• Osho, despre iluminare, mistici si a vorbi despre ce este dincolo de cuvinte…(I)

    Posted on March 13, 2015 by in Evolutie Spirituala

    Întrebare: Osho, care este cel mai semnificativ lucru la Iluminare?

    Osho: Cel mai semnificativ lucru la Iluminare este că este cel mai insignifiant lucru din lume. Scripturile sunt pline de mari atribute, calități, despre iluminare. Este cel mai înalt vârf pe care conștiința umană l-a atins vreodată. Natural, logic, erudiții s-au gândit cum s-o descrie. Ei au găsit multe cuvinte. De exemplu, ”a ajunge acasă.”

    În ceea ce mă privește, tu nu ai plecat niciodată de acasă, de la bun început. Nimeni nu poate pleca; nu este nicio cale de a merge altundeva decât acolo unde ești. Și aceasta este casa. Nu este ca o plecare și o sosire. Cine va pleca – tu? Cum poți să pleci din natura ta? Nu există nicio posibilitate de divizare, este indivizibilă.

    Oriunde te duci, natura ta va fi cu tine. De fapt, a spune ”tu” și ”natura” nu este corect, dar ce poți face dacă toate limbajele sunt greșite? Tu ești natura. ”Cuvântul ”tu” nu te face o entitate separată. Poți să te numești cu o mie și unul de nume; totuși, vei rămâne același pentru totdeauna.

    Deci, deși erudiți foarte mari, pandiți, teologi, filozofi, chiar și așa-zișii mistici, au descris ajungerea-acasă ca unul din atributele iluminării, nouăzeci și nouă la sută din acești oameni pur și simplu nu sunt conștienți de ceea ce spun. Când nu a existat nicio plecare, cum ai putea vorbi de sosire? Dar acești nouăzeci și nouă la sută sunt doar cunoscători ai cuvintelor, ai scripturilor, ai principiilor, filozofiilor; ei pot fi iertați.

    Adevărata problemă este cu acel un procent, cu misticii. Dar și ei trebuiesc iertați pentru simplul motiv că limbajul este atât de neputincios. Ce poate face un mistic? El vrea să-ți dea un anumit sentiment de a fi tu însuți, dar a existat un decalaj; tu erai prezent dar nu erai conștient. Erai acasă dar dormind buștean și visând la tărâmuri îndepărtate, tărâmuri de basm, utopii, paradisuri.

    Cuvântul paradis îmi amintește că este foarte urât. Era folosit în Persia pentru grădinile regilor. În persană, firdaus înseamnă o grădină pentru vânătoare apărată de ziduri. În țări ca Persia, grădinile pot doar să fie apărate de ziduri. Ele trebuiesc protejate de deșert, și numai regii și le puteau permite. Ei puteau trăi în deșerturi ca și cum ar fi trăit în grădini; pe kilometri întregi ei reușeau să aibe grădini apărate de ziduri.

    Sursa foto: http://www.freeimages.com. Multumim buzzt79

    Sursa foto: http://www.freeimages.com. Multumim buzzt79

    Și desigur că pentru bucuria lor, pentru joaca, distracția lor, tot felul de animale sălbatice erau aduse în grădinile lor. Și ei trăiau foarte liber – bineînțeles, în interiorul granițelor, în interiorul zidurilor, dar era un teritoriu vast. Și regii obișnuiau să vâneze acele animale sălbatice închise. Era un curat carnagiu. Ele nu puteau scăpa, nu puteau să se ducă nicăieri. Erau prinse oricum, și mai dincolo de asta, erau masacrate.

    Din firdaus vine englezescul ”paradis.” Ei au uitat de vânat complet, și-au amintit doar de grădinile frumoase, cu ziduri, ale regilor. Dar scopul era vânatul; grădina era ceva secundar. Dar asta s-a uitat în limba engleză complet; altfel ar fi foarte dificil să descrii paradisul. O grădină cu ziduri poate fi descrisă astfel – dar cine este vânătorul acolo? Și cine este cel vânat?

    Poate că Dumnezeu vânează sfinții? Nu văd niciun fel de alte animale acolo, cu excepția sfinților; ei sunt singurele animale permise acolo. Dacă este un loc de vânătoare, atunci sfinții trebuie că suferă foarte mult, sunt într-o suferință imensă: toată viața lor au suferit pentru a intra în paradis – și acum, ăsta e paradisul!

    Nu poți să ieși din el, este o grădină cu ziduri. Afară este deșertul și moartea; înăuntru poți încerca să te ascunzi, poți supraviețui – nu toate animalele vor muri. Dar a te gândi la tine ca la un animal vânat va scoate tot aerul din balonul paradisului creștin. Este un aer fierbinte.

    Foarte prostește ei au ales cuvântul paradis. Dar nouăzeci și nouă la sută din acei oameni erau erudiți instruiți doar în cuvinte, neștiind nimic despre realitate, neștiind nimic despre ei înșiși, neștiind nimic despre iluminare. Ei erau oameni orbi, complet orbi. Nu văzuseră niciodată lumina, și vorbeau despre lumină. Natural, ei pot fi iertați; eu sunt stupizi dar de iertat.

    Acel un procent știa foarte bine despre ce vorbeau; problema lor era chiar și mai mare decât aceea a erudiților. Erudiții erau împăcați să descrie lucruri pe care nu le cunoșteau. Nu era nicio problemă pentru ei pentru că nu era nicio contradicție în mințile lor; ei erau clari. De aici și cuvântul mistic: el vine de la erudiți, teologi, filozofi; ei spun că omul ăsta vorbește în așa fel încât nu înțelegi nimic din ce spune. Misticul este cel care vorbește prostii.

    Dar misticul este cu adevărat în bucluc. El cunoaște adevărul, dar nu cunoaște niciun cuvânt care să-i corespundă, așa că e obligat să folosească cuvinte care au fost folosite de ceilalți. Așa că o numește și el ”a ajunge acasă.”

    Dar adevăratul mistic va recunoaște imediat că ceea ce spune nu este corect. De fapt, el nu va pierde un singur moment pentru a spune asta, pentru a spune că ”orice spun, nu începeți să credeți cuvânt cu cuvânt. Încercați să citiți printre cuvinte, printre rânduri: tăcerile, virgulele, punctele – citiți acolo. Renunțați la cuvinte cât mai mult și creați pauze.”

    Există o carte sufită, veche de cel puțin șaptesute de ani; este numită pur și simplu ”CARTEA”. Este o carte goală, nu scrie nimic în ea. A fost dată din generație în generație de mistici, cu mare plecăciune; de la Maestru la discipol: ”Acesta este mesajul nostru. L-am citit toată viața mea, acum citește-l și tu. Eu voi pleca, tu vei pleca, dar cititul ar trebui să continue. Cartea ar trebui să fie păstrată.”

    Cineva poate înțelege păstrarea KORANULUI, a GITEI, a BIBLIEI, a TOREI; este ceva scris în ele, ceva semnificativ, plin de înțeles. Dar sufiții au insistat pe păstrarea unei cărți în care nimic nu este scris. Și este dată doar de Maestru discipolului care-l va succeda, discipolului șef, care va fi următorul Maestru. Poate că acești oameni au încercat din toate puterile să spună ceva fără cuvinte. Cel puțin au făcut acest efort.

    Aceeași a fost situația cu toți cei din acel procent de unu la sută de mistici din întreaga lume: ei trebuie să găsească un vehicul pentru a exprima ceea ce este inexprimabil. Cuvântul iluminare este deasemenea inventat de erudiți – erudiții au făcut o muncă importantă. Și misticii trebuie să-l folosească știind foarte bine că experiența nu are nimic de-a face cu lumina cu care ești obișnuit.

    Sursa foto: http://www.freeimages.com

    Sursa foto: http://www.freeimages.com

    Iluminarea care este descrisă de cuvânt este dincolo de lumină și întuneric, pentru că este dincolo de dualitate. Nu poți s-o numești întuneric, nu poți s-o numești lumină, și totuși are calităților ambelor. În lumină poți să vezi. Persoana iluminată are ochi pe care tu nu îi ai. El poate vedea lucruri într-un mod în care tu nu poți vedea niciodată. Și poți încerca să înțelegi asta: un pictor vede o pictură; și tu o vezi. În ceea ce privește culorile, ochii tăi reflectă aceleași culori ca și ochii pictorului; dar crezi că tu vezi aceeași pictură ca și pictorul? Nu, asta nu e posibil, pentru că pentru a vedea o pictură ca cea a unui Picasso, cineva are nevoie de un geniu de acel tip. Nu este în culori, este toată unitatea organică a acelor culori. Acele culori sunt doar părți.

    Este ca și cum ai descompune o mașină. Fiecare bucată este separată; le împrăștii peste tot, și le vezi. Tu vezi mașina, dar oare mașina este cea pe care o vezi? Nu, sunt doar părțile sale. Când vezi o pictură a lui Picasso, o vezi în același mod ca și mașina: vezi doar fragmente, bucăți.

    Nu ai geniul pentru a face un întreg din ele, întreg în care toate acele culori își pierd individualitatea și încep să funcționeze în armonie. A vedea acea armonie înseamnă a vedea pictura. Nu are nimic de-a face cu culorile, nimic de-a face cu pânza, nimic de-a face cu rama. Rama poate fi de aur, nu contează. Problema este a armoniei organice. Dar pentru asta ai nevoie de un fel cu totul diferit de ochi – la fel cum un muzician are nevoie de un fel diferit de ureche.

    Dar acestea sunt lucruri mărunte în comparație cu iluminarea. Doar iau exemple pentru a indica ceva care este dincolo de exemple. Are o anumită calitate care se întâmplă în lumină, nu de lumina minții, pe care o cunoști. Are o anumită calitate care se întâmplă în lumină. Dacă luminile sunt stinse, ce dispare? Capacitatea ta de a vedea dispare.

    Când iluminarea are loc, o anumită capacitate de a vedea se întâmplă, care a fost complet inconștientă în tine. Este complet pregătită să funcționeze în orice moment, dar tu nici măcar nu te întorci să privești spre ea. Doar întoarcerea ta e de ajuns ca să pornească întrerupătorul. Dar nu este iluminarea. Dă-mi voie să repet: iluminarea nu este iluminare (ca și cuvânt, n.tr.), nu doar iluminare. Este un mod de a spune că ajungi la o anumită capacitate de a vedea, de a ști.

    Are deasemenea și calitatea întunericului în ea, așa că a fost o școală de mistici care a numit-o întunericul suprem. Și au la fel de multă dreptate ca cei care o numesc iluminare. Dar nu este întuneric. În întuneric sunt câteva lucruri pe care le ratezi când ești la lumină.

    O lumină îți dă un anumit gen de tensiune în ființa ta; întunericul te relaxează. De asta, noaptea, dacă toate luminile sunt aprinse, nu poți dormi. Ai nevoie să fii înconjurat de întuneric, ca și cum ai fi în pântecul mamei. Întunericul are o anumită tăcere, o anumită muzică în el, pe care nu suntem capabili să le cunoaștem din cauza fricii noastre de întuneric. Ne este atât de frică de întuneric încât am pierdut capacitatea de a avea orice contact intim cu el. Și este o experiență atât de profundă.

    Sursa: Osho, “From Misery to Enlightenment”

    (Sursă web: https://teachingsofmasters.wordpress.com/2013/07/14/osho-on-enlightenment/)

    Citiți partea doua a articolului, aici.

    Copyright© OSHO International Foundation

    Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-iluminare-mistici-si-a-vorbi-despre-ce-este-dincolo-de-cuvinte-i/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.