Crescând în lumea Osho – o cale unică spre starea de adult

Vă prezentăm mai jos  Fragmente dintr-un interviu cu Sw.Prem Sharno, un sannyasin Osho care a crescut de mic în comunitățile Osho și ne povestește acum din experiențele sale de viață.

Textul original în limba engleză îl găsiți aici: http://www3.telus.net/public/sarlo/Sharno1.htm

Iată ce spune Prem Sharno:

”Am luat sannyas când aveam 9 ani. M-am gândit că numele meu e mișto – Prem Sharno, care înseamnă ”A te abandona Iubirii”. Dar oamenii încă îmi spun Alexis. Și cumva simt – Alexis este o parte la fel de mare din mine precum este și Sharno. Nu am nici o preferință. Dacă cineva vrea să îmi spună Sharno, minunat; mă simt foarte bine. Dacă cineva vrea să-mi spună Alexis, mă simt foarte bine și cu asta. Așa că ajută să-mi diversific viața, de fapt, fiind chemat pe nume diferite.  

Când aveam 10, 11, 12 ani am mers la diferite școli publice îmbrăcat în portocaliu, cu mala la gât. Nu a fost o experiență plăcută. Începea de la a fi numit ”fetiță” pentru că purtam mărgele la gât, până la pus gelatină în mănuși, ouă în bocanci în mijlocul iernii. Am fost o oaie neagră timp de mulți ani.

Tatăl meu fusese un preot iezuit până la 25 de ani. Era foarte strict și fanatic în acele zile. Deci a trecut, în principiu, de la a fi călugăr iezuit la a fi călugăr sannyasin. A fost destul de aspru. Odată ce luasem sannyasul, din punctul lui de vedere, nu încăpea discuție să nu port mala cu imaginea lui Osho pe ea. A insistat că făcusem un angajament. Nu îmi cumpăra dealtfel decât  haine roșii. Așa că nu aveam de ales.

Câtă vreme eram înăuntrul comunităților de sannyasini, fiind un copil, era distractiv să fiu cu sannyasini. Erai foarte liber – nu erau prea multe restricții. Dansurile și celebrările erau minunate. Dar imediat ce ieșeai afară, erai pus la colț imediat pentru că erai diferit.

Trăiam în comunitatea din Montreal când am atins pubertatea. Un lucru care a fost cu adevărat uimitor în interiorul comunității de sannyasini a fost că puteam să-mi explorez sexualitatea în mod total. La vremea aceea era cu adevărat ok, atâta timp cât ambele persoane erau de acord. Nu conta vârsta, nu conta nimic, atâta timp cât oamenii implicați erau ok cu asta. Cred că mulți oameni aveau judecăți legat de asta, dar au trebuit să renunțe la ele datorită acelui tip de înțelegere colectivă.

Când aveam 14 ani, am fost inițiat în ale sexului de o femeie mult mai în vârstă decât mine. M-a întrebat despre viața mea sexuală și i-am spus că nu, nu am făcut niciodată sex, și mi-a oferit mâna și a spus,”Păi, dacă ești interesat să știi ce este, poți să vii cu mine.” Și a fost ceva de genul – ”Cum să nu!” Așa că am sărit în pat cu ea și a fost minunat. Am explorat și mi-a arătat o grămadă de chestii.

Și nici măcar nu a trebuit să îi spun mamei mele. În acea noapte, când am ajuns acasă m-a îmbrățișat. Apoi se uită la mine și spune: ”Se trezește, acolo jos”, arătând spre organul meu sexual. Iar eu sunt ceva de genul: ”Uh, oh! Cum ar putea să știe?” Se uită la mine, îmi face cu ochiul ștrengărește și spune: ”Ai făcut sex!”

Nu mi-a venit să cred. Așa că i-am spus.

I-am spus cât de stânjenit mă simțeam, pentru că evident că societatea spune că nu e în regulă, și ea a spus ”Nu, e minunat.” Țin minte cuvintele pe care le-a folosit. A spus că în câteva triburi aborigene, când vine pubertatea și e timpul să devii bărbat, o femeie mai în vârstă din sat îl iniția pe tânăr din punct de vedere sexual și îi arăta ce și cum.

Când a pus problema astfel, a fost minunat. După aceea, când ajungeam în pat cu o femeie nu mai exista teama, ce să fac? Puteam trece cu adevărat direct la plăcere și a te simți bine. Am putut să-mi dau voie să explorez datorită deschiderii din comună. Acesta era un lucru foarte, foarte bun. Nu cred că am avut vreodată complicații din punct de vedere sexual, sub nici o formă. Nu știu dacă vine de la asta, dar acum cele mai multe femei chiar au încredere în mine.

Viața mea ca puști sannyasin a fost auto-didactă. Acesta e un lucru pe care în ziua de azi l-aș avea de reproșat, într-o anumită măsură. Nu am avut un mentor, cineva care să fie acolo pentru mine. Erau câțiva oameni, dar era atât de derutant cu atâtea mesaje diferite. Nu am avut un model de rol. În acele zile nu știam cum să-mi pun o mască pentru a mă proteja de lumea din afară. Te puteai uita la mine și vedeai dacă eram fericit, dacă eram nefericit, dacă eram trist, dacă eram deprimat.

Când aveam 15 ani, am mers la Ko Hsuan, o mică școală pentru sannyasini din Anglia unde mi-am luat-o în freză. A fost cea mai mizerabilă perioadă din toată viața mea. Eram opt în cameră, cu vârste între 13 și 17 ani. Într-o zi m-am întors în cameră și toți copiii stăteau în paturile lor și se uitau la mine. M-am uitat și patul meu era plin de toate lucrurile mele. Era efectiv ceva de genul: nu te vrem aici.

Aveam un tipar de a cere atenție pentru că nu primisem destulă când eram mai tânăr și asta făcea ca oamenii să vrea să mă dea la o parte. Cred că puștii de la Ko Hsuan s-au prins de asta și mi-au aruncat-o în față, la greu. M-a făcut să privesc la motivele pentru care nu eram dorit și evident era pentru că ceream prea mult. Era atât de evident în acel punct încât am spus – gata! Am văzut în sfârșit asta și am înțeles ce era. Am știut că nu mai vreau asta în viața mea. Așa că am luat o decizie conștientă și s-a terminat.

Am fost victima atâția ani, încât pur și simplu nu suport oamenii care sunt victime. Pentru că știu că nu prin a spune ”Vai, sărmanul de tine!” vei schimba lucrurile. Dacă ceva ar putea schimba ceva, atunci probabil că ar fi dacă spui: ”Ești o lipitoare ordinară, dispari din ochii mei!” E dur, dar hei, așa o vedeam eu. Așa am văzut-o în cele din urmă.

Când aveam 16 ani, am decis că vreau să fiu total independent de părinții mei. Am vrut să văd ce este acolo în lume, să-mi fac treaba mea, să-mi câștig banii mei, să mă sprijin pe puterea mea, pe încrederea mea de sine. Timp de câțiva ani nu am avut cine știe ce contact cu sannyasinii. Am petrecut mult timp arătând că pot să fiu dur și să-mi pun măști. Apoi, mai târziu am intrat din nou în contact cu mine însumi, cu emoțiile mele.

Sursa foto: http://guestonplanet.blogspot.ro

Găsesc că oamenii din comunitățile de sannyasini sunt mai confortabili cu sexualitatea lor. Oamenii din afară se îmbrățișează iar pelvisurile lor sunt la trei metri depărtare unul de altul. Ei se tem atât de mult de sexualitatea lor încât nu vor să atingă nimic. Mă năucește. Te uiți la America de Nord și la toate acțiunile astea legale pentru hărțuire sexuală și cred că e ridicol. Sunt o groază de oameni reprimați, laolaltă. Pentru că dacă ești confortabil cu sexualitatea ta nu vei atinge pe cineva care nu simte să fie atins.

Conexiunea mea cu Osho este foarte impersonală. Eu nu trăiesc pentru Osho; nu am făcut-o niciodată. Trăiesc pentru mine însumi. Cred că a fost iluminat. Și sunt recunoscător pentru înțelegerea sa. Uau, cineva care a reușit să pună în cuvinte ceea ce se întreabă toată lumea, tot timpul în viață, ceea ce caută toată lumea – uau, el a găsit! Minunat! Sunt sigur că și alți oameni au găsit acel lucru, dar Osho se pare că a fost un om care fost în stare să-l împărtășească.

Pentru mine, meditația, cum spune Osho, este non-minte. Când poți efectiv să oprești timpul, să te oprești din gândit. Singurele momente în care pot să ajung la astfel de stări este când fac ceva total fizic: sex, plantat copaci, dans. Nu pot să stau pur și simplu și să meditez. Meditația se întâmplă doar prin acțiune, pentru mine. Este o epuizare care survine în care pot să fiu pur și simplu gol.”

Copyright pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/crescand-in-lumea-osho-o-cale-unica-spre-starea-de-adult/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :