• Osho: Ce este vipassana?

    Posted on January 9, 2016 by in Respiratie
    What-Is-Vipassana

    Sursa foto: http://cdn2.stylecraze.com

    Vipassana este un fenomen atât de simplu încât până şi un copil mic o poate face. De fapt, cel mai mic copil o poate face mai bine decât tine, pentru că el nu este încă umplut de gunoiul minţii; el este încă curat şi inocent…

    Vipassana poate fi făcută în trei moduri – poţi să alegi care din ele ţi se potriveşte cel mai bine. Primul este: conştienţă asupra acţiunilor tale, a corpului tău, a minţii tale, a inimii tale. Când mergi, ar trebui să mergi cu conştienţă. Când îţi mişti mâna, ar trebui să o mişti cu conştienţă, ştiind perfect că îţi mişti mâna. Poţi să o mişti fără nici un fel de conştiinţă, ca un lucru mecanic. Eşti la o plimbare de dimineaţă; poţi continua să mergi fără să fii conştient de picioarele tale. Fii atent la mişcările corpului tău. În timp ce mănânci, fii atent la mişcările care sunt necesare pentru a mânca. Când faci un duş, fii atent la răcoarea care vine la tine, la apa care cade peste tine şi la imensa bucurie care vine din asta…Doar fii atent. Nu ar trebui să continue să se întâmple într-o stare inconştientă.

    Şi acelaşi lucru cu mintea ta: orice gând trece pe ecranul minţii tale, doar fii un observator. Orice emoţie trece pe ecranul inimii tale, doar rămâi un martor – nu te implica, nu te identifica, nu evalua ce este bine, ce este rău; asta nu face parte din meditaţia ta. Meditaţia ta trebuie să fie conştienţă lipsită de alegere.

    Vei fi capabil într-o zi chiar să vezi stări foarte subtile: cum tristeţea se aşază în tine exact precum noaptea se aşază încet, încet, peste lume, cum deodată un lucru mic te face bucuros.

    Doar fii un martor. Nu te gândi, „Sunt trist”. Doar cunoaşte, „Este tristeţe în jurul meu, este bucurie în jurul meu. Întâlnesc o anumită emoţie sau o anumită stare.” Dar tu eşti mereu departe: un observator de pe înălţimi, şi tot restul se întâmplă în vale. Acesta este unul din modurile în care poate fi făcută vipassana.

    Şi pentru o femeie, sentimentul meu este că e cel mai uşor, pentru că femeia este mai atentă la corpul ei faţă de un bărbat. E pur şi simplu natura ei. Ea este mai conştientă de cum arată, ea este mai conştientă de cum se mişcă, ea este mai conştientă de cum stă; ea este mereu conştientă să fie graţioasă. Şi nu este doar o condiţionare; este ceva natural şi biologic.

    Mamele care au avut experienţa a cel puţin doi sau trei copii, încep să simtă după un anumit timp dacă poartă un băiat sau o fată în pântecul lor. Băiatul începe să joace fotbal; el începe să lovească încolo şi încoace, el începe să se facă simţit – el anunţă că este acolo. Fata rămâne tăcută şi relaxată; ea nu joacă fotbal, ea nu loveşte, ea nu anunţă. Ea rămâne cât se poate de tăcută, cât se poate de relaxată.

    Aşa că nu este o problemă de condiţionare, pentru că până şi în pântec poţi vedea diferenţa dintre băiat şi fată. Băiatul este agitat; el nu poate sta într-un singur loc. El este peste tot. El vrea să facă totul, el vrea să ştie totul. Fata se poartă într-un mod cu totul diferit…

    A doua formă este respiraţia, a deveni conştient de respiraţie. Pe măsură ce respiraţia intră, abdomenul tău începe să se ridice, şi pe măsură ce respiraţia iese, abdomenul tău începe să se aşeze din nou. Deci a doua metodă este să fii conştient de abdomen, de ridicarea şi coborârea sa…Şi abdomenul este foarte aproape de sursele de viaţă, pentru că copilul este unit cu viaţa mamei prin buric. În spatele buricului este sursa sa de viaţă. Deci când abdomenul se ridică, este de fapt energia vieţii, izvorul vieţii care se ridică şi care coboară cu fiecare respiraţie. Nici asta nu e dificil, şi poate fi chiar mai uşor, pentru că este o singură tehnică.

    În primul, trebuie să fii conştient de corp, trebuie să fii conştient de minte, trebuie să fii conştient de emoţiile, de stările tale. Deci are trei paşi. Al doilea tip are un singur pas: doar abdomenul, mişcându-se în sus şi în jos. Şi rezultatul este acelaşi. Pe măsură ce devii mai conştient de abdomen, mintea devine mai tăcută, inima devine mai tăcută, stările dispar.

    Şi al treilea este să fii conştient de respiraţie la intrare, când respiraţia intră pe nări. Simte-o la acestă extremitate – cealaltă polaritate faţă de abdomen – simte-o de la nas. Respiraţia care intră dă o anumită răcoare în nări. Apoi respiraţia iese…respiraţia care intră, respiraţia care iese…

    Și asta este posibil. Este mai ușor pentru bărbați decât pentru femei. Femeia este mai conștientă de abdomen. Cei mai mulți bărbați nici măcar nu respiră până în profunzimea abdomenului. Pieptul lor se ridică și coboară, pentru că un gen greșit de atletism prevalează în lume. Cu siguranță că dă o formă mai frumoasă corpului dacă pieptul tău este mare iar abdomenul e aproape inexistent.

    Vipassana-Meditation-Goutama-Buddha

    Sursa foto: www.rajeshrana.com

    Bărbatul a ales să respire doar până la piept, deci pieptul devine din ce în ce mai mare și abdomenul se micșorează. Asta i se pare că este mai atletic. În lume, cu excepția Japoniei, toți atleții și profesorii atleților pun accentul pe respirație prin umplerea plămânilor, prin extinderea pieptului, și trăgând abdomenul înapoi. Idealul este leul, al cărui piept este mare iar abdomenul este foarte mic. Deci, fii ca un leu; aceasta a devenit regula atleților gimnaști și a oamenilor care au lucrat cu corpul.

    Japonia este singura excepție, unde nu le pasă că pieptul ar trebui să fie larg iar abdomenul tras înapoi. E nevoie de o anumită disciplină pentru a trage abdomenul înapoi; nu este natural. Japonia a ales calea naturală; astfel, vei fi surprins să vezi o statuie japoneză a lui Buddha. Acesta este modul în care poți deosebi imediat dacă statuia este indiană sau japoneză. Statuile indiene ale lui Gautama Buddha au un corp foarte atletic: abdomenul este foarte mic iar pieptul este foarte mare. Dar Buddha-ul japonez este total diferit; pieptul său este aproape tăcut, pentru că el respiră din abdomen, dar abdomenul său este mai mare. Nu arată foarte bine, pentru că ideea care e răspândită în lume este exact inversul, și este atât de veche. Dar a respira din abdomen este mai natural, mai relaxat.

    Noaptea, se întâmplă când dormi: nu respiri din piept, respiri din abdomen. De aceea noaptea este o experiență atât de relaxantă. După ce dormi, dimineața, te simți atât de proaspăt, atât de tânăr, pentru că toată noaptea ai respirat natural…ai fost în Japonia!

    Acestea sunt cele două puncte: dacă te temi că a respira din abdomen și a fi atent la ridicarea și coborârea lui îți distruge forma atletică…bărbații e posibil să fie mai interesați de acea formă atletică. Atunci pentru ei este mai ușor să observe în apropierea nărilor, unde intră respirația. Observă, și când respirația iese, observă.

    Acestea sunt cele trei forme. Oricare funcționează. Și dacă vrei să faci două forme împreună, poți să faci două forme împreună; atunci efortul va deveni mai intens. Dacă vrei să faci toate cele trei forme împreună, poți să faci toate cele trei forme împreună. Atunci procesul va fi mai rapid. Dar totul depinde de tine, orice se simte ușor.

    Ține minte: ușorul este corect.

    Pe măsură ce meditația devine stabilă, mintea tăcută, egoul va dispare. Tu vei fi acolo, dar nu va fi nici un sentiment de „Eu”. Atunci porțile sunt deschise. Doar așteaptă cu o aspirație iubitoare, cu un bun venit în inimă pentru acel moment măreț, cel mai măreț moment din viața oricui – iluminarea.

    Vine…vine cu siguranță. Nu a întârziat niciodată nici măcar un singur moment. Odată ce ești pe lungimea de undă potrivită, explodează brusc în tine, te transformă. Omul vechi a murit și omul nou a sosit.

    Marele Șef, pe numele său”Bou șezând”, era constipat de luni de zile. Așa că și-a trimis indianca sa favorită la vraci, pentru ajutor. Vraciul i-a dat indiancei trei pilule și i-a spus să i le dea șefului, și apoi să vină să-i raporteze în dimineața următoare.

    Dimineața următoare, indianca a venit înapoi cu mesajul, ”Marele șef, nu-i rahat.” Așa că vraciul i-a spus să dubleze doza.

    Ziua următoare s-a întors cu mesajul, ”Marele șef, nu-i rahat.” Așa că i-a spus din nou să dubleze doza.

    Din nou, s-a întors cu același mesaj. Asta a ținut o săptămână, și în cele din urmă vraciul i-a spus indiancei să-i dea lui ”Bou șezând” toată cutia.

    Dimineața următoare, ea s-a întors cu o expresie foarte tristă. ”Ce s-a întâmplat, copila mea?”, a întrebat vraciul. Micuța indiană s-a uitat la el cu lacrimi în ochi și a spus, ”Mare rahat, nu-i șef!”

    Într-o zi ți se va întâmpla și ție, și acela va fi un moment măreț. Asta e ceea ce eu numesc momentul potrivit.

    Osho, The New Dawn , Talk #16 (Noul început)

    (Sursă web: http://www.osho.com/meditate/meditation-tool-kit/questions-about-meditation/what-is-vipassana)

    Copyright© Osho International Foundation

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr. Text tradus pentru Kiran&Jivan în 2011.

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-ce-este-vipassana/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.