am dus pur și simplu.

    Eram puțin în întârziere și Osho era deja acolo, și stătea pe scenă, cu picioarele încrucișate, cu un șal pe el. Vorbea în hindi și eu eram chiar în spate. Erau mii de indieni! Era sub cerul liber, în Cross Maidan, lângă Churchgate. Și Osho era ca o pată mică, de acolo din spate. Am mers înainte, înainte…

    Sudha: Oh, nu mai suport!

    Vivek: (continuă, râzând) Am mers mai aproape și ne-am așezat jos și a fost, ups! Asta era, asta era pur și simplu.

    Michael, australianul, m-a înghiontit; evident vroia să plece, se săturase. Și eu am spus, ”NU! Nu, nu pot să plec! Trebuie să rămân.” Așa că am stat până la finalul conferinței. Și apoi am fost într-o uluire și mai mare, pentru că asta era total străin pentru mine…acest gen de…ființă. Nu știu – era pur și simplu total străin.

    Eram luată complet. Nu știam ce se întâmpla sau cine era omul ăsta. Și apoi ne-am dus acasă. În noaptea următoare a spus, ”Este o tabără de meditație la Muntele Abu. Vrei să vii?” Și am spus la început, ”Oh, nu! Eu nu pot să meditez. Mă vor da pur și simplu afară.” Și el a spus, ”Nu e chiar așa.” A spus, ”Oricine poate veni, oricine poate veni.” Așa că ne-am dus acolo, și am văzut oamenii ăștia meditând, făcând Dinamica.

    Suddha: Ai făcut Dinamica?

    Vivek: Am văzut acești oameni făcând Dinamica și m-am ascuns în tufișuri. Timp de două zile m-am ascuns în tufișuri! Nu știam ce li se întâmplă acestor oameni – făceau respirația asta profundă și se descărcau cathartic și huu-ul și săritul în sus și râsul și plânsul și țipatul și dezbrăcatul! Nu prea știam despre ce era vorba.

    Și apoi într-o zi, o femeie m-a-r-e bine, a venit la mine – o știi, era Taru – și ea a spus, ”Acharya vede că tu nu faci nimic!” (râsete și mimează o față speriată) Ohh! Și am trântit-o și eu, ”Dar nu, eu nu pot să fac respirația, sunt chiar blocată la respirație, nu pot să fac respirația…” Ea a spus (cu o voce foarte autoritară), ”Acharya vrea să te vadă la trei-jumate.” (Acharya înseamnă ‘învățător’. Așa era numit Osho înainte ca mulți discipoli să vină la el și înainte de a începe să inițieze oameni în sannyas. Ulterior a fost numit Bhagwan; ‚Bhagwan’ înseamnă ‚cel binecuvântat.’)

    Osho and Vivek4

    Osho și Vivek (Sursa foto: http://www.sannyas.org)

    Vivek: Eram cam speriată și în același timp entuziasmată. Așa că m-am dus la Circuit House, unde stătea Osho, și o femeie indiană pe care nu o cunosc mi-a spus să aștept pentru câteva minute. M-am dus la ușă și am stat la ușă, și Osho stătea pe un fotoliu cu picioarele încrucișate, doar cu un lunghi (o robă dintr-o singură bucată, n.tr.) pe el, și vorbea cu un indian. Și în timp ce vorbea cu indianul s-a uitat la mine când stăteam la ușă, și genunchii mei s-au îndoit (chicotește), s-au îndoit pur și simplu, și un indian care stătea în spatele meu m-a ținut. Cred că m-am moleșit.

    Apoi am intrat, și Osho a spus, ”Ai probleme cu meditațiile?” Și m-am uitat la el…și m-am uitat pe fereastră la cer. Nu i-am răspuns la întrebare. N-am putut. Am vrut să o fac dar nu am putut. Doar m-am uitat la cer…pentru câteva minute. Nu știu ce s-a întâmplat dar cred că e posibil să fi leșinat pentru câteva minute, pentru că nu îmi amintesc ce s-a întâmplat în acele câteva minute. Probabil că m-am întors din…nu știu…ceva. Mi-a spus cum să fac meditațiile. Mi-a mai spus altceva de care nu îmi amintesc. Și asta a fost.

    În altă zi, seara, când făceam Huu-ul (Tratak[1]), Osho era sus pe scenă, și ceva s-a întâmplat în acea noapte. Nu eram încă un sannyasin. După meditație, când Osho se ducea către mașină afară, m-a chemat, pentru că eu stăteam mai departe și toți strigau pe lângă el. M-a chemat la el și și-a pus mâna peste umărul meu și a spus, ”O să vii să trăiești cu mine. Vino la Bombay și vei trăi cu mine.” Și asta a fost prima oară când a spus ceva de acest gen. Și când a spus-o, și-a pus brațul peste umărul meu și eu m-am lăsat pur și simplu la pieptul lui. Am simțit…am simțit asta ca o continuare a ceva pe care-l uitasem…care a venit pur și simplu înapoi.

    Și în noaptea aceea nu am putut să dorm. Am stat pur și simplu pe balcon, și am știu că ”Da, desigur! Daaa…” Apoi am început să mă relaxez în meditații și în tabără. Cred că ziua următoare o femeie din Vest a venit la mine când făceam exprimarea liberă, care era după amiaza. A spus, ”Știi (voce plină de avertisment), Acharya e cu ochii pe tine.” (chicoteli). Ea mi-a spus să vin și să stau mai aproape, așa că am stat mai aproape, doar la câțiva metri de unde stătea el. Asta e un alt lucru care mi s-a întâmplat – am început pur și simplu să plâng, fără niciun motiv. Știi, când începi să plângi și plângi și pur și simplu nu te poți opri?

    Sudha: E atât de drăguț.

    Vivek: Și nici măcar nu știi de ce plângi! Și doar stai acolo și continui să plângi și să plângi. Și lacrimile se scurg și nasul îmi curge (arată cum era să îți curgă nasul în prezența lui Osho) și te smiorcăi și-ți curg balele (se aud râsete în bucătărie). De asemenea, în același timp era amuzant pentru că era un bărbat care stătea lângă mine, și avea o batistă pe podea – așa că vroiam să pun mâna pe batista aia! Aveam un ochi spre batista asta. Dar nu puteam să-mi mișc corpul să iau batista asta, nu puteam să-mi mișc mâna. Și mă uitam la mine! Eram într-un fel la distanță și mă uitam la mine, și vroiam să pun mâna pe batista aia și nu puteam, și plângeam atââât de mult.

    Sudha: Ai mai avut vreodată experiențe de acest gen înainte?

    Vivek: Niciodată, niciodată. Totul era foarte nou pentru mine. Acea tabără a fost pur și simplu explozie după explozie după explozie; în fiecare zi se întâmpla ceva. Nu știam ce se întâmplă dar i-am permis pur și simplu- totul se simțea atât de frumos, am lăsat pur și simplu totul să vină. Și în special după acea experiență de plâns și plâns, pur și simplu, de a-mi vedea mintea și a-mi vedea corpul, după meditație am stat pur și simplu acolo. Totul era plin de dealuri, de munți. Și o fată a venit la mine și m-a întrebat ce se întâmpla…era…(în acest punct Vivek este fără cuvinte), era complet dincolo de orice citisem sau simțisem. Deci așa am început. Apoi m-am întors în Bombay și am luat sannyas.

    Sudha: În acel moment, ți-ai amintit conștient ceva despre a fi fost cu Osho înainte?

    Vivek: Nu, nu de a fi cu Osho. La câteva zile după ce am luat sannyas, el oferea prelegeri în engleză în camera sa, în dormitorul său. Erau atât de puțini oameni, poate treizeci de oameni. Eram toți adunați într-o cameră, și brusc am avut un…Erau atâția oameni și toată lumea vorbea, vorbea, vorbea. Eu doar stăteam în pat. Ceva a făcut click! (Vivek gesticulează cu mâinile, ceva care arată ca un declic invers în pântecul ei). A fost ….și brusc am mers în interior. Și asta a fost.. Am avut atunci o experiență a unei vieți anterioare; nu era cu Osho. Eu nu știu nimic despre vieți anterioare.

    Sudha: Te-ai întrebat ce se întâmpla?

    Vivek: Eu nu știam nimic despre vieți anterioare sau reîncarnare sau altceva! Gândeam la modul creștin – ai doar o viață, singura ta viață, și asta e. Deci când s-a întâmplat asta, m-am întors la…viața din 1971…

    (Sudha: Încep să simt un fel de dezorientare temporală doar ascultând-o pe Vivek. Datorită acestei experiențe, ea are evident o perspectivă diferită a spațiului și timpului. Pot să simt asta în timp ce vorbește.)

    [1] Se striga sunetul ”Huu”, în timp ce îl priveau pe Osho (n.tr.)

    Interviul a fost publicat pentru prima oară în ediția din ianuarie, 1979, a Sannyas Magazine, mai recent pe Sannyas.org, și aici.

    Sursa web: http://www.satrakshita.com/interview_with_vivek.htm

    Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/interviu-cu-ma-yoga-vivek-prietena-lui-osho/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

    Post Tagged with , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.