Stie cineva frecventa domnului OSHO ?
Vreau doar sa-i transmit un gand de multumire.
In urma cu 2 luni nu stiam de existenta lui, si n-am nici o scuza prin prisma celor 33 de ani de intrupare pe care i-am traversat pana acum. Pur si simplu … am dormit … buna dimineata dragilor !!! In urma cu o luna, am inceput sa primesc informatii despre el, despre viata lui si despre ceea ce facuse pentru ceilalti frati catre iluminare. Mirare? … Admiratie? … Shok ? … inca nu stiu …
Citindu-l, am observat ca atentia mea se lipeste de paginile cartilor asa cum, probabil nu a mai facut-o vreodata. Atentia mea … a mea … hm.
De ce am ales sa scriu aceste randuri ?
Pentru ca … DA … am inceput sa meditez !!!
OSHO Kundalini Meditation
De cat timp? … pai … de 3 zile.
Poate unii vor spune : “ Uite-l si p’asta !!! L-a lovit meditatia “
Insa ceilalti vor zambi … pentru ca stiu … pentru ca asa au inceput si ei.
La inceput priveam cu interes filmuletele demo si ascultam oarecum detasat mp3-urile. Insa ceva launtric imi spunea ca e mult mai mult. Am cautat, am citit, am conversat cu cei care faceau deja, am inteles si … am inceput.
Prima meditatie … emotie si curiozitate. Vibratia incepe fortat, directionata de sunetul ritmic al primei melodii. Incerc inca de la inceput sa intru in normalitatea starii de tremur usor al corpului … dar nu-mi iese. Nu dezarmez si incep sa ma linistesc. E ceva cu totul nou. Ego-ul meu striga : “ aloooo, te-ai tzacanit de tot !!! “, “ esti obosit, trebuie sa te odihnesti, este tarziu, iti este somn, maine mergi la serviciu, hai nu te mai chinui !!! “
Insa el nu stie ca am inceput sa-l cunosc si sa-mi dau seama ce vrea de fapt.
Vibratia continua. Realizez ca incepe sa-mi placa, ca tocmai stangacia mea ma motiveaza sa continui. Hm, deci asta fac ei in filmuletzul ala ? Continui sa constientizez ceea ce fac. Ego-ul este disperat. So what ?- imi spun.
Genunchii, bazinul, umerii, bratele, toate vibreaza. Este o stare care pare ca se instaleaza de la sine. “15 min ? asa de mult trebuie sa tremur ?” – imi zice ego-ul – insa cu o voce interioara stinsa.
Miscarea pare monotona, dar doar pare.
Recunosc ca asteptam momentul in care se termina prima melodie, dar fiind vorba de prima meditatie … cred ca era normal.
3 secunde de pauza. Incepe a 2-a melodie … dansul haotic.
Miscari timide, o intrare greoaie in ritm, un altfel de ritm. Uit pe moment ca sunt singur in camera si incerc sa-mi controlez gesturile. Imi aduc aminte ca nu am mai dansat de ani de zile, si ma cuprinde o dorintza de a recupera. Daaaaa … va aduceti aminte filmul de desene animate ” cartile junglei “ … dansul unchiului Bear … yeah … feel good !!! ma rog … exagerez… dar starea mea e pe-acolo. Simt cum ma descatusez, cum ma eliberez din frustrarile miscarilor controlate. Imi dau seama ca vreau sa baletez din toate incheieturile mele. Pasul 2 este mult mai usor pentru ca, dincolo de ritmul si continutul melodiei, ma identific oarecum cu dansul.
Ego-ul pare mai linistit, cu toate ca nu prea ii convine ca incerc cateva minute un dans african-tribalic ( o fi corect asa ? ). Agit mainile si picioarele intr-o eliberare, de parca as arunca de pe mine un strat de griji, frica, frustrare, gunoaie energetice. In sfarsit imi dau seama ca sunt singur si ca fac ce vreau, dansez cum vreau. Urmeaza 10 minute de euforie.
3 secunde de pauza. Ma asez in pozitia de meditatie. Am ales statul pe scaun … e mai la indemana , Sunt transpirat sa constat cum continui sa transpir. Respiratia este inca accelerata, dar melodia ma ajuta sa ma linistesc destul de repede. Ma odihnesc … si ascult. Ascult si ma odihnesc. De fapt trupul meu se odihneste, ego-ul meu are impresia ca se odihneste, insa ii pregatesc o mare supriza. Il aud : “ gata distractia … la somn te rog “. Apar primele imagini si ganduri. Stiam de ele, stiam ca o sa apara …. parca sunt in Matrix. Sunt curios ce zace in subconstientul mea … si … ooof …. multe mai zac. Raman oarecum contemplativ la ceea ce se intampla. N-as putea sa vorbesc prea multa de aceasta parte … e oarecum personala.
Urmeaza linistea. Pozitia orizontala. Ma asez comod si incep probabil ceea ce se numeste esenta unei meditatii… reintoarcerea la ceea ce sunt … centrarea in punctul meu de origine. Incep sa-mi urmaresc respiratia, care deja acum e linistita … inspir … expir … inspir … sesizez pauza f scurta …. expir … iar pauza f subtila … si tot asa. Ego-ul meu este bulversat … nu se astepta la asa ceva … n-am ce-i face … il las sa fie bulversat in continuare. Insa el incearca cu ultimele forte sa contraatace. Ma bombardeaza cu ganduri, incearca sa-mi distraga si sa-mi slabeasca atentia constienta. Revin la calea mea prin mai multe incercari. Stiu de acum ca e un drum lung si greu. Stiu ca am in mine un prieten si un dusman. Dar tocmai pentru ca stiu, lupta mea incepe sa aiba un sens.
Pentru ca sunt la prima meditatie … adorm. Si dorm prin cel mai profund si mai curat somn din cate exista. Doar gongul de final ma trezeste si parca vrea sa-mi spuna “ AI REUSIT “. Insa stiu ca este doar o mica victorie in fata a ceea ce am devenit si am acumulat in atarea vieti prin dogme, doctrine si legi.
Sper ca aceste randuri sa va ajute pe cei care simtiti ca ceva trebuie sa se schimbe, ca voi nu sunteti numai ceea ce vedeti in fiecare dimineatza in oglinda, ca viata e infinit mai mult decat bani, mancare si sex si ca de fapt un e nimic din toate acestea.
Incercati si veti vedea !
Zilele trecute mi-a fost adresata urmatoarea intrebare: “ care sunt cele 3 lucruri pe care le-ai lua cu tine in drumetia catre Sinele tau? “. Aproape instantaneu am raspuns: “ mp3 playerul, castile si cd-ul de meditatie ”
Poate a fost un raspuns superficial, poate ca ar fi trebuit sa fiu mai “adanc” … sau poate nu. Importanta este ca asa am simtit dupa o saptamana de meditatie … o saptamana plina de trairi si descoperiri launtrice.
Va vorbeam in urma cu cateva zile despre experienta primei meditatii. A fost cineva dintre voi curios sau curajos sa paseasca pe drumul acesta? … hm … nimeni? … nu-i nimic. Sunt sigur ca v-am ridicat un semn de intrebare atunci, v-am crea o neliniste interioara si a inceput sa va framante subiectul.
Sunt la o saptamana distanta de prima vibratie, primul dans haotic, prima intalnire pasiva cu gandurile mele si prima urcare spre straturile superioare si necunoscute inca ale sinelui meu.
In fiecare seara am ascultat cu mare atentie melodiile acestei meditatii. De fiecare data se auzeau altfel, mai vii cu fiecare zi care trecea, mai profunde, mai misterioase … Pana cand mi-am dat seama ca nu erau simple melodii, ci o revelatie de sunete, o revelatie de vibratii si frecvente alese cu mare grija sa patrunda prin densitatea mintii, prin ceatza gandurilor, prin armura ego-ului, si sa inceapa sa distruga prin implozie tot ceea ce m-ar fi oprit in drumul catre MINE, explodand totodata LUMINA in interiorul si in jurul meu
Ce s-a schimbat intre timp? TOTUL !!!
Daca la prima meditatie abia asteptam sa se termine cat mai repede “melodia”, acum mi se pare foarte scurta aceasta etapa. Imaginea ar fi aceea a unui copac foarte inalt si foarte infrunzit care se scutura din toate crengile si care isi pierde usor usor, prin fiecare tremur constient, frunzele. Ma veti intreba probabil ce ar putea fi aceste frunze? Sunt, asa cum spuneam in prima descriere, toate fricile si frustrarile, toate grijile si neimplinirile, toate dilemele si neacceptarile. Le simt mental cum se scurg prin degete, le expir fortat prin aerul din jurul meu, imi scutur umerii de greutatea lor. Sunt mai usor cu fiecare secunda, sunt mai gol de probleme si mai plin de sinele meu.
Va marturisesc ca in timpul acestei etape senzatia mea este ca spatiul din jurul meu se comprima, chiar daca am o arie de desfasurare de aproximativ 3 m2. Poate intunericul imi da aceasta senzatie, poate faptul ca am ochii inchisi. Insa nu este deranjanta si mai ales nu se apropie in nici un caz de claustrofobie.
Interesant este ca nu am simtit deloc febra musculara, nici o recidiva de natura vreunei afectiuni, nici macar o durere de rinichi. Trecerea catre pasul 2 nu se poate face insa brusc. Este necesara o dezmeticire din acest rimt, o reorintare in spatiul de meditatie.
As dori sa ma opresc un pic la partea a doua a meditatiei. Am constatat ca abia aici incepi sa simti bucuria eliberarii de tot ceea ce eram pana acum o saptamana. Constientizarea dansului se transforma in trairea dansului. Marturisesc ca aceste randuri sunt rezultatul gandurilor din timpul dansului de aseara. Pur si simplu m-au invadat, la inceput prin cateva idei generale si apoi au navalit haotic, dar oarecum ordonat, in mintea mea. Ceva sau cineva striga prin gandurile mele “ Ma intorc ACASA !!! “. In dezlantuirea aceea m-a cuprins o imensa bucurie. Totul se transformase in dansul bucuriei si totodata in bucuria dansului.
Daca vibratia este totusi o miscare limitata ca amplitudine si spatiu, dansul haotic te ajuta sa scapi de inhibitiile vietii controlate. Acum poti sa “zbori” prin eliberarea miscarilor trupului, poti sa “inoti” prin scufundarea in interiorul mintii, poti sa “existi” prin ritm sau prin exprimarea dezordonata a mintii.
M-am tot gandit: ”de ce dans haotic?”. De ce nu unul frumos, ritmat si armonios. Fara a avea pretentia ca am facut vreo descoperire, am observat ca dansul acesta vrea sa ma scoata din “regula”, din “stas”, din 1-2-3, 1-2-3 al vreunui vals. Este o descarcare nervoasa constienta. Cred ca Osho a vrut sa zapaceasca ego-ul prin dansul asta. La primul pas l-a scuturat iar acum il ameteste.
Nu am observat reactii secundare datorate miscarilor ample, totul e firesc, trupul se destinde, mintea se destinde chiar daca nu doreste sa ia macar o pauza cat de mica in a ma bombarda cu prostii. Chiar si prostiile sunt mai domestice, din ce in ce mai domestice, mai umane. Finalul etapei a doua ma gaseste oarecum obosit. Simt cum negativitatea a iesit prin toti porii, muschii sunt incalziti si opun o oarecare rezistenta spre pozitia de relaxare.
Ma asez, de data aceasta pe jos, rezemat de perete, intr-o pozitie cat mai confortabila. Va povesteam data trecuta de Matrixul din mine, insa habar nu aveam cate variante are filmul asta, cate distributii noi, cate episoade, cate Oscaruri . Asa e de fiecare data. Nu am decat sa ascult si sa privesc, sa ma mir si sa zambesc. La prima vedere ai impresia ca sunt ganduri si imagini nevinovate, dar nu-i asa. Sunt problemele mele de maxima importanta, care asteapta o rezolvare favorabila pentru evolutia mea. Daca la inceput le priveam cu detasare, acum devin foarte interesat de ele.
Am reusit sa nu mai adorm la ultima etapa a meditatiei, greu, in combinatie cu ceva ganduri ratacite, dar am reusit. Va aduceti aminte ? – urmarirea respiratiei. Vi se pare ca e usor? Ia incercati !!! Aha !!! Nu prea va iese din prima, nu-i asa? Nici mie. Nu-i asa ca la un moment dat uitati ca trebuie sa urmariti respiratia si va luati cu treaba ? Cum, care treaba? Pai gandurile voastre, atentia voastra aiurea. Uitati de ce sunteti intinsi la orizontala, banuiti voi ceva dar numai cand va aduceti aminte de respiratie realizati ca trebuia sa fiti atent la ea. Hai, putin mai mult interes … va rog, si daca reusiti sa fiti constienti 15 minute de voi sa-mi spune-ti si mie cum ati facut … poate-mi iese si mie pana la urma.
Ei ! Ce ziceti ? Nu-i asa ca pare interesant ? Hai ca vreau sa va aud si pe voi despre ceea ce ati simtit. Faceti primul pas … e doar pentru voi … stiu ca vreti … ca va framantati mainile si mintea si va ganditi “ oare ce-mi mai trebuie sa incep? “.
Va imbratisez cu drag pe toti si, curios lucru, incep sa va iubesc de parca v-as cunoaste de o viata intreaga.
… adanca reverenta …
……….. Traian ………….