Osho, despre Fecioara Maria si nasterea lui Iisus

[Întrebare] De ce îşi închipuie oamenii că Iisus a fost născut de o mamă fecioară?

Trebuie să înţelegem anumite aspecte. Mai întâi, Iisus nu putea fi născut decât de o fecioară. Gândeşte, însă, că de fapt adevărata feciorie nu are nimic de-a face cu pudoarea – cel puţin, nu pentru mine. Fecioria este mult mai mult, nu o reduceţi la sex.

Sexul poate fi feciorelnic, însă pudoarea nu este feciorelnică. Lucrurile sunt complicate. Dacă cineva este abstinent şi se gândeşte neîntrerupt la sex, atunci nu e deloc feciorelnic. Pe de altă parte, dacă un bărbat se culcă cu o femeie sau o femeie se culcă cu un bărbat, iar cei doi nu se gândesc în principal la sex, nu au în minte numai sexualitatea şi nici nu fac sex cerebral, atunci aceştia sunt feciorelnici. Feciorelnic înseamnă curat, pur, spontan, simplu, nevinovat.

Deci, nu sexul este problema, ci sexualitatea.

Există oameni care se gândesc neîncetat la sex. Şi cu cât încerci mai mult să-ţi impui abstinenţa – devii călugăr sau călugăriţă – cu atât mai mult te vei gândi la sex. În realitate, nu te gândeşti la nimic altceva decât la sex, pentru că atunci aceasta este partea cea mai flămândă din tine. Ea îşi ia revanşa, devine foarte agresivă. Revine mereu obsesiv, se arpinde şi nu-ţi mai iese din minte. Şi îţi faci neîncetat rugăciunile pentru a o reprima, şi faci pentru asta o mulţime de alte lucruri…Şi când îţi găseşti, în sfârşit, liniştea, iar se aprinde. Mergi la culcare şi sexul este acolo, e mereu cu tine. El devine visul tău, devine fantezia ta. Dacă îl reprimi prea mult, începe să se ascundă în diferite simboluri. La suprafaţă, ele nu sunt sexuale, dar în profunzime sunt pe deplin sexuale!

Sexualitatea se referă la momentul când sexul ţi-a intrat în cap; dar de ce se instalează sexul tocmai în cap? Acest lucru se petrece numai dacă îl reprimi. Încearcă timp de trei zile să posteşti, şi vei vedea că în acea perioadă mâncărurile nu îţi vor mai ieşi din minte. Nu te spăla timp de şapte zile – nu vorbesc aici de hippies; dacă eşti hippie nu îţi ajung şapte zile – şi vei fi cu gândul la baie. Nu dormi trei-patru zile şi vei fi mereu cu gândul numai la asta; te vei gândi neîncetat la somn. Ţi se va face curând somn şi vei începe să caşti. Dacă îţi este „foame” de ceva, nu contează ce, atunci gândul tău nu va fi decât la acel ceva. Dacă mintea îţi stă numai la ceva anume, întreaga ta fiinţă va fi murdărită de acel ceva.

Sursa foto: http://www.marysheart.com

Prin feciorie, eu înţeleg că Maria era într-o stare exclusiv nonsexuală. Trebuie să fi fost o femeie foarte inocentă. Ea nu s-a gândit la sex. Ea nu avea nici o idee despre acest lucru.

Ce faci tu în mod obişnuit? Vezi o femeie, o femeie frumoasă şi începi să visezi: „O femeie frumoasă…Cum aş putea oare să o aduc în patul meu?” Acum începi să îţi faci planuri; eşti răscolit şi începi să te gândeşti: „Cum ar trebui să mi-o imaginez şi cum aş putea realiza acest lucru?” Nu arăţi aceste lucruri în exterior, dar în interior continui să speculezi, să te gândeşti, să-ţi faci planuri. Iar când vorbeşti cu ea, nu-i arăţi deloc că eşti interesat sexual de ea, pentru că ea ar putea să se simtă jignită. Ar putea ieşi rău de la bun început. Îi vorbeşti despre altceva – despre poezie, literatură – dar în realitate tu nu eşti interesat de toate acestea. Tu eşti preocupat doar de modul în care să o aduci în patul tău. Acest lucru îl plănuieşti pe ascuns, în interiorul tău, dar în exterior tu arăţi interes pentru artă, pentru muzică; te prefaci chiar că eşti talentat la muzică, iar ei chiar îi place. Dar în adâncul tău aştepţi, de fapt, altceva.

Întâlneşti o femeie şi nu te gândeşti deloc la sex. Numai oamenii bolnavi se gândesc la sex, cei sănătoşi în nici un caz. Este inutil. Te bucuri de frumuseţea femeii – de faţa, de ochii, de formele ei; eşti vrăjit de fiinţa ei. Dar în acelaşi timp nu eşti cu gândul la ce ai putea să îi faci, la cum să o exploatezi sau să o posezi. Eşti interesat enorm de ea, dar inocent, nevinovat. În mintea ta, nu plănuieşti viitorul – atunci este vorba de o relaţie nevinovată, feciorelnică. Iar într-o zi apare dragostea. Într-o zi, când ascultaţi muzică, începeţi să dansaţi împreună, iar iubirea pune stăpânire pe amândoi; veţi face dragoste, dar în cea clipă nu vă veţi imagina nimic, nu veţi avea idei, mintea nu se va amesteca; totul se va petrece într-un mod nevinovat – mintea este dizolvată. Aceasta este o relaţie nevinovată, feciorelnică.

M-aţi întrebat ce înţeleg eu prin feciorelnic. Acum ştiţi. Dar de ce faptul că Iisus s-a născut dintr-o mamă fecioară s-a potrivit foarte bine cu spiritul vostru, al occidentalilor? Voi sunteţi prea obsedaţi de sex şi vi s-ar părea ciudat ca Iisus să se fi născut pe această cale, dintr-o relaţie obişnuită de dragoste. Acest lucru vi se pare mult prea neliniştitor. Este Dumnezeul vostru, salvatorul vostru, maestrul vostru…şi a venit pe lume într-un mod foarte normal, prin sex? Nu, acest lucru nu e posibil. Dacă Iisus a venit prin sex, cum puteţi condamna sexul? De ce călugării şi călugăriţele voastre spun: „Ţineţi-vă departe de sex. Este murdar, este cel mai mare păcat care există.” Dacă Iisus ar fi venit pe această lume prin iubire normală, sexul ar fi fost greu de condamnat. Atunci o călugăriţă ar putea spune: „Cine ştie? Poate Iisus vrea să vină prin mine?” Sau un călugăr ar putea spune: „Cine ştie? Nici Iosif nu a ştiut. Cine ştie, poate Iisus ar vrea să vină prin mine?”

Dacă Iisus poate să vină prin dragoste, atunci dragostea este înălţată, ridicată pe tron. Atunci dragostea primeşte o valoare mai mare. Dacă Iisus vine prin dragoste, ea va fi primită cu strălucire şi aceasta le-ar aduce greutăţi oamenilor bolnavi mintal. Ei condamnă sexul, căci făcând aceasta pot să-i convingă pe oameni, să le inoculeze sentimente de vinovăţie – aceasta este strategia lor. Sădeşte în oameni sentimente de culpă şi astfel ei vor deveni sclavi, servitori. Sădeşte în oameni acest sentiment de vinovăţie şi ei se vor târî imediat şi vei putea să-i exploatezi. Sădeşte în oameni astfel de sentimente şi ei vor veni târându-se în biserici şi în moschee, în temple şi nu vor fi mai fi niciodată rebeli. Vor fi atât de plini de frică – ei sunt păcătoşi, ei trebuie salvaţi. Spune-le că sunt păcătoşi şi vor începe imediat să caute modalităţi prin care ar putea fi salvaţi. Şi apoi puteţi să să începeţi să spuneţi în biserică: „Aceasta este singura cale prin care puteţi fi salvaţi. Numai cine merge cu Iisus poate fi salvat”, numai aşa poţi să vorbeşti cu ei.

Cu cât tremură mai mult, cu cât le este mai frică, cu cât este moartea mai aproape, cu atât mai des vor veni în biserici şi cu atât mai mult vor crede în fiecare nonsens pe care îl spui.

Preoţii şi politicienii s-au servit de aceste lucruri pentru a exploata oamenii, pentru a-i oprima, a-i tiraniza şi a-i stăpâni.

Chiar dacă Iisus ar fi venit prin dragoste obişnuită, ei nu vor spune acest lucru, căruia ei vor să-i dea o cât mai mare însemnătate. Iar această tendinţă există în toate religiile. Ei vor să-l facă pe maestrul lor neobişnuit cu orice preţ.

Jainiştii spun că transpiraţia lui Mahavir nu miroase – de fapt el nici nu a traspinrat vreodată. El nu are fecale, el nu este o fiinţă umană obişnuită. A defeca, a urina sunt lucruri obişnuite – Mahavir nu face astfel de lucruri. Până în prezent se pare că este cazul cu durata cea mai lungă din această istorie a sublimării: patruzeci şi doi de ani. Am auzit că recordul ar fi de o sută doisprezece zile. Cel mai mare record, după cât cunoaşte ştiinţa medicală este de o sută doisprezece zile. Un bărbat nu a urinat atâta timp! Dar Mahavir? Patruzeci şi doi de ani! Cu Mahavir nu te poţi măsura. Acest lucru este absurd, dar aşa stau lucrurile.

Fiecare religie încearcă să facă ceva deosebit din maestrul său, iar maeştrii sunt oamenii cei mai obişnuiţi, pentru că ei sunt Non-Egouri.

Ei sunt oameni simpli. Dar egoul discipolului are greutăţi cu acest aspect; egoul discipolului vrea să găsească ceva care să ateste că maestrul său face ceva deosebit, atât de deosebit încât nimeni nu mai poate pretinde nimic de la el.

Creştinii au găsit aceasta prin intermediul acestei idei a fecioriei. Ei spun că Iisus a fost conceput de Fecioara Maria prin Duhul Sfânt. Dar de ce nu ar putea Duhul Sfânt să vină pe un drum obişnuit, prin Iosif – aşa cum vine el întodeauna? De ce s-a rătăcit? De ce s-a abătut de la drumul drept?

Am auzit că…

Problemele acestei lumi apasă greu pe umerii lui Dumnezeu şi El trebuie să recunoască că are nevoie neapărat de o pauză.

„De ce nu-ţi iei un concediu scurt, boss?”, îi recomandă Arhanghelul Gabriel.

„Da, dar unde?”

„Ce zici de acel mic loc, pământul? Nu ai mai fost demult pe acolo!”

„Nu, nu. Aceea e o lume pentru oameni slobozi la gură,” se înfioră Dumnezeu. „am fost acolo acum două mii de ani şi îmi ajunge. Aveam o relaţie cu o fetiţă evreică şi încă se mai vorbeşte despre acest lucru.”

Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă. Pentru mine fecioria înseamnă nevinovăţie. Şi bineînţeles că Iisus nu putea să se nască decât din nevinovăţie. Maria trebuie să fi fost o fecioară în sensul în care am discutat deja. Ea a avut o dragoste curată, pură. Iisus nu poate veni decât într-o astfel de simplitate, de nevinovăţie.

(OSHO, „Eu însă vă zic vouă…”. Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho, cap, 2 , pag. 45-49, Editura Sapienţia, 2000)

Comenteaza cu profilul de Facebook :