1.0Osho Joy Information Centerhttp://oshojoy.roMariushttp://oshojoy.ro/author/marius/<strong>IUBITE OSHO, CE ESTE ADEVĂRUL? ȘI ORICE AR FI, DE CE CEI MAI MULȚI OAMENI NU SUNT INTERESAȚI DE EL?</strong> Osho: Modul în care este formulată întrebarea spune mai mult decât se vede. Primul lucru pe care îl spune este că tu nu ești deloc interesat de adevăr. Este ciudat că uneori formularea întrebării are mai multă semnificație decât întrebarea însăși. Întrebi: ”Ce este adevărul? și orice ar fi...” Arată asta vreo investigare? Înseamnă oare că tu ești angajat în căutarea și cercetarea adevărului? Dacă ar fi fost așa, nu ai fi putut spune ”orice ar fi...”. Asta arată așa o indiferență, exact ca în scrisorile oficiale ale guvernului – ”pentru oricine ar putea fi de interes”. ”Orice ar fi...?” Nu e nici o diferență pentru tine. Și întrebi de ce oamenii nu sunt interesați de el. De ce să dai vina pe oameni? De ce nu poți fi sincer și să spui: ”de ce eu nu sunt interesat de el?” Cine sunt acești oameni despre care vorbești? Ce îți pasă ție de  ei? Nu au nici un nume; e doar un cuvânt, gol: ”oamenii”. Cu mine, fii onest, fii sincer, fii direct. Nu amesteca oameni anonimi în intrebare. Întrebarea trebuie să fie a ta. Ceri un răspuns, iar întrebarea nici măcar nu este a ta. Și cum e posibil să îți răspund, când întrebarea aparține ”oamenilor”? Cine sunt acești oameni? Eu nu știu, și nu cred că știi nici tu. O întrebare trebuie să fie individuală, atunci este vie; și eu pot răspunde doar unei întrebări vii. O întrebare moartă merită doar un răspuns mort. Eu nu sunt capabil să fac asta. Deci, mai întâi, ține minte întotdeauna că întrebarea trebuie să fie căutarea ta. Întrebarea trebuie să iasă la iveală din profunzimile sufletului tău; trebuie să fie înrădăcinată în ființa ta. Trebuie să fie hrănită de viața ta; atunci merită un răspuns viu. Mă întrebi, ce este adevărul? Aceasta este cea mai măreață întrebare care s-a pus vreodată. Iar tu o pui într-un mod atât de stupid, pui întrebarea supremă într-o formă atât de prostească. Asta e pur și simplu neatenție, inconștiență. Nu știi ce faci, ce spui; nu știi ce întrebi și de ce întrebi. Ce treabă ai tu să te preocupe oameni necunoscuți? Ești într-o stare în care tu nu ai nici o întrebare? Ai renunțat la toate întrebările tale? Dacă aceasta ar fi fost situația, nu era nevoie să pui nici această întrebare, pentru că ai fi cunoscut răspunsul. Când toate întrebările dispar, acea conștiință, acea conștiință lipsită de întrebări, este răspunsul, este adevărul. Întrebarea este a ta, dar tu ești un laș: nu poți nici măcar să îți accepți ignoranța. Desigur, să accepți că ”aceasta este întrebarea mea” înseamnă cu siguranță că ești o persoană ignorantă; de aceea, întrebarea este aruncată pe umerii unor necunoscuți. Eu nu pot găsi acei oameni nicăieri. Nici tu nu poți. Conștiința nu există niciodată în colectivități: oameni, națiuni, societate, cultură, civilizație. Nu vei găsi aceste lucruri nicăieri; ele nu există. Oricând și oriunde întâlnești ”oameni”, vei întâlni individul. Aceasta este realitatea palpabilă. [caption id="attachment_1971" align="alignright" width="300"]<a href="http://oshojoy.ro/wp/wp-content/uploads/2013/05/baseball_park_fans.jpg"><img class="size-full wp-image-1971" title="baseball_park_fans" src="http://oshojoy.ro/wp/wp-content/uploads/2013/05/baseball_park_fans.jpg" alt="" width="300" height="196" /></a> Sursa foto: http://www.sxc.hu/[/caption] Și ”oamenii” nu pot avea nici un fel de întrebări. ”Oamenii” nu au nici un suflet, ”oamenii” este doar un nume colectiv. Exact ca o pădure. De la depărtare poți vedea pădurea, dar pe măsură ce vii mai aproape și mai aproape, pădurea începe să dispară. Când ești exact în pădure, nu există pădure, sunt doar copaci. Vei întâlni copaci și copaci și copaci; copaci unici, individuali, având propria lor lume; propriul lor înveliș, propriul lor parfum. Nu poți găsi nici măcar doi copaci exact la fel în toată așa-zisa pădure. Ce poți spune despre pădure? – chiar și doi copaci nu sunt la fel. Pădurea este doar cuvânt. Da, denotă o colectivitate, dar nici o colectivitate nu are vreo conștiință de sine. Societatea – ai întâlnit societatea undeva? Sau speri într-o zi să spui: ”Bună, societate! Ce mai faci?” Cuvintele astea sunt pur și simplu fără conținut, goale. Ele sunt doar carcase, fără nici un conținut în ele. Dar omul este atât de idiot încât este mai interesat de carcasă decât de conținut. Am auzit că într-o librărie, un anumit dicționar nu se vindea deloc. Iar librăria păstrase dicționarul timp de zece ani. Cumpăraseră toate drepturile de vânzare ale dicționarului, dar nici măcar un singur exemplar nu fuseseră în stare să vândă, în zece ani, și vânduseră alte cărți cu miile. Dicționarul era cu adevărat foarte important, o piatră de hotar în lumea dicționarelor; de aceea  cumpăraseră toate drepturile de vânzare pentru el. Dar cartea nu se vindea. S-a întâmplat că librarul a menționat de el unui pictor care căuta o carte. Pictorul s-a uitat la dicționar și a râs. A spus: ”Toată problema este coperta, care este greșită. Cui îi pasă ce este în interiorul dicționarului? Coperta este respingătoare, de aceea nu ați fost în stare să-l vindeți. Voi face o copertă pentru el. Schimbați coperta.” Dar omul a spus: ”Doar schimbând coperta...? Dicționarul va fi același.” Pictorul a spus: ”Nu-ți face griji – doar fă ce spun.” A făcut o copertă nouă, frumoasă, lucioasă, atractivă...Acum, ce are a face un dicționar cu o femeie goală? – dar o femeie goală era pe copertă, uitându-se în dicționar, același dicționar. Pe coperta acelui dicționar era femeia goală uitându-se în dicționar, același dicționar. Era o copertă minunată. Dar proprietarul era pur și simplu șocat – era coadă! Oamenii mureau de nerăbdare să cumpere dicționarul. Ce nu putuse să facă în zece ani, s-a făcut într-o săptămână. A trebuit să comande o reeditare. I-a spus pictorului: „E ciudat.” Pictorul a spus: ”Nu este ciudat – este pur și simplu uman.” Când te îndrăgostești de o femeie, te gândești la conținut? Când te îndrăgostești de un bărbat, te gândești la conținut? Doar carcasa...un nas un pic mai lung și s-ar putea să te îndrăgostești. Dacă nasul ar fi fost puțin mai scurt, nu te-ai fi uitat de două ori la femeie. Aceasta este semnificația cuvântului ”respect”. Poate că nu te-ai gândit la asta; oamenii nu se gândesc la cuvinte. Respect înseamnă a te uita din nou: re-(in)spect(a). Când vezi pe cineva și simți să te mai uiți o dată la acea persoană, acesta este înțelesul cuvântului ”respect”. Persoana este atât de atractivă, de spectaculoasă, încât ai dori să te uiți din nou și din nou. Dar ceea ce privești este carcasa, totuși. Cunosc un profesor...a fost colegul meu la universitate, unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am întâlnit vreodată – dar el era urât. Conținutul era pur și simplu extraordinar, dar carcasa...și aceasta era extraordinară! Era șeful departamentului de psihologie. Doar din cauza lui, studenții nu alegeau psihologia ca materie. Mi-a spus: ”Aceasta e o universitate ciudată, unde nimeni nu pare să fie interesat de psihologie. Avem un departament complet, poate unul dintre cele mai bune departamente din universitate. Toți cei din echipă sunt oameni foarte calificați, dar cumva, studenții merg cu psihologia doar până la licență, și după ce își iau licența, nimeni nu mai revine pentru studii postuniversitare.”-  pentru că șeful catedrei oferă cursuri doar pentru studenții aflați la nivel postuniversitar sau cercetătorilor. I-am spus: ”Poate te va șoca, dar tu ești motivul.” Am spus: ”Eu? Nu am făcut nici un rău nimănui.” Am spus: ”Privește pur și simplu în oglindă și nu mă întreba. Carcasa ta e complet greșită.” Iar cursurile postuniversitare de filozofie și psihologie sunt urmate în cea mai mare parte de fete, pentru că psihologia și filozofia nu vor fi de prea mare ajutor în viață. Ele ar putea crea necazuri, poate, dar nu te vor ajuta. Așa că, în India, în special, doar fetele se îndreaptă spre psihologie, pentru că ele nu sunt interesate de afaceri, de serviciu, de carieră; ele sunt interesate, în India, în a pune mâna pe un soț cu bani. Și o fată cu studii postuniversitare are în mod evident mai multe șanse să pună mâna pe un soț cu un salariu bun. În orice alt departament este multă concurență; în psihologie și filozofie nu este cine știe ce concurență. Mai mult, profesorii sunt foarte generoși în a trece oamenii, dându-le note mai bune, distincții mai înalte, mai multe premii întâi, pentru ca mai mulți oameni să devină atrași. Acele departamente sunt pe moarte peste tot în lume. [caption id="attachment_1972" align="alignleft" width="269"]<a href="http://oshojoy.ro/wp/wp-content/uploads/2013/05/Book-antiquariat.jpg"><img class=" wp-image-1972 " title="Book antiquariat" src="http://oshojoy.ro/wp/wp-content/uploads/2013/05/Book-antiquariat.jpg" alt="" width="269" height="189" /></a> Sursa foto: http://www.sxc.hu/[/caption] Sunt sute de universități unde nici un student nu se înscrie la cursuri postuniversitare de filozofie, pentru simplul motiv că oriunde te-ai duce, deși poți avea un masterat de primă clasă în filozofie, aceasta nu este o calificare. De fapt, este descalificare – nimeni nu te va accepta doar pentru asta. Este o dovadă suficientă că nu vei fi de nici un folos; diploma ta arată că ești inutil. Filozofia nu are nici o valoare de piață. Când m-am dus să studiez filozofia la universitate, familia mea era total împotrivă, în unanimitate. Toți mă criticau în continuu: ”Nu te duce la filozofie. Știi foarte bine,” spuneau, ”că în orașul nostru sunt oamenii cu studii postuniversitare în filozofie care sunt fără slujbă de ani de zile. Nimeni nu e interesat de ei. În momentul în care aud că ai studii postuniversitare în filozofie, ei spun:’Nu ești de nici un folos pe lumea asta.’ ” Dar eu le-am spus: ”Nu vă faceți griji, nu sunt deloc interesat de lumea voastră. Și voi fi ultima persoană care să ceară cuiva să mă angajeze. Eu îmi voi crea lumea mea proprie.” Tatăl meu a spus: ”Ești pur și simplu nebun. Cum îți vei crea lumea ta?” Am spus: ”Voi vedea. Nu voi folosi lumea voastră. Îmi voi crea lumea mea proprie.” Cu jumătate de inimă, triști, m-au trimis la universitate. Vei fi surprins – chiar și profesorii mei, care s-au familiarizat cu mine, mi-au spus: ”Un student inteligent ca tine ar trebui să fie în departamentul de politică, de economie. Ce naiba cauți în departamentul de filozofie? Acesta e doar pentru fete, și ele nu sunt deloc interesate de filozofie. Dar continuăm să le trecem pentru că fără ele departamentul va fi închis iar noi vom fi fără loc de muncă. Deci, fie că sunt interesate de filozofie sau nu, fie că își fac temele sau nu, noi continuăm să le trecem. Ele au nevoie de certificate și certificatele lor nu sunt pentru piață, sunt pentru căsătorie-  asta e ceva total diferit. Dar tu, ce cauți aici?” <em>Citiți partea a doua a articolului <a href="http://oshojoy.ro/osho-despre-adevar-individualitate-si-limbaj-ii/">aici.</a></em> Sursa web: <a href="http://www.oshoteachings.com/osho-discourse-on-truth-what-is-truth">http://www.oshoteachings.com/osho-discourse-on-truth-what-is-truth</a> Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center. Traducere: Marius Lazăr <span style="color: #800000;"><strong>Atenţie: </strong>dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:</span> <em>”Articol preluat de aici: </em><a href="http://oshojoy.ro/osho-despre-adevar-individualitate-si-limbaj-i/">http://oshojoy.ro/osho-despre-adevar-individualitate-si-limbaj-i/<em> </em></a>”rich