Când meditez, repet de obicei o mantră sau un namokar (mantra jainistă, n.tr.), dar mintea rămâne neliniștită. Cum poate cineva să-și țină mintea ocupată în timp ce meditează?
Nevoia de a ține mintea ocupată este nevoia minții nemeditative, așa că ar trebui mai întâi să înțelegi de ce ai această nevoie. De ce nu poți fi neocupat, ce înseamnă această nevoie de a fi ocupat în mod constant? E doar o evadare de tine însuți?
În momentul în care ești neocupat te ai doar pe tine, cazi înapoi la tine însuți. De asta trebuie să fii mereu ocupat. Această nevoie de a fi ocupat e doar o evadare, dar este o necesitate pentru mintea nemeditativă.
Mintea nemeditativă este în permanență ocupată cu ceilalți. Când ceilalți nu sunt acolo, ce e de făcut? Nu știi cum să fii ocupat de tine însuți. Nici măcar nu ești conștient că poți trăi cu tine însuți. Ai trăit mereu cu ceilalți, așa că acum, în meditație, când nu ești cu ceilalți și ești singur – deși nu înseamnă a fi cu adevărat singur – începi să te simți însingurat.
Singurătatea este absența celorlalți; solitudinea este prezența de sine.
Începi să te simți singur, și trebuie să te umpli cu ceva. Un namokar poate face asta; orice poate face asta. Dar dacă nu ai o minte meditativă, dacă continui cu un namokar sau orice altă repetiție, e doar o cârjă și trebuie aruncată.
Dacă faci ceva de acest gen, e mai bine să folosești o mantră cu un singur cuvânt, precum ”Rama” sau ”Aum”, în locul unei mantre lungi ca namokar. Cu un singur cuvânt te vei simți mai puțin ocupat decât cu mai multe cuvinte, pentru că odată cu schimbarea cuvintelor, mintea se schimbă și ea. Cu un singur cuvânt vei fi plictisit, și plictiseala e bună pentru că atunci e ușor să arunci totul la un moment dat. Deci mai degrabă decât să folosești un namokar, e mai bine să folosești un cuvânt, și dacă poți folosi un cuvânt care e fără sens e și mai bine, pentru că până și sensul devine o distragere.
Când trebuie să arunci ceva, atunci trebuie să fii conștient că trebuie să-l arunci. Nu trebuie să fii prea atașat de el. Deci folosește un singur cuvânt, un lucru, ceva care este lipsit de sens – de exemplu, ”Huu”. Nu are nici un sens. ”Aum” e în principiu la fel, dar a început să aibe sens acum, pentru că noi l-am asociat cu ceva divin.
Sunetul ar trebui să fie lipsit de sens, doar un cuvânt fără sens. Nu trebuie să transmită nimic, pentru că în momentul în care ceva este transmis, mintea este hrănită. Mintea nu este hrănită de cuvinte ci de înțelesuri. Deci folosește un cuvânt gen Huu; este un sunet lipsit de sens.
De fapt, Huu este mai mult decât un sunet fără sens, pentru că odată cu Huu o tensiune interioară este creată. Cu sunetul Huu, ceva este aruncat afară. Așa că folosește un cuvânt care aruncă ceva afară, care te aruncă pe tine în afară, nu unul care care îți dă ceva.
Folosește [sunetul]Huu. Cu Huu vei simți că ceva este aruncat afară. Folosește cuvântul când respirația iese și apoi fă ca respirația care intră să fie pauza. Echilibrează: Huu, apoi respirația care intră ca pauză…apoi din nou, Huu. Cuvântul ar trebui să fie fără sens; ar trebui să fie un sunet mai degrabă decât un cuvânt. Și accentuează respirația care iese. Cuvântul, sunetul, trebuie aruncat la sfârșit, deci nu ar trebui preluat pe inspir. Acest lucru e foarte subtil. Doar aruncă sunetul în afară ca și cum ai arunca niște excremente, ca și cum ai arunca ceva afară din tine; atunci nu poate deveni hrană.
Ține minte întotdeauna, și ține minte în profunzime, că orice intră odată cu inspirația devine hrană – orice, chiar și un sunet devine hrană – și orice iese odată cu expirația este excrement. E pur și simplu aruncat afară. Deci, pe inspir fii mereu liber, gol; atunci nu mai dai minții nici un fel de hrană.
Mintea își ia hrană subtilă chiar și din sunete, cuvinte, și înțelesuri…din totul. Experimentează cu asta. Când te simți sexual, când ești într-o fantezie sexuală, folosește acest (sunet) Huu pe expirație. În câteva momente te vei simți mai presus de sex, pentru că ceva este aruncat în afară, un lucru foarte subtil este aruncat afară. Dacă ești furios, atunci folosește acest sunet, și în câteva momente nu va mai exista furie.
Dacă te simți sexual și folosești același sunet odată cu inspirația, te vei simți și mai sexual. Dacă te simți furios și folosești același Huu pe inspirație, te vei simți mai furios. Atunci vei deveni conștient de cum, până și un simplu sunet îți afectează mintea, și cum o afectează diferit pe inspirație sau pe expirație.
Când vezi pe cineva frumos, drăguț, cineva care este iubitul/iubita ta, și vrei să îi atingi corpul, atinge-l pe expirație și nu vei simți nimic; însă atinge-o/atinge-l pe inspirație și vei simți o fascinație. Pe inspirație atingerea devine o hrană, dar pe expirație nu este deloc o hrană. Ia mâna cuiva în a ta și simte mâna pe inspirație. Lasă ca expirația să fie goală. Atunci vei ști că atingerea este o hrană.
Dacă îți mănânci mâncarea cu un accent pe expirație, atunci, indiferent cât de bună este hrana, nu va fi o hrană pentru corpul tău. Chiar dacă mănânci foarte mult, nu va fi nici un fel nutriție dacă accentul tău este pe expirație. Așa că mănâncă pe inspir și lasă să fie o pauză când respirația iese. Atunci, cu o cantitate foarte mică de hrană, poți să fii mai viu.
Ține minte acest sunet Huu pe expirație. Distruge neliniștea minții. Dar și asta e o cârjă, și în curând, dacă faci meditații regulat, vei simți că nu este nici o nevoie de el. Nu doar că nu este nevoie, ci va deveni o tulburare, o tulburare pozitivă.
Osho: “Meditation: The Art of Ecstasy ” (Meditația: arta extazului)
(Sursa web: text preluat, tradus și adaptat de aici: http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/DynamicStage3/Sound.html)
Copyright© Osho International Foundation
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr
Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:
”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-huu-si-folosirea-sunetului-in-meditatie/”