• Osho, despre cercul respiratiei…(II)

    Posted on November 7, 2014 by in Evolutie Spirituala, Respiratie

    Citiți prima parte a articolului, aici.

    Acum aş dori să discut toate aceste fenomene, pentru că aceasta este toată viaţa ta.

    Prima [activitate] este respiraţia, a doua setea, a treia foamea. Sunt oameni care încheie la a treia, care gândesc: mănâncă, bea, fii fericit, asta e totul. Viaţa lor nu este completă; ei nu pot simţi împlinire pentru că cercul nu este complet. Împlinire înseamnă că ai completat cercul, ultima s-a unit cu prima – atunci există împlinire.

    Oamenii pe care-i găseşti împliniţi sunt un cerc, nu o linie. O linie este mereu incompletă. Toate dorinţele se mişcă pe o linie, de aceea nici o dorinţă nu poate fi vreodată completă, pentru că nici o dorinţă nu se mişcă în cerc. Este liniară. Se mişcă mereu, dar este mereu incompletă.

    Oriunde te opreşti – zece mii de rupii sau zece milioane de rupii, nu e nici o diferenţă; oriunde te opreşti, eşti suspendat. Lucrul nu este complet; ceva lipseşte. Poţi deveni bogat, poţi deveni foarte puternic, dar nu va exista mulţumire. Mulţumirea este doar atunci când energia ta de viaţă devine un cerc.

    Ai observat cum întreaga existenţă se mişcă într-un cerc? Anotimpurile se mişcă într-un cerc, stelele se mişcă într-un cerc, sorii şi planetele se mişcă într-un cerc, întregul se mişcă circular, ca o roată? În viaţă, în existenţă, nimic nu este liniar. Totul e circular. Şi dacă vrei să trăieşti o viaţă a întregului trebuie să urmezi căile întregului: mişcă-te ca anotimpurile, mişcă-te ca stelele. Devino un cerc. Când spun „devino un cerc” vreau să spun „întoarce-te la sursa originară”.

    Respiraţie, sete, foame – aceştia sunt primii trei paşi. Dacă te mişti doar până la al treilea nu ai intrat încă în templu, vei fi pe trepte.

    Al patrulea este activitatea fizică. Sunt oameni care merg până la al patrulea. Pentru ei, activitatea fizică devine un fel de meditaţie.

    De fapt, totul poate deveni un fel de meditaţie, pentru că în totul există două dimensiuni – exact aşa cum există în prima respiraţie: exteriorul şi interiorul.

    Sursa foto: http://gravitywerks.com

    Sursa foto: http://gravitywerks.com

    De aceea, postul a fost folosit. Să posteşti înseamnă să încerci să descoperi în foame cealaltă dimensiune. Postul înseamnă un efort de a intra în dorinţa foamei şi de ajunge să cunoşti divinul. De aceea postul a devenit atât de important în atâtea religii. Îţi poate da o sclipire.

    Dacă posteşti mult timp sclipirea este posibilă. Dar eu nu sunt în sprijinul acestui lucru pentru că nu faci tot cercul. Sari, nu te mişti cu graţie. De la al treilea, foamea, încerci să ajungi la primul. Va fi un cerc mic, nu tot compasul vieţii. Nu va fi foarte cuprinzător. Nu va fi foarte bogat.

    De aceea oamenii care au atins vreo spiritualitate prin post îi vei găsi întotdeauna puţin stupizi. Mergând printre călugări jainişti ani de zile am fost brusc surprins: nu întâlnisem niciodată un om cu adevărat inteligent. Toţi păreau stupizi.

    Motivul este profund. Motivul este: ei au depins de post. Ei încearcă să găsească o scurtătură. Fereşte-te de scurtături. Vieţii nu-i plac scurtăturile pentru că atunci poţi să te mişti spre sursă fără să creşti. Mituieşti, nu creşti. De la foame poţi sări – asta înseamnă fără a cunoaşte toată complexitatea vieţii, viaţa sexului, a iubirii, a activităţii estetice. Rămâi sărac.

    Ceea ce spun este un fapt – poţi să mergi şi să te uiţi la călugării jainişti; ei sunt oameni puri, dar stupizi. Nimeni nu poate spune nimic împotriva purităţii lor. Puri sunt, sinceri sunt, serioşi sunt, dar ei au ales o scurtătură. Ei au încercat să mituiască existenţa şi să ajungă acasă înainte să le vină vremea. Cineva poate ajunge, dar va ajunge fără să crească, fără maturitate. Un anumit tip de stare copilăroasă vei găsi la ei. Puritate, dar nu iluminare.

    Al patrulea este activitatea fizică. Poţi să te mişti de la al patrulea din nou – din orice punct te poţi mişca spre sursă, poţi renunţa la călătoria cercului total.

    Activitatea fizică a fost utilizată de hatha-yoga. Hatha-yoga a dezvoltat o întreagă ştiinţa din asta: cum să te mişti doar prin activitate fizică, prin pură forţă fizică, spre sursă.

    Hatha-yoghinii sunt oameni puternici, ei au control asupra corpurilor lor – nimeni nu poate pretinde atâta control. Ei pot să stea sub pământ luni de zile, chiar ani.

    Un fakir în Egipt a rămas sub pământ timp de patruzeci de ani. Oamenii care l-au îngropat au murit cu toţii. Şi el le-a spus: „După patruzeci de ani să îmi deschideţi cavoul, rupeţi sigiliul şi deschideţi uşa camerei mele de sub pământ. Şi după patruzeci de ani mă voi întoarce – viu.”

    Oamenii care au ştiut de el, încet, încet, au murit. De fapt, el a fost uitat. A fost doar o coincidenţă faptul că cineva făcea o anumită muncă de cercetare şi căuta în ziare vechi şi acolo a găsit ştirea.

    A fost îngropat în 1880. Şi în 1920 a fost descoperit. Cavoul a fost deschis – era viu. Şi a mai trăit trei ani după aceea; şi era perfect sănătos.

    Multe cazuri cu fakiri şi de hatha-yoghini sunt cunoscute: ei pot lua orice fel de otravă şi nu se va amesteca în sistemul lor. Se va duce în stomacul lor şi o vor arunca în urina, dar nu se va amesteca nicăieri. Au fost făcute fotografii cu raze X şi pare ceva miraculos că otrava trece fără să se amestece cu ceva din corp. Pare să existe o protecţie subtilă în jurul sângelui.

    Prin simpla putere a voinţei, prin simplă forţă fizică, hatha-yoghinii au atins multe lucruri. Dar nimic de spiritualitate, nimic de creştere reală. Dacă te uiţi la feţele lor îi vei găsi aproape morţi. Dacă te uiţi în ochii lor nu vei găsi sclipirea inteligenţei, înţelegerea.

    Activitatea fizică îţi poate da şi ea uneori o senzaţie, o licărire. Alergând repede, complet absorbit în alergare încât toată energia a devenit alergare, brusc poţi avea licăriri ale fiinţei originare. Frumos. De aceea atâţia oameni devin atraşi de atletism. Dă licăriri.

    Sunt relatări că oamenii de pe front, în război, ajung uneori la licăriri ale originii. Aceasta poate fi una din cauzele atracţiei războiului, pentru că în violenţă, în violenţa profundă, capacitatea ta fizică este folosită la maxim. Iar când capacitatea fizică este folosită la maxim deodată te relaxezi – te întorci la prima stare. Devii ca un copil.

    Aceasta a fost experienţa mea cu mulţi soldaţi. Am mulţi adepţi în armată. Ei sunt oameni inocenţi – mai inocenţi decât oameni care sunt la piaţă, mai inocenţi decât oamenii de afaceri, o calitate de copil este în ei, pentru că ei fac aşa multă activitate fizică, toată energia este absorbită, ei nu pot fi vicleni. Chiar şi generalii sunt copilăroşi, simpli. De aceea soldaţii pot urma orice fel de ordin – chiar şi ordine prosteşti. Dacă le spui să sară şi să moară, ei vor muri, pentru că au fost antrenaţi să asculte; nu se vor gândi de două ori la asta. Ei sunt exact ca nişte copii.

    Sursa foto: http://www.salem-news.com

    Sursa foto: http://www.salem-news.com

    Dar, din nou, cercul nu este complet. Ai sărit de la mijloc.

    După al patrulea este al cincilea, sexul. Dacă pătrunzi cu adevărat adânc în sex vei avea licăriri de satori, de samadhi. Chiar între activitate fizică şi sex jumătate din cerc este complet – de aceea sexul este atât de important. Între activitatea fizică şi sex cercul este pe jumătate complet.

    Şi acum este mai mult pericol pentru că cineva poate lua sexul ca totalul, ca întregul, ca ţelul. Îţi poate da câteva licăriri. Dacă sexul se întâmplă cu adevărat, dacă îi permiţi să se întâmple, dacă devii posedat de el astfel încât nu eşti tu cel care îl FACI, eşti posedat de el, energia face ceva, tu eşti cel mult un spectator, atunci acolo are loc un orgasm, o stare profundă de extaz. Acest lucru e periculos pentru că o poţi considera greşit ca fiind ţelul. Mulţi oameni au luat-o în mod greşit ca fiind ţelul.

    Foarte puţini oameni se agaţă de a doua etapă – setea, foarte puţini oameni, au fost câteva secte în lume care au încercat să rămână însetaţi pentru perioade lungi, în special în deşert. Au fost câteva secte de călugări care au încercat să rămână însetaţi, exact ca la post, pentru a face o punte directă cu sursa originară, să cadă înapoi.

    Mai des decât asta, foamea a fost folosită. În toate religiile lumii sunt tendinţe, secte care postesc.

    Activitatea fizică este folosită de asemenea chiar mai mult decât foamea.

    Chiar acum câteva zile citeam despre un nou antrenament care în fiecare zi devine tot mai atractiv în America: EST. Acest om, fondatorul EST, Erhardt, forţează oamenii pentru patru, cinci zile, să stea ore întregi împreună – doisprezece ore, paisprezece ore, şaisprezece ore, nu ţi se permite să mergi nici măcar la toaletă; trebuie să stai; ţi se permite să mergi la toaletă doar la anumite ore – şase ore ai acumulat urină în vezică. Este pură putere a voinţei, este dureros dar ai ţinut-o – este un fel de hatha-yoga – pentru zece, doisprezece ore, şi apoi brusc ţi se permite să mergi. Vezica se relaxează, şi ai un sentiment plăcut minunat în tot corpul în interior şi exterior. Acesta este un vechi truc. Hatha-yoghinii au practicat multe feluri de trucuri de acest gen. Poţi obţine o licărire.

    Dacă posteşti trebuie să foloseşti voinţa. Cu prea multă activitate fizică, trebuie să foloseşti voinţa. Gurdjieff a folosit activitatea fizică foarte mult. El le spunea oamenilor: „Duceţi-vă şi munciţi timp de doisprezece ore, până cădeţi jos – nu înseamnă că te opreşti tu, cazi lat, nu mai poţi să faci, VĂ VEDEŢI PE VOI CUM CĂDEŢI; nu poţi face nimic, picioarele nu mai mişcă, tremură, şi tu eşti doar un observator şi nu poţi face nimic pentru că ai făcut tot ce se putea face, şi cazi la pământ. Acea cădere vă va da o licărire minunată.”

    De fiecare dată – aceasta este regula – de fiecare dată când eşti luat în posesie de întreg şi egoul tău nu mai funcţionează, întregul funcţionează – ai un sentiment minunat; dar aceste sentimente minunate nu sunt ţelul. Ele sunt jucării cu care să te joci, ciocolate – nimic mai mult; ciocolate pe calea spiritualităţii. Bucură-te de ele dar nu te agăţa de ele, ele nu pot fi hrană, ele nu sunt hrănitoare.

    A cincea este cea mai periculoasă pentru că are cel mai mare potenţial. Tantra a folosit a cincea etapă pentru a trece golul. De la sex la samadhi golul poate fi trecut foarte uşor. Dar încă nu este complet.

    Dacă te mişti dincolo de sex atunci un tip diferit de activitate apare în tine. Inteligenţa. Este eliberat un soi de geniu. Poţi observa asta. Oamenii care sunt profund inteligenţi îi vei găsi mereu fiind celibatari. Motivul este că toată energia lor a fost absorbită de activitatea mentală. Ei ajung la orgasme prin minţile lor. De aceea, în toată istoria, oamenii care au ajuns la o mare activitate mentală îi vei găsi mereu celibatari. Sau chiar dacă nu sunt celibatari nu prea sunt interesaţi de sex.

    Dar şi asta e ceva disproporţionat. Nu este nevoie să renunţi la sex. Foloseşte tot ce ţi-a dat Dumnezeu. Dar continuă. Fă-l un pas pentru a merge mai departe.

    Dacă treci dincolo de sex, doar atunci pentru prima oară inteligenţa ta începe să funcţioneze bine. Ai o mare pătrundere asupra lucrurilor. Mulţi oameni se agaţă de acea stare. Ei devin teologi, filozofi, gânditori, oameni de ştiinţă, şi cred că ţelul este atins. Ţelul nu este încă atins.

    Dacă treci dincolo de a şasea – activitatea mentală – atunci iubirea se naşte. Atunci inima ta începe să funcţioneze. Aceeaşi energie se mişcă. Aceeaşi energie care a luat prima respiraţie, a fost flămândă, însetată, a devenit sexuală, a devenit mentală, acum devine energia inimii. Apare iubirea. Dar nici iubirea nu este ţelul.

    Poţi rămâne îndrăgostit, este un fenomen minunat, şi ai ajuns destul de departe – este al şaptelea pas. Doar încă puţin şi cercul va fi complet.

    Oamenii care sunt ai inimii ţi se vor părea foarte evoluaţi: Sf. Francisc din Assisi, şi alţii – ei vor părea pentru tine foarte, foarte, evoluaţi, vei avea un sentiment diferit al fiinţei lor, calitatea lor va fi diferită. Dacă vii aproape de ei vei simţi o forţă magnetică; ei vor avea un câmp de energie, te pot trage în interiorul lui. În apropierea lor inima ta începe să funcţioneze. Oameni foarte evoluaţi – dar totuşi evoluţia nu este încă completă.

    Dacă treci dincolo de iubire atunci începe adevărata activitate estetică. Atunci poezia apare în fiinţa ta. Atunci ai pentru prima dată capacitatea de a simţi muzica. Atunci pentru prima dată te uiţi în jur şi frumuseţea naturii este revelată. Atunci asculţi armonia universului, simfonia stelelor. Atunci totul începe să devină din ce în ce mai frumos. Straturi şi straturi de frumuseţe sunt dezvăluite. Ochii tăi au o forţă de pătrundere. Oriunde priveşti, priveşti în profunzime. Până şi în pietre simţi că înfloresc florile. Dar nici acesta nu este sfârşitul. Mulţi se agaţă de asta, şi este multă ispită, pentru că acesta este chiar ultimul pas. Ţelul este chiar în faţa ta. Şi se întâmplă mereu ca atunci când ţelul este în faţa ta să te relaxezi, simţind că ai ajuns. Dar dacă TU nu devii ţelul, nu ai ajuns. Templul poate fi chiar în faţa ta, dar dacă nu ai devenit una cu dumnezeul templului nu ai ajuns.

    Aceşti oameni, oamenii estetici, au devenit mari mistici. Ei vorbesc despre frumuseţea lui Dumnezeu, ei au devenit Bauli, nebunii lui Dumnezeu, sufiţi…Acesta este ultimul. Încă un pas – şi acel pas este cel spiritual.

    Al nouălea pas este din nou primul, cercul este complet. Începi din nou să respiri dar nu ca un copil, ca un înţelept.

    Un copil respiră inconştient. El nu ştie ce se întâmplă. Dumnezeu a intrat în el dar el nu ştie, nu a auzit paşii; era atât adormit în pântec, atât de adânc în întuneric, el nu a văzut nimic. Cum ar fi putut să vadă? El nici măcar nu era viu, era inconştient.

    Un copil respiră în inconştienţă. Un înţelept respiră conştient. El este din nou un copil, o renaştere a avut loc. Acum el respiră dar este conştient. Aceasta este ANAPANA-SATI-YOGA BUDDHA. Aceasta este calea lui Tao: cum să respiri conştient.

    Observi. Te relaxezi în tine însuţi şi priveşti, priveşti la respiraţie, o urmezi, clipă de clipă: venind, ieşind; şi sunt întâmplări minunate. Când urmăreşti respiraţia imediat devii calm şi liniştit. Liniştea este într-un fel pe care nu l-ai cunoscut niciodată înainte. Doar observă. Dacă chiar şi pentru câteva secunde urmăreşti respiraţia vei simţi că te aşezi undeva. Are loc o centrare.

    Sursa foto: http://www.radiancedentalhygiene.ca

    Sursa foto: http://www.radiancedentalhygiene.ca

    Respiraţia merge în jos. Apoi este o pauză, respiraţia se opreşte – un interval foarte mic. În acel interval nu există respiraţie, doar tu eşti, doar observatorul este – nimic care să fie observat – În acel moment, brusc te cunoşti pe tine însuţi.

    Acestea sunt tehnicile din Vigyana Bhairava Tantra. CARTEA SECRETELOR. Ele i-au fost spuse lui Parvati.

    Apoi, când respiraţia iese afară urmăreşti din nou, când respiraţia iese din tine, atunci din nou există o pauză, o pauză foarte subtilă – respiraţia se opreşte. Obiectul a dispărut. Doar conştiinţa. Doar TU. Doar văzătorul, martorul. Din nou, brusc, eşti în culmea fericirii. Asta continuă. Treptat, treptat, respiraţia devine un fenomen exterior. Tu ştii că exişti, dacă respiraţia continuă sau se opreşte nu e nici o diferenţă. Atunci ajungi să cunoşti că eşti etern, fără de moarte.

    Un astfel de om, când moare, va vedea că respiraţia sa l-a părăsit şi va fi conştient, observând-o. El va muri conștient, şi cineva care moare observând, nu moare niciodată. El a ajuns să cunoască ce este fără de moarte. Prin respiraţie el a descoperit principiul vital al vieţii. Respiraţia era doar stratul exterior, învelişul exterior, acum a ajuns să cunoască conţinutul. Respiraţia era doar recipientul. Cercul este complet. Şi eu sunt pentru tot cercul.

    De aceea, de multe ori par să fiu împotriva multor oameni religioşi. Pentru că ei se agaţă undeva. Bine până acolo unde sunt, dar cineva ar trebui să meargă tot drumul. Ar trebui să meargă până la ultimul punct dincolo de care nu mai este posibil să mergi nicăieri.

    Iisus spune: „Dacă nu deveniţi precum copiii nu veţi intra în împărăţia Dumnezeului meu” – eu continui să o repet iar şi iar ÎN ÎNŢELESURI DIFERITE. Oamenii ca Iisus au înţelesuri multiple în cuvintele lor. Dacă nu devii ca un copil din nou, dacă nu respiri din nou într-un mod cu totul diferit, nu vei fi înviat, nu vei fi renăscut. Şi această renaştere este ţelul – însăşi sensul, semnificaţia vieţii. Dacă nu ajungi la el pierzi ceva extraordinar – şi este chiar după colţ.

    Şi eu sunt pentru cerc. Mişcă-te până la capăt. Lasă cercul să aibă o încheiere naturală. Nu încerca să găseşti nici o scurtătură. Atunci vei fi bogat – bogat precum Lao Tzu, bogat precum Krishna, bogat precum Buddha. Altfel, te poţi mişca de undeva de la mijloc – dar atunci nu vei fi bogat.

    Nu fi isteţ cu viaţa, nu poţi fi viclean cu viaţa: toate scurtăturile sunt viclene. Lasă viaţa să aibă cursul său natural. Tu o urmezi, nu o forţezi.

    Şi ţine minte întotdeauna că orice este făcut este făcut de întreg, nu tu eşti cel care face. Dacă poţi să-ţi aminteşti asta, atunci respiraţia este a sa, setea este a sa, foamea este a sa, sexul este al său, iubirea este a sa, orice se întâmplă este al său, moartea este a sa. Şi tu rămâi complet inocent şi pur din ele.

    Întregul continuă să facă, nu tu eşti cel care face. Acesta este abandonul, predarea egoului: „Nu eu sunt cel care face.” Acesta este întreg mesajul Gitei: lasă întregul să facă, nu interveni, pentru că tu eşti singura barieră. Dacă intervii, faci un păcat. Aceasta este definiţia păcatului după mine: Dacă spui „Eu respir”, acesta este un păcat. Dacă spui „Eu iubesc”, acesta este un păcat. Dacă spui „EL respiră”, aceasta este virtute. Dacă spui „EL iubeşte”, aceasta este virtute. Şi aceasta nu este doar o vorbă, trebui s-o simţi în totalitatea ei. Atunci eşti despovărat. Atunci îţi cresc aripi, poţi zbura. Atunci gravitaţia nu te poate afecta. Gravitaţia poate afecta doar egoul.

    Dacă EL este cel care face, atunci de ce să fii îngrijorat? Atunci nu te grăbeşti deloc să ajungi undeva, atunci nu ai nici un ţel personal, atunci ţelul său este al tău, şi oriunde merge, el are mereu dreptate pentru că nu poate exista vreo greşeală pentru întreg. Numai întregul este.

    Acesta este cercul lui Tao: de la respiraţie, respiraţie inconştientă, la respiraţie conştientă.

    Şi accentul lui Lao Tzu este în permanenţă să te poţi relaxa. De aceea el slăveşte slabul nu puternicul, pentru că puternicul nu se poate relaxa. De aceea el continuă să laude apa nu pietrele, pentru că apa curge şi apa nu are o forma a sa proprie.

    Orice formă este dată de întreg, apa o ia. Ea nu poartă propria sa minte. Dacă o pui într-un pahar, devine acea formă. Dacă o pui într-o sticlă, ia acea formă. Ea nu rezistă, nu spune: „Eu am propria mea formă, ce îmi faci? Nu mă forţa să intru în această sticlă!” Oriunde pui apa, se mişcă, ia forma. Este non-rezistentă. Este non-violentă, non-agresivă. Nu are o minte a sa.

    Dar o piatră? O piatră are o minte a sa. Dacă vrei să o forţezi, va opune rezistenţă. Va trebui să lupţi, va trebui s-o tai, să te lupţi cu ea, va fi nevoie de multă luptă – numai atunci vei fi capabil să-i dai o formă. Ea are propria ei minte. Apa este fără de minte. Acestea sunt simboluri.

    Lao Tzu spune: fii ca apa, nu fi ca o piatră, ca să poţi completa cercul. Mişcă-te! Dacă Dumnezeu este flămând în interiorul tău – mănâncă! Dacă Dumnezeu se simte somnoros în interiorul tău – dormi! Mişcă-te cu Dumnezeu, nu te amesteca. Lasă lucrurile, întregul, să aibă propriul său curs. Tu doar îl urmezi. Chiar şi să spui urmezi nu este bine, pentru că până şi un adept are o anumită rezistenţă. De aceea el spune „sunt pentru inferior”. Fii pur şi simplu una cu asta.

    Sursa: Osho, Tao, the three treasures, vol.4, ch.9 (Tao, cele trei comori)

    Copyright© OSHO International Foundation

    Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-cercul-respiratiei-ii/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

    Post Tagged with , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.