Interviu cu Swami Yog Prabhat, despre Osho si unul din discipolii sai iluminati (I)

Swami Om Prakash Saraswati a fost paradigma unui discipol. Cunoscut de cei care-l iubesc drept Swamiji, angajamentul și abandonul său față de maestrul său, Osho, a fost total și absolut. Trimis de maestrul său să pornească un centru de meditație în Delhi, Swamiji, ca un adevărat discipol, cu iubire, devoțiune și dedicare a devenit vehiculul preaiubitului său maestru în răspândirea viziunii sale. În timp ce a continuat să lucreze și să promoveze viziunea lui Osho, el a mers mai profund în călătoria sa spirituală. Odată ce Swamiji a înflorit în meditație, creșterea sa interioară s-a manifestat în munca sa. Acesta este unul din interviurile cu sannyasinii care l-au cunoscut pe Swamiji, și au fost inspirați de compasiunea, dedicarea și angajamentul său. Pentru a afla mai multe despre Swami Om Prakash Saraswati, dați click aici (prezentare în limba engleză).

Swami Om Prakash Saraswati- Swamiji, unul din discipolii iluminați ai lui Osho (Sursa foto: http://oshoworld.com)

Î: Namaskar Swamiji
R- Namaskar preaiubite

Î: Prezintă-te, te rog, dând numele tău legal, numele de sannyas și anul și locul în care ai luat sannyas.

R: Sunt Prabhat Chand Tiwari și numele meu de sannyas este Swami Yog Prabhat. Am luat sannyasul de la Bhagwan[1] pe 30 septembrie 1976.

Î: În Poona?

R: Da, în Poona.

Î: Care este ocupația ta?

R: Profesional, sunt Inginer Electric, dar după ce am migrat în America, am devenit Inginer de Computere. Ocupația mea de bază este Consilier IT.

Î: Consilier IT? Care este data nașterii tale?

R: Data nașterii mele este 1 iulie, 1944.

Î: Când ai intrat în legătură cu Bhagwan pentru prima oară? Când ai auzit sau ai citit despre Bhagwan? Cum a fost primul contact?

R: Am intrat în legătură cu Bhagwan pentru prima oară printr-un prieten de-al meu care venise din districtul Gorakhpur în Lucknow[2], în căutarea lui Bhagwan, i-am spus că este un profesor la Universitatea Lucknow, Dr. Kushwaha Singh. Acesta este locul unde programul este organizat și gestionat de el. Așa că prietenul meu s-a dus la Universitatea Lucknow în acea zi ca să afle informații despre programul lui Bhagwan din acea zi. Programul era în Hazratgunj, la casa unui prieten din Madrasi.

Î: Care era programul și era Bhagwan cel care oferea prelegerea în acea zi?

R: Nu, un discurs audio și o sesiune de meditație erau organizate în program la Hazratnunj în acea zi. Prietenul meu mi-a cerut să-l acompaniez la acest program și seara, în jur de 5 pm, ne-am dus la Hazratnunj pe bicicletă. Când am auzit banda audio cu Bhagwan pentru prima oară, am simțit că el este maestrul pe care îl caut. Am căutat peste tot, în sud și în nord dar nu am putut găsi pe nimeni ca el. Deci, ascultând primul său discurs, am simțit că îl căutam doar pe el.

Î: Deci spuneai că ai intrat în legătură cu Bhagwan după ce ai auzit discursul său în Lucknow.

R: Da, după ce am ascultat discursul său pentru prima oară, am realizat că am găsit maestrul pe care îl căutam. Așa că am vorbit cu profesorul Sahib. El mi-a spus să practic meditația pentru 2-3 luni. Și apoi pot să merg să mă întâlnesc cu Bhagwan. Am început deci să practic meditația în grădina unei cetăți în ruină, unde englezii luptaseră cu ultimul conducător din Lucknow. Acel loc e numit Rezidențași este un loc minunat. Obișnuiam să merg acolo singur, cu o casetă audio ca să fac meditația Dinamică. După trei luni, în jur de zece oameni erau pregătiți să meargă în Poona să ia sannyasul. La vremea aceea, soția mea Mamta Tivari era la părinții ei. Am informat-o că mă duc și că dacă vrea să vină cu mine, să vină. Așa că a venit și ea. În jur de unsprezece dintre noi am ajuns în Poona. Mai târziu am ajuns să aflu că în seriile (de discursuri, n.tr.) care aveau loc acolo în acea perioadă, Swamiji era și el prezent. Seria era despre Mahageeta[3], în acea perioadă din septembrie. Am stat acolo doar pentru două zile și pe 30 septembrie ne-am întors. Swamiji trăia acolo în acea perioadă și mai târziu am citit în cartea Mahageeta întrebarea pusă de Swamiji lui Osho. S-a întâmplat în așa fel că atunci când am început să intru mai adânc în călătoria mea interioară, avea loc o tăbără de meditație la Kanpur, lângă Lucknow, și l-am întâlnit pe Swami Om Prakash Saraswati pentru prima oară. Am fost foarte inspirat de întâlnirea cu Swamiji și m-am gândit că vom organiza o tabără în Lucknow. Așa că am contactat-o pe Ma Laxmi din Poona. Ma Laxmi m-a sfătuit să-l contactez pe Swamiji din Delhi. Eram foarte fericiți și o tabără de trei zile a fost organizată în Lucknow. Swamiji a venit la tabără cu Masterji (Osho, n.tr.) și a a adus cu el toate cărțile disponibile cu el. Puteam rezerva o casă pentru trei zile în Lucknow pentru tabără. Tabăra a fost foarte bună. După tabără, obișnuiam să vorbim adesea între noi la telefon. În 1979, am avut din nou posibilitatea să călătoresc în afară și Swamiji mi-a spus să vin să stau la Rajyoga (centru spiritual, n.tr.). În drumul nostru spre America, am stat la Rajyoga pentru o lună. Experiența și conștientizarea care mi s-au întâmplat în acea singură lună a fost ceva nu mi se mai întâmplase niciodată până atunci. Încă pot să spun că experiența pe care am trăit-o în compania lui Swamiji a fost unică și remarcabilă. Toată luna aceea am petrecut-o făcând Meditația Dinamică, iar restul zilei mâncând și bând cu conștiență totală, și făcând cu conștiență totală orice lucruri mici care trebuiau făcute în Rajyoga. Când mă plimbam prin grădină, obișnuiam să observ plantele, copacii și frunzele cu o asemenea conștiență cum nu mai avusesem până atunci niciodată. Chiar și când dormeam eram conștient. Și de aceea obișnuiam să vin aici des. Odată, când veneam aici, Swamiji l-a chemat pe Vivek Bhaiya și i-a cerut să vină și el. Am venit amândoi aici și pentru rima oară am făcut Meditația Dinamică împreună. În anii `80, Swamiji s-a dus el însuși în America și la Rajneeshdham[4].
Î: Rajneeshpuram…

R: Rajneeshpuram. Pentru a-l întâlni pe Osho și a participa la Celebrarea Mondială în 1985. Swamiji m-a luat împreună cu el. Toți dintre noi care puteam merge acolo, datoram asta, cred, lui Swamiji. Noi nu puteam să mergem în Rajneeshpuram nici măcar când trăiam în America. Swamiji a organizat totul. Am mers la Rajneespuram și timp de cincisprezece zile îl ascultam pe guru-l nostru și am experimentat momente extatice unice. Când mă întorceam, i-am cerut lui Atul Bhaiya să cumpere benzi video cu programele pentru mine, și Atul Bhaiya mi-a trimis materialele video. Am copiat deasemenea benzile audio disponibile acolo și le-am trimis unui prieten care trăia în Lucknow. Așa că a fost din nou o experiență extatică în compania lui Swamiji, acolo. După asta, Swamiji ne-a vizitat în America și am fost foarte inspirați de progresul pe care îl făcea Swamiji și am dorit să contribui și eu la creșterea muncii lui Bhagwan. Până acum nu simt că am contribuit prea mult la creșterea muncii lui Bhagwan, dar atât cât mi-a stat în puteri, am încercat să fiu o parte din muncă alături de Swamiji. De fiecare dată când meditez, fie dimineața, fie seara, i-am chemat pe Swamiji, Ma Yoga Laxmi și Osho ca martori ai mei. Era o conexiune profundă pe care am împărtășit-o cu Swamiji. Deși trăiam departe unul de altul, nu am simțit niciodată că sunt la distanță de el, dimpotrivă, era o conexiune profundă pe care nu am cuvinte s-o descriu. Dar nu o să spun că am împărtășit o legătură de prietenie, sau de a fi discipolii aceluiași maestru ci o experiență și o conexiune unică și profundă.

Î: Ai avut o conexiune profundă cu Swamiji? Poți să spui ceva despre conexiunea pe care Swamiji a împărtășit-o cu Osho?

R: Conexiunea pe care Swamiji a împărtășit-o cu Osho l-a făcut oceanic. El s-a iluminat și aceasta a fost prima noastră întâlnire după iluminarea sa. Plănuiam să vin de multă vreme dar numai în acest an am fost norocos să ajung aici. S-a întâmplat în așa fel încât a trebuit să merg undeva să particip la o tabără. Din cauza acelei tabere, am simțit că l-am tulburat pe Swamiji. Swamiji m-a întrebat, ce vrei să citești și ce vrei să faci, se va întâmpla, doar stai aici în tăcere și fii aici. Am spus, ”Tu spui adevărul, dar am nevoie de timp.” Swamiji a spus, ”Vino și ai grijă de Oshodham, nu trebuie să te duci nicăieri, nu trebuie să faci nimic.” Am spus că eu nu sunt iluminat și a avea grijă de Oshodham este o mare responsabilitate. Swamiji a spus, ”Vino aici doar, și fii aici.” Apoi, după un timp, Swamiji a spus, ”În regulă, îți dau timp, ia-ți o vreme, poate un an sau doi, dar vino.” Am spus că asta e posibil dar acum să-mi dea ceva timp. A venit ziua pentru mine să vin și să fiu aici, și am venit. Dar a doua zi după venirea mea, Swamiji și-a părăsit trupul. M-am gândit că am fost atât de sărman, că nici nu am putut să mă uit la Swamiji. M-am simțit foarte trist, multe lucruri rămânând nespuse față de Swamiji, chiar și un simplu ”da”, dar ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Acum doresc să mă dedic total muncii sale. Simt ca și cum aș săruta picioarele tuturor prietenilor lui Swamiji, pentru toată munca pe care ei o fac atât de frumos.

Î: Ai spus că Swamiji era iluminat. Care a fost forța din spatele iluminării lui Swamiji?

R: Meditația a fost forța primară care a stat în spatele faptului că a atins acest nivel.

Î: Cum era legat Swamiji de Osho?

R: Relația pe care Swamiji a împărtășit-o cu Osho era unică. Putem vorbi despre asta numai după ce atingem acel nivel. Nu o putem numi o relație prin cuvintele pe care le folosim pentru a defini o relație. Era ceva pe care nu-l putem defini.

Î: Maestru-discipol?

Sursa foto: http://www.avinash-gyandeva.com

R: Maestru-discipol și uniunea unui maestru cu discipolul său. Contopirea unică dintre cei doi pe care cineva o poate descrie doar după ce atinge iluminarea.

Î: Îți amintești ceva, vreun incident sau momente nostalgice cu Swamiji? În Lucknow sau în Delhi? Organizasei o tabără în Lucknow și chiar și în SUA v-ați întâlnit. Ce simțea el față de familia ta? Ai simțit vreodată că este un om iluminat sau un sannyasin extraordinar sau pur și simplu un om obișnuit ca toți ceilalți.

R: În obișnuința sa era faptul de a fi extraordinar.

Î: Cum era relația sa cu familia ta?

R: El împărtășea o relație foarte iubitoare cu familia mea. Și noi am dorit personal să-l aducem înapoi în SUA, dacă era posibil. Ne-am dorit să-l aducem dar nu am putut s-o facem.

Î: De ce nu te-ai gândit să te întorci aici?

R: Voi veni dar vreau să iau toți oamenii de aici de asemenea, care sunt aici și au făcut munca lui Osho. Vreau să iau pe toată lumea. Vreau să fac un model, după liniile în care a fost construit Dhyan Mandir în America, și să-l prezint prietenilor care fac munca lui Osho aici, înainte de a-mi părăsi corpul.

Î: Cu o asemenea iubire și dedicare, se va întâmpla cu siguranță. Iubirea, dedicarea și simțirea funcționează mereu în lumea lui Osho. Apoi începe automat să se întâmple. Simt că este inspirația sa cea care face munca. Întorcându-ne la prima oară când l-ai ascultat pe Osho. Ai spus că ai simțit că ai găsit maestrul pe care-l căutai. Ai venit în contact vreodată și cu alți maeștri? Ce căutai de fapt? Care a fost diferența, după ce l-ai ascultat pe Osho, cum era diferit de ceilalți? Comentează, te rog.

R: Auzisem în tinerețile mele că pentru o călătorie interioară, cineva are nevoie de un maestru. Familia mea avusese maeștri pe care să-i urmeze, mama și tatăl meu au avut, dar eu nu am văzut nimic special în învățăturile lor care să mă ghideze în călătoria mea interioară. Încă din copălărie am simțit că am nevoie de un maestru. Când eram la Colegiul de Inginerie, am tot căutat în toată India de Sud. M-am dus la Ashramul lui Sai Baba și am încercat să vorbesc cu el, dar nu am simțit că poate fi maestrul meu sau că aș putea să îl accept. Apoi l-am găsit pe Maharishiji[5]. L-am ascultat pe Maharishiji la Lucknow și el vorbea foarte bine. Mi-a plăcut foarte mult de el. Când i-am spus soției mele, Mamtaji, să luăm diksha pentru el (să fie inițiați, n.tr.), ea a spus că, ”nu a trecut nici o săptămână de când ne-am căsătorit și tu ai început să vorbești de sannyas și diksha.” Deci așa l-am pierdut pe Maharishiji. Așa că atunci când am ascultat discursul lui Osho pe bandă audio, am simțit instant că el este cel pe care îl caut. De data aceasta i-am spus lui Mamtaji că ”dacă ești pregătită, vino cu mine, sau mă voi duce singur.” A venit și ea și pe 30 septembrie 1976, am luat sannyas amândoi. Nu doar eu și soția mea dar și cei doisprezece oameni care au mers în Poona au luat sannyas. Deci și în Lucknow avem un grup foarte bun de prieteni și iubitori Osho. De data aceasta am transformat casa micuță pe care o am în Lucknow într-un centru și am dedicat-o vouă tuturor și tuturor iubitorilor lui Osho. Vreau să dedic ultimii 4-5 ani din viața mea muncii lui Osho.

[1] Bhagwan este apelativul cu care era chemat Osho, în primii ani ai muncii sale.

[2] Lucknow este capitala Statului Uttar Pradesh, din India.

[3] Mahageeta, sau Ashtavakra Samhita (sau Ashtavakra Gita), este un text classic al tradiției Advaita Vedanta, considerată ca fiind scrisă între 400-500 î.Chr. Comentariile lui Osho la acest text au fost în limba hindi.

[4] Ashram al lui Osho, din India, din acea perioadă.

[5] Ramana Maharishi, n.tr.

Citiți partea a doua a articolului, aici.

(Sursa web: http://www.oshoworld.com/onlinemag/march2004/htm/interview.asp)

Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/interviu-cu-swami-yog-prabhat-despre-osho-si-unul-din-discipolii-sai-iluminati-i/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :