• Osho, despre moarte, totalitate si iubire…

    Posted on March 6, 2013 by in Evolutie Spirituala, Uncategorized

    IERI, AM AUZIT CĂ PRIETENUL MEU A MURIT. DEȘI AM PLÂNS, M-AM TREZIT MULȚUMIND PENTRU DULCEAȚA VIEȚII. ARE JALEA UN LOC AL EI?

     Osho:Dacă ai iubit pe cineva, ai iubit cu adevărat, și nu ai ratat o ocazie de a iubi, atunci nu e loc de jale pentru că nu există regrete.

    Sursa foto: www.sxc.hu

    Nu amâni niciodată nimic, moartea nu poate distruge nimic. Dacă amâni, atunci moartea distruge. De exemplu: iubești pe cineva, dar spui: ”te voi iubi mâine”, și asta spui mereu. Tot îți imaginezi că mâine, mâine, mâine, tot amâni: te lupți astăzi, vei iubi mâine. Ești furios aici-acum, vei iubi mâine. Tot amâni.

    Apoi, într-o zi, moartea vine subit, și așa e mereu. Nu dă nici un semn că vine. Sunetele pașilor ei nu se aud niciodată, pașii nu pot fi niciodată ghiciți. Întotdeauna vine subit, te prinde inconștient, și prietenul s-a dus, iubitul s-a dus, iubita s-a dus; mama, tatăl, fratele s-au dus. Atunci există jale pentru că moartea distruge ziua de mâine, iar tu depindeai de ziua de mâine. Acum nu va mai fi nici un mâine. Acum nu mai poți amâna, iar persoana s-a dus. Acum simți un profund regret; din acel regret apare jalea. Nu plângi pentru prietenul care s-a dus, plângi pentru tine însuți, pentru ocazia irosită.

    Dacă iubești cu adevărat, și iubești aici-acum, moartea nu-ți poate lua nimic. Vă spun: moartea poate chiar deveni o oportunitate, o deschidere, o nouă ușă.

    Ai iubit prietenul atunci când era vizibil, și l-ai iubit atât de profund încât ai început să simți, prin iubirea ta, invizibilitatea lui. Atunci moartea îi ia corpul. Acum, în acea materie grosieră, corpul nu mai este acolo pentru a stânjeni. Acum iubirea poate curge în mod total. Poți chiar să te simți recunoscător morții. Deja descoperisei dimensiunea spirituală a iubitului, iubitei, prietenului tău, și acum moartea a îndepărtat și ultimul obstacol. Acum poți vedea până în străfunduri. Moartea ți-a oferit o ocazie de a vedea dacă ai iubit cu adevărat sau nu, pentru că dacă ochii iubirii nu pot pătrunde așa de departe încât să vezi ceea ce nu este corporal, ceea ce este dincolo de materie, ceea ce este invizibil, atunci nu este iubire. Atunci acei ochi poate că sunt ai altcuiva, dar nu ai iubirii. Iubirea îl dezvăluie întotdeauna pe Dumnezeu din celălalt; aceasta este definiția iubirii. Doar dacă îl dezvăluie pe Dumnezeu din celălalt, este iubire, altfel nu. Vei plânge și vei suspina și vei jeli, și te vei gândi că suspini după prietenul care s-a dus? Nu, suspini pentru tine însuți, plângi pentru tine însuți.

    Aș vrea să vă spun o poveste celebră. Regele Pyrrhus din Epirus a fost întrebat de prietenul său Cyneas:

    ”Măria Ta, dacă vei cuceri Roma, ce vei face după aceea?”

    Pyrrhus a răspuns:”Sicilia e aproape și va fi ușor de luat.”

    ”Și ce vei face după Sicilia?”, întrebă Cyneas.

    ”Apoi vom trece în Africa și vom prăda Cartagina.”

    ”Și după Cartagina, Măria Ta?”

    ”Grecia.”

    Cyneas a întrebat: ”Și la ce răsplată te aștepți de pe urma tuturor acestor victorii?”

    ”Apoi”, zise Pyrrhus,”putem sta jos, să ne bucurăm de noi înșine.”

    ”Nu putem”, sugeră Cyneas, ”să ne bucurăm de noi înșine acum?”

    Dacă poți să te bucuri de tine însuți acum, atunci nu va fi nici o jale, niciodată. Eu nu spun că nu vei deveni trist când un prieten pleacă, dar nu va fi nici o jale. Și acea tristețe va avea o frumusețe a sa, o profunzime, o tăcere care vine întotdeauna atunci când întâlnești moartea. Acea tristețe va fi foarte meditativă. Va dezvălui ceva din tine pe care viața nu ar putea să-l dezvăluie. Viața rămâne superficială; exact ca râsul, rămâne superficială. Moartea este foarte profundă, asemenea tristeții. Dar tristețea nu este jale, tristețea are propria sa savoare; tristețea nu este amărăciune, tristețea e pur și simplu profunzime.

    Tristețea înseamnă că gândirea a încetat. Cum poți gândi în fața morții? Gândirea poate că este folositoare în viață. Viața poate că are nevoie de gândirea ta, pentru că viclenia, istețimea sunt necesare; dar ce rost are să gândești în fața morții? Dacă ești trist, asta înseamnă pur și simplu că brusc, gândirea a încetat; moartea a fost un șoc – ești despuiat până în adâncurile tale. Nu poți râde, dar este o savoare subtilă în ea, o tăcere, o tăcere sfântă. Vulgaritatea vieții s-a dus, iar moartea a deschis o nouă ușă; ușa celuilalt tărâm. Te vei simți recunoscător față de moarte, pentru că asta e posibil doar dacă trăiești acum. Dacă acest moment este trăit în toată intensitatea sa, în toată întregimea sa, doar atunci este posibil.

    Nu mai tot amâna. Mâine, mâine- aruncă acest cuvânt din vocabularul tău! Ziua de mâine nu există, NU POATE exista; nu e în natura lucrurilor. Doar această zi există. De aceea, Iisus spune în rugăciunea sa: ”Doamne, dă-ne nouă, pâinea cea de toate zilele”. Înțelesul este: astăzi e de ajuns, nu cere pentru mâine; dă-ne pâinea cea de toate zilele. Nu are nimic de-a face cu pâinea, are de-a face cu prezentul și cum să îl trăiești: dă-ne puterea de a trăi aici și acum. Atunci nu există jale. Tristețea va fi acolo, dar asta e așa cum ar trebui să fie. Când cineva pleacă, te simți trist, dar în acea tristețe vei descoperi în curând o poartă: ai căzut în propria ta profunzime.

    Sursa foto: www.sxc.hu

    Asta s-a întâmplat. ”Ieri, am auzit că prietenul meu a murit, deși am plans, m-am trezit mulțumind pentru dulceața vieții. Are jalea locul ei?”

    Nu te simți vinovat. De fapt, așa ar trebui să fie. Dacă ai iubit acel prieten, vei simți o adâncă recunoștință; nici o nemulțumire față de moarte ci doar o recunoștință față de viață, pentru dulceața ei. Însăși posibilitatea e aproape imposibilă: că exiști!

    Te-ai gândit vreodată la asta, că exiști? Pare atât de imposibil; nu e nici un motiv. Dar tu nu privești la asta pentru că ți-a fost oferită ca un dar. Nu ai plătit pentru ea. De aceea nu ești conștient, nu-ți dai seama de ea: o bogăție imensă, că ești, că în acest moment ești conștient și ești viu și poți vedea florile și poți mirosi parfumul și poți asculta cântecele și poți chiar să te întâlnești cu un Iisus sau un Buddha. Simpla imposibilitate a faptului! – gândește-te doar. Nu este nici un motiv pentru care exiști; ai apărut pur și simplu din senin. Aceasta este semnificația grației divine. Dacă nu ai fi fost aici, nici nu ai fi putut fi. Dacă nu ai fi fost aici, nu te-ai fi putut plânge nicăieri; nu există nici o curte de apel. Dacă nu ești aici, pur și simplu nu ești aici; nu poți face nimic în privința asta.

    Tu EȘTI, și ești conștient, și ești plin de iubire și o irosești – un mare dar va fi irosit. Nu îl folosești, nu folosești oportunitatea de a crește. Cu cât crești mai mult, cu atât mai mari sunt darurile ce-ți pot deveni disponibile. Acesta e doar începutul, acesta e doar alpha; și nu știi ce înseamnă omega. Christul este punctul omega. Dar dacă continui să trăiești acum, profund dedicat vieții, fără a amâna, mergând mai adânc și mai adânc și mai adânc cu fiecare moment, trăind pe cât de întreg posibil, vei ajunge la punctul omega. Chiar și la punctul alpha, viața este extraordinar de frumoasă; ce să mai spunem de punctul omega? Și nu vei găsi nici un punct pentru jale.

    Dacă o trăiești, viața este întotdeauna o adâncă recunoștință. Dacă nu o trăiești, lucrurile se acresc, se amărăsc: jelești, te plângi, îți pierzi capacitatea de a fi recunoscător. Rugăciunea dispare și atunci trăiești o viață mânioasă sau o viață îndurerată – asta înseamnă pur și simplu că ai ratat. Nimeni altcineva nu este responsabil, decât tu; DOAR TU, nimeni altcineva nu este responsabil. Responsabilitatea este în întregime a ta, pentru că ești liber să alegi – să mori, sau să comiți o sinucidere lentă.

    După cum văd eu, milioane de oameni pur și simplu continuă să se sinucidă în mod lent. Ei continuă să se otrăvească singuri. Prin amânare, te otrăvești singur. Atunci, chiar și ceea ce îți este dat trebuie să-ți fie luat. Și Iisus are perfectă dreptate când spune asta, și este una din legile fundamentale în viață: că dacă ai, îți va fi dat și mai mult; dacă nu ai, chiar și ceea ce ai îți va fi luat. Aceasta este jalea. Folosește! Fii creativ! Lasă ca viața să fie o mare aventură. Singurul păcat care există, este ca viața ta să nu fie o aventură. Atunci, ești un păcătos.

    Osho: Come Follow To You, Vol 4 (Vino, urmează-Te)

    Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere: Marius Lazăr

    (Sursa:  text preluat, tradus si adaptat de aici: http://www.messagefrommasters.com/Shiva-Shakti/osho_mourning_death.htm )

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-moarte-totalitate-si-iubire/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

    Post Tagged with , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.