Osho, despre moarte si celebrare

IUBITE OSHO, AM AUZIT CĂ SANNYASINII TĂI CELEBREAZĂ MOARTEA.

Osho:Paul, ai auzit bine! Sannyasinii mei celebrează totul. Celebrarea este fundamentul sannyasului meu – nu renunțarea ci delectarea; a te delecta cu toate frumusețile, cu toate bucuriile, cu tot ceea ce oferă viața, pentru că toată această viață este un dar de la Dumnezeu. Vechile religii v-au învățat să renunțați la viață. Ele sunt toate negativiste față de viață; toată abordarea lor este una pesimistă. Toate sunt împotriva vieții și a bucuriilor ei. Pentru mine, viața și Dumnezeu sunt sinonime. De fapt, viața este un cuvânt mult mai bun decât Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este doar un termen filozofic, în timp ce viața este reală, existențială. Cuvântul ”Dumnezeu” există doar în scripturi; este un cuvânt, un simplu cuvânt. Viața este în tine și în afara ta – în copaci, în nori, în stele. Toată această existență este un dans al vieții.

Multumim lui Jean Carneiro, pentru fotografie.

Eu vă învăț dragostea de viață. Eu vă învăț arta de a-ți trăi viața cu totalitate, de a fi beat de divin PRIN viață. Nu sunt un escapist. Toate religiile voastre vechi v-au învățat escapismul – ele erau toate, într-un anume fel, hippioate. Cuvântul ”hippie” trebuie înțeles. El se referă pur și simplu la cineva care fuge de bătălia vieții, care își arată spatele[1] Toate religiile voastre vechi sunt hippioate! Ele și-au arătat spatele. Nu au putut accepta provocarea vieții, nu au putut înfrunta și întâlni viața. Au fost lașe; au evadat în munți, în mănăstiri.

Dar chiar dacă fugi în munți și în mănăstiri, cum poți să te lași în urmă pe tine? Tu ești parte din viață. Viața pulsează în sângele tău, viața respiră în tine, viața este însăși ființa ta! Unde poți fugi? Și toate acele eforturi de a fugi, considerate corecte, sunt sinucigașe. Călugării voștri, călugărițele voastre, mahatmașii voștri, așa zișii voștri sfinți, au fost cu toții oameni sinucigași; ei încercau să comită o sinucidere treptată. Nu erau doar sinucigași, erau și lași – lași pentru că nu au putut nici măcar să se sinucidă într-un singur act. Ei se sinucideau treptat, în rate; încet, încet, ei mureau lent. Și noi am respectat acești oameni nesănătoși, acești oameni lipsiți de integritate, acești nebuni. Ei erau împotriva lui Dumnezeu pentru că erau împotriva vieții.

Eu sunt îndragostit peste măsură de viață, de aceea învăț celebrarea. Totul trebuie să fie celebrat, totul trebuie să fie trăit, iubit. Pentru mine, nimic nu este lumesc și nimic nu este sacru. Pentru mine totul este sacru, de la cea mai de jos treaptă a scării până la cea mai înaltă. Este aceeași scară: de la corp la suflet, de la fizic la spiritual, de la sex la SAMADHI – totul este divin!

Un neo-sannyasin mai în vârstă i-a spus unui actor ce îl juca pe Hamlet, că și el a jucat odată acea piesă. ”Cum ai interpretat rolul?”, întrebă actorul. ”A făcut Hamlet într-adevăr dragoste cu Ofelia?”. ”Nu știu dacă Hamlet a făcut”, răspunse sannyasinul, ”dar eu știu sigur că am făcut!”

Celebrarea trebuie să fie totală, numai atunci poți fi multidimensional de bogat. Și să fii multidimensional de bogat este singurul lucru pe care îl putem oferi lui Dumnezeu. Dacă există Dumnezeu și într-o zi va trebui să dai ochii cu el, El îți va pune o singură întrebare: ”Ți-ai trăit viața cu totalitate sau nu?” – pentru că această oportunitate îți este dată pentru a trăi, nu pentru a renunța.

Paul, sannyasinii mei celebrează și moartea, pentru că pentru mine moartea nu este sfârșitul vieții, ci însăși crescendo-ul ei, apogeul ei. Este supremul vieții. Dacă ai trăit corect, dacă ai trăit clipă de clipă cu totalitate, dacă ai stors tot sucul vieții, moartea ta va fi orgasmul suprem.

Orgasmul sexual nu este nimic în comparație cu orgasmul pe care îl aduce moartea, dar îl aduce doar celui care cunoaște arta de a fi total. Orgasmul sexual este ceva foarte palid în comparație cu orgasmul pe care moartea îl aduce. Ce se întâmplă în orgasmul sexual? Pentru o clipă, uiți că ești corp, pentru o clipă, doi iubiți se contopesc într-o singură unitate, într-o uniune organică. Pentru o clipă, ei nu mai sunt entități separate; s-au topit unul în celălalt, precum doi nori care au devenit unul.

Dar este doar pentru un singur moment, apoi iar sunt separați. De aceea, toate orgasmele sexuale aduc la trezire un soi de depresie, pentru că te prăbușești de la înălțime. Ai atins un crescendo, și doar pentru o fracțiune de secundă ai rămas pe vârf, iar apoi vârful a dispărut. Și apoi cazi de pe acea înălțime, cazi în adâncimea depresiei.

Aceasta este una din contradicțiile sexului: îți dă cea mai mare plăcere și deasemenea cea mai mare agonie. Îți dă extaz și agonie – la un loc. Și de fiecare dată când atingi o stare orgasmică, știi că va dispare în curând. Apoi este deziluzia, dezamăgirea.

Moartea îți dă supremul în ceea ce privește bucuria orgasmică: corpul este lăsat în urmă pentru totdeauna iar ființa ta devine una cu întregul. Este incomensurabil. Dacă a deveni una cu o singură persoană îți oferă atâta bucurie, gândește-te doar câtă bucurie se va întâmpla devenind una cu infinitul! Dar nu se întâmplă tuturor celor ce mor, pentru că oamenii care nu au trăit corect, nici nu pot muri corect. Oamenii care au trăit în profundă inconștiență vor muri în profundă inconștiență. Moartea îți va da doar ceea ce ai trăit toată viața ta; este esența întregii tale vieți.

Dacă viața ta a fost una meditativă, conștientă, a stării de martor, atunci vei fi capabil să fii și martorul morții. Dacă toată viața ta ai rămas calm, centrat în diferite situații, moartea îți va aduce provocarea supremă, testul suprem. Și dacă poți rămâne centrat, calm și liniștit și observând, atunci nu vei avea o moarte inconștientă, moartea îți va aduce vârful suprem al conștiinței. Și atunci, cu siguranță, TREBUIE celebrată. De aceea, de fiecare dată când unul din sannyasinii mei moare, celebrăm, dansăm, cântăm. Îi urăm un drum bun sănătos.

Un liliputan a murit și a lăsat o văduvă. Prietenii au venit să-și aducă omagiile și să privească corpul care stătea întins într-o cameră de la etajul casei. După ce unul din prieteni a coborât, a fost întrebat de văduvă dacă a închis ușa camerei unde era corpul.

”Nu”, spuse vizitatorul. ”Nu cred că era necesar.”

”Atunci, ar fi bine să mă duc sus s-o închid”, răspunse văduva. ”Pisica l-a adus jos deja de două ori. Știi, pisica mea este un neo-sannyasin și vrea să celebreze evenimentul!”

Micul Pierino se duce în excursie cu cortul cu părinții săi. Puțin după aceea, la sfârșitul unei zile în care au făcut de toate, s-au așezat pentru somn. Pierino plânge:”Mami, nu pot să dorm. E o furnică moartă pe burta mea!

”Șhhh, Pierino,” spune maică-sa, ”fii băiat bun, hai du-te la somn – nu e nimic de care să-ți faci griji.”

După câteva minute, vocea lui Pierino se aude din nou: ”Mami, mami, nu pot să mă duc la culcare – am o furnică moartă pe burta mea!”

”Pierino”bombănește maică-sa, ”hai, acum, nu-mi spune că o furnicuță moartă nu te lasă să dormi!”

”Păi,”, răspunse Pierino, ”nu e vorba de furnica moartă de fapt, sunt prietenii ei sannyasini care au venit să-i celebreze moartea!”

Da, Paul, sannyasinii mei celebrează moartea pentru că ei celebrează viața. Și moartea nu e împotriva vieții; ea nu încheie viața,  doar aduce viața la un vârf minunat. Viața continuă chiar și după moarte. A fost acolo înainte de naștere, va continua și după moarte. Viața nu este limitată la micul spațiu ce există între viață și moarte; dimpotrivă, nașterile și morțile sunt mici episoade în eternitatea vieții.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

Noi celebrăm totul. Celebrarea este modul nostru de a primi toate darurile de la   Dumnezeu. Viața este darul Său, moartea este darul Său, corpul este darul Său, sufletul este darul Său. Noi celebrăm totul. Iubim corpul, iubim sufletul. Noi suntem spiritualiști materialiști. Nimic de acest gen nu s-a mai întâmplat vreodată în lume. Acesta este un nou experiment, un nou început, și are un mare viitor.

În trecut, au fost materialiști care au negat sufletul și au fost spiritualiști care au negat corpul. Ambii erau de acord asupra unui punct: ca o singură parte să fie acceptată, fie corpul, fie sufletul. Ei erau oameni de tipul ori/ori. Ei nu erau pregătiți să accepte întregul așa cum este; erau oameni care aleg.

Sannyasinii mei trăiesc într-o conștiență lipsită de alegere. Noi nu suntem oameni care aleg; noi pur și simplu accceptăm orice este acolo. Materialiștii – Charvakașii in India și Epicurienii în Grecia – au negat sufletul. Ei au spus: ”Nu există suflet. Sufletul este doar imaginație. Sufletul este o iluzie.” Iar spiritualiștii – Shankaracharya în India și Berkeley în Europa – acești oameni au spus că materia este iluzorie, maya. Corpul nu există cu adevărat, e doar imaginația ta. Este un vis, făcut din același material din care sunt făcute visele; tu ești un suflet. Dar ambii sunt de acord asupra unui punct: ei nu pot accepta realitatea așa cum este, ei trebuie să aleagă.

E ca și cum un electrician alege polul pozitiv iar alt electrician alege polul negativ, și fiecare neagă celălalt pol. Nu va fi nici un fel de electricitate, de lumină în lume. Asta s-a întâmplat: spiritualiștii nu au fost capabili să transforme lumea, materialiștii au eșuat deasemenea – pentru că lumea există cu polii opuși. Fără polaritate nu există deloc lume. Ziua este necesară la fel de mult ca și noaptea; corpul este necesar la fel de mult ca și sufletul; lumea este necesară la fel de mult ca și Dumnezeu. Nu poate exista circumferință fără un centru și nu poate exista un centru fără o circumferință. Acesta e un fapt simplu.

Sannyas-ul meu este acceptarea a ceea ce este. Noi nu suntem din cei care aleg. Cine suntem noi să alegem? Și ce diferență va face alegerea ta? Poți alege orice dorești, dar orice nu îți place va rămâne acolo. Doar nealegându-l, nu va dispărea. Și pentru că tu nu l-ai ales, vei rămâne înjumătățit, incomplet.

Estul a rămas incomplet din cauza așa-zisei spiritualități. A rămas sărac, neștiințific – fără nici o tehnologie, fără industrie. A devenit murdar, leneș, letargic; și-a pierdut toată bucuria existenței, pentru că ”totul e un vis, de ce să te îngrijorezi în legătură cu asta?” Este flâmând, bolbav, sărac, dar ”asta e o iluzie. Doar visezi că ești sărac, nu ești cu adevărat sărac. Doar visezi că mori de foame, nu mori de foame.”

Iar Vestul a ales materialismul, așa că există tehnologie extraordinară, case minunate, drumuri mai bune, mașini mai bune, avioane mai bune, dar omul este foarte gol și fără sens. Fără spiritualitate, nu există centru; omul să prăbușește. Omul vestic este pe jumătate, omul Estic este pe jumătate.

Efortul meu aici este de a crea omul întreg. Pentru mine, omul întreg este singurul om sfânt. Estul și Vestul trebuie să se întâlnească, trebuie să devină complementari, nu antagoniști. Dar acest lucru e posibil doar dacă schimbăm tot fundalul filozofic. De aceea, eu vă învăț o filozofie foarte contradictorie. Materialismul spiritual este numele pe care îl dau filozofiei mele.

Vreau să fiți materialiști și spiritualiști în același timp, într-un mod echilibrat. Mi-ar plăcea ca societatea să aibe toate facilitățile, tot confortul și avantajele pe care știința și tehnologia le pot oferi, și mi-ar plăcea deasemenea ca oamenii să aibe o mare conștiență în interiorul lor, pentru a se putea bucura de orice oferă știința. Aș vrea ca toți să fie buddhași, dar în același timp mi-ar plăcea și ca lumea să devină din ce în ce mai confortabilă, din ce în ce mai iubitoare, din ce în ce mai frumoasă.

Putem transforma această lume într-un paradis, dar arunci va trebui să încetăm să mai alegem. Trebuie să acceptăm pur și simplu întregul așa cum este, cu toate contradicțiile sale. Acele contradicții sunt contradicții doar din cauza obsesiei noastre logice; altfel, ele sunt complementare. Viața și moartea – ambele sunt frumoase.

Osho:  Come, Come, Yet again Come (Vino, Vino, Vino iarăși)

(Sursa: text preluat, tradus și adaptat de aici: http://www.messagefrommasters.com/Shiva-Shakti/osho_celebrate_death.htm )

Comenteaza cu profilul de Facebook :