Osho, despre tipare de respiratie si tipare mentale/emotionale (II)

Cititi si prima parte a articolului, aici: http://oshojoy.ro/tipare-de-respiratie-si-tipare-mentaleemotionale-i/

Ar fi bine să înțelegem diferența dintre ceea ce numim respirație artificială și ceea ce numim respirație naturală. Ce cunoști tu ca respirație naturală nu este atât de naturală. Dacă o înțelegi corect vei ști că toată este respirație artificială cu care te-ai acomodat. Pentru că ai respirat așa o perioadă foarte mare de timp, încă din copilărie, te-ai obișnuit cu ea. A devenit obiceiul tău – a doua natură. De fapt tu nu știi ce este respirația naturală.

Ce este cunoscut ca respirația noastră naturală nu este naturală; este doar o respirație condiționată și artificială. Este atât de întipărită încât a devenit un obicei.

Copiii respiră într-un mod care este destul de diferit. Pune un copil să doarmă și urmărește-l; el respiră cu abdomenul său, și când respiră, abdomenul său este cel care se ridică și coboară. Însă adulții respiră cu pieptul lor, și deci pieptul lor este cel care se mișcă în sus și în jos odată cu respirația. Copilul respiră natural, de fapt.

Dacă începi să respiri așa cum o fac copiii, mintea ta va intra treptat în aceeași stare cu a unui copil; mintea ta va fi la fel de inocentă ca cea a copilului. Sau, invers, dacă devii la fel de inocent ca un un copil, vei începe să respiri cu abdomenul tău.
Când înțelegem asta, putem face pași spre o respirație mai naturală. Așa cum este, respirația noastră este nenaturală, artificială. Dervișul greșește când îți spune să nu respiri artificial. De fapt, respirația noastră este deja artificială, suficient de nenaturală. Și când respirația noastră este complet naturală, cea mai importantă posibilitate a vieții noastre va începe să se actualizeze și să se reveleze din interior.

Este de asemenea bine de știut că practica respirației bruște, artificiale, este benefică.

Dervișul are dreptate să spună că este periculos să te amesteci în respirația ta. Însă este doar jumătate de adevăr. Este și plin de posibilități, de asemenea. Este o aventură.
     
Deci, dacă uneori respirăm pentru puțin timp într-o manieră complet nenaturală – nenaturală în sensul că nu am respirat niciodată astfel – vom începe să fim conștienți de stări cu totul noi, de noi situații din interiorul nostru.

Acestea sunt situații în care putem înnebuni, și  putem de asemenea să fim eliberați în astfel de situații. Putem fi nebuni și putem de asemenea deveni liberi în astfel de situații. Ambele posibilități sunt acolo. Și din moment ce noi suntem cei care creâm aceste situații în noi, putem foarte bine să le controlăm și să le desfacem când credem că este necesar. Așa că nu este nici un pericol. Pericolul este posibil doar dacă nu le putem desface. Însă pentru că noi le-am adus la existență, putem foarte bine să le încheiem, imediat ce dorim asta.
Astfel de situații se află în mâinile tale, pentru că în fiecare moment știi încotro mergi, dacă mergi spre fericire sau mergi spre nefericire, dacă mergi spre pace sau mergi spre pericol. La fiecare pas, știi exact ce se întâmplă. Așa că nu este nici un fel de pericol.

Dacă tiparul respirației e schimbat foarte brusc și abrupt, atunci toată starea ta interioară trece printr-o schimbare completă. Nu putem ști niciodată, în modul nostru obișnuit de a respira, că suntem separați de corp. Obiceiul care a devenit întipărit în noi le-a legat pe cele două (minte și corpul, n.tr.); funcționează ca o punte între corp și minte, și noi am devenit atât de obișnuiți cu unitatea lor.

Ciudățenia unui lucru te scoate imediat de pe făgașul inconștienței; pune capăt somnului tău psihologic. Inconștientul tău nu se poate termina niciodată într-o lume care este bine organizată și așezată, și unde totul se repetă mecanic în fiecare zi. Inconștientul tău pleacă când vreun lucru neașteptat, ciudat și uimitor se întâmplă, și se întâmplă brusc.

Deci când experiențele respirației te pun într-o situație total ciudată, atunci noi posibilități de creștere spirituală se deschid în fața ta; ajungi la conștiență, și atunci chiar vezi într-adevăr ceva.

Dacă cineva poate să înnebunească conștient, va fi o mare experiență; nici o altă experiență nu ar putea fi la fel de mare ca aceasta. Dar el ar trebui să fie nebun și totuși să rămână conștient.

În Meditația Dinamică pe care am conceput-o, un astfel de spațiu poate fi creat dacă rămâi complet conștient în interior, și o iei complet razna în exterior. Înnebunești așa de tare încât dacă altcineva ar fi fost în locul tău nu ai fi ezitat să-l numești nebun. Așa că poți să te numești foarte bine nebun. Dar în același timp ești conștient și observi că dansezi și te învârți. Deci ambele lucruri se întâmplă simultan: faptul că ești conștient și faptul că o iei razna.

Dar din moment ce ești conștietn, cum poți să înnebunești cu adevărat? Totuși, ceea ce ți se întâmplă ție este același lucru care i se întâmplă unui nebun. Într-o astfel de situație apare un sentiment de ciudățenie totală care te copleșește, și te separi de corpul tău. Nu înseamnă că o faci tu, separarea are loc de la sine.

Crearea unor astfel de momente de ciudățenie este foarte importantă pentru conștiență. Și ele sunt create mai respirație decât prin orice altceva. Unde altor tehnici le trebuie ani, respirația o face în 10 minute. Asta pentru că respirația este atât de profund legată cu ființa noastră încât chiar și o mică lovitură asupra ei reverberează în toată ființa noastră.

Osho: In Search of the Miraculous (În căutarea miraculosului)

(Sursa: text preluat, tradus și adaptat de aici: http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/DynamicStage1/Chaos.html)

Traducere: Marius Lazăr

Copyright, versiunea în limba română: Osho Joy

Comenteaza cu profilul de Facebook :