Osho, despre munca, placere, vacanta…

TU NU OBOSEȘTI NICIODATĂ DIN VORBIT? DE CE VORBEȘTI ÎN MOD REGULAT ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ? NU SIMȚI NEVOIA SĂ TE DUCI ÎN VACANȚĂ, DIN CÂND ÎN CÂND?

Eu nu sunt un Dumnezeu creștin. Dumnezeul creștin a creat lumea în șase zile iar în a șaptea s-a odihnit; de aceea, Duminica este ziua de vacanță. ”Vacanță”(Holiday) înseamnă ziua sfântă(Holy-day), ziua de odihnă a  lui Dumnezeu.

În Orient noi nu am cunoscut nici un Dumnezeu care să se odihnească. Însăși ideea este stupidă: Dumnezeu și odihna? Odihna este necesară dacă ceea ce faci nu vine din inima ta; atunci obosești. Când vine din inima ta și din iubirea ta, nu obosești; de fapt, ești hrănit de acel lucru.

Vorbindu-vă, eu mă simt hrănit. După ce vă vorbesc simt mai multă energie ca niciodată – pentru că este iubirea mea. Mă bucur de asta! Nu este muncă. Poți să obosești dacă muncești. Dacă te joci, cum poți să obosești? Nimeni nu a auzit vreodată ca oamenii să obosească jucându-se. De fapt, când oamenii sunt obosiți de la muncă, se duc să se joace ca mod de a se odihni – se relaxează. Șase zile au muncit la birou, la fabrică, la piață; în a șaptea zi se duc la pescuit, sau să joace golf – se joacă. Își invită prietenii la un picnic; se duc să se plimbe la munte. Asta e odihnă.

Pentru mine, fiecare zi este o zi de vacanță. Dacă iubești ceea ce faci, nu obosești niciodată din asta; este hrănitor, îți dă energie, te vitalizează.

Dar pot să înțeleg întrebarea. Întrebarea este de la Yoga Chinmaya – tot conceptul său de muncă este greșit. El lucrează fără nici un chef. Încearcă din răsputeri să evite munca. Găsește căi și mijloace pentru a scăpa de muncă. Continuă s-o amâne și va fi mereu pregătit cu scuze ca să explice de ce este amânată munca sa. El nu o iubește.

De aici întrebarea.

Întrebarea nu are de-a face cu mine – țineți minte întotdeauna – întrebarea e a voastră, nu a mea. Arată ceva despre voi.

Mulla Nasrudin îmi spunea într-o zi: ”Osho, știi care e diferența dintre o franțuzoaică, o englezoaică și o evreică, în funcție de cum reacționează când e sărutată în pat de soțul ei?”

Am zis: ”Nu, nu știu – spune-mi.”

El a spus: ”Franțuzoaica spune:’Oo la la, Pierre, săruturile tale sunt oo la la.’ Englezoaica spune:’Minunat executat – zic, Winston, săruturile tale sunt minunat executate!’

Evreica spune:`Știi, Sam, tavanul trebuie zugrăvit’”

Depinde cum privești lucrurile…Acum, Yoga Chinmaya e ca o femeie evreică. Privirea sa asupra vieții nu este aceea a unei conștiințe încântate. El evită pur și simplu. El pur și simplu continuă să găsească cât mai multe scuze posibil. Energia pe care o pune în a găsi scuze ar fi suficientă pentru a face munca. Și apoi se simte vinovat și rușinat.

Munca este venerare. Munca este rugăciune.

În timp ce vă vorbesc, pentru mine este o rugăciune, este venerare. Voi sunteți templele mele, dumnezeii mei. Orice spun, nu o spun doar pentru a vă învăța ceva. Învățătura este un produs secundar, o consecință. Orice vă spun este o rugăciune – este iubire, este grijă. Îmi pasă de voi; îmi pasă la fel de mult cât îi pasă unui pictor de pânza lui.

Ai auzit vreodată ca Van Gogh să fie în vacanță? Ai auzit vreodată de Picasso să fie în vacanță? – da, probabil că ai auzit. El obișnuia să meargă în multe vacanțe, dar având mereu pânza și pensula cu el; el picta și în vacanță. Nu era o vacanță de la pictat.

Când iubești ceva, nu există vacanță – și atunci toate zilele tale sunt zile de vacanță. Fiecare zi pentru mine este duminică, plină de lumină – de aceea o numesc Ziua Soarelui (Sunday, în lb.engleză – n.tr.). Fiecare zi pentru mine este o duminică, pentru că este plină de sfințenie.

Atitudinea lui Chinmaya față de muncă este aceea a unui utilitarist. Nu este jucăușă. El este îngrijorat în legătură cu munca, tensionat în legătură cu asta. Și asta are un motiv: el este un perfecționist – iar perfecționismul este cauza de bază a tuturor nevrozelor. Un perfecționist este o persoană nevrotică; mai devreme sau mai târziu, el va crea tot mai multă și mai multă nevroză în jurul lui.

Eu nu sunt un perfecționist. Nu mă deranjez absolut deloc să fiu un perfecționist. Eu sunt o persoană holistă. Îmi plac lucrurile în integralitatea lor, dar nu-mi fac griji niciodată pentru perfecțiunea lor. Nimic nu poate fi perfect în lume – și de fapt nimic nu ar trebui să fie perfect în lume, pentru că de fiecare dată când un lucru este perfect, este mort.

Un poet obișnuia să stea cu mine de câțiva ani. El scria, rescria, anula din nou, rescria iar – zile la rândul își șlefuia poeziile. Și atunci când simțea că erau perfecte, eu declaram că erau moarte.

Prima sclipire era ceva viu – nu era perfectă, erau imperfecțiuni în ea. Apoi continua s-o îmbunătățească, îndepărtând toate imperfecțiunile, aducând tot mai multă metrică, gramatică, limbaj mai bun, cuvinte mai bune, cuvinte care sunau mai bine, mai multă muzică. Luni de zile șlefuia și schimba, și atunci când credea că era în regulă să o ducă la ziar, eu declaram: ”Acum trimite-o la doctor, pentru autopsie – este moartă! Ai omorât-o.”

Observă: părinții perfecționiști își ucid întotdeauna copiii. Sfinții perfecționiști se ucid pe ei și își ucid și adepții. Este foarte dificil să trăiești cu un sfânt perfecționist – el e plictisitor, monoton și condamnator. De fiecare dată când te duci la el te va privi din atitudinea sa perfecționistă și tu vei fi redus mai jos de umanitatea ta. Iar el se va bucura să te condamne – ești un păcătos. Asta e greșit, aia e greșit – totul e greșit.

Eu nu sunt un perfecționist. Te accept cu toată slabiciunile tale umane, cu toate imperfecțiunile tale umane, cu toate limitările tale umane. Te iubesc așa cum ești.

Nu spun să fii leneș – asta e altă extremă. Asta înseamnă că nu-ți pasă deloc ce faci. Unui perfecționist îi pasă prea mult – el nu este îngrijorat de muncă, el este îngrijorat de perfecțiune. El are un ideal de împlinit. Iar persoanei leneșe nu-i pasă deloc. Cu leneșul poezia nu va fi scrisă niciodată, iar cu perfecționistul va fi scrisă de o mie și una de ori – iar până când să declare că e mulțumit, poezia va fi moartă.

Chiar între aceștia doi, undeva se află abordarea holistică. Nu fi leneș, nu fi un perfecționist – fii uman!

Chinmaya a făcut ulcere la stomac din cauza atitudinii sale perfecționiste. El devine mult prea îngrijorat; trebuie să facă totul cât mai perfect posibil – este o obsesie. Când e o obsesie, atunci desigur că obosești, obosești mortal de pe urma ei. Vrei s-o eviți, pentru că odată ce preiei o muncă în mâinile tale, vei înnebuni, vei deveni obsedat.

Omul are nevoie de echilibru. Echilibrul este igiena minții, echilibrul este sănătate.

Eu nu sunt deloc obosit. Și dacă într-o zi sunt obosit, nu voi vorbi cu voi – pentru că nu voi impune niciodată nimic asupra mea. Nu impun nimic asupra voastră, cum aș putea să impun ceva asupra mea? Dacă sunt obosit, atunci gata! Dacă nu simt să vorbesc, atunci pot să mă opresc în mijlocul discursului, sau chiar în mijlocul unei propoziții – nu o voi încheia, ține minte. În momentul în care simt că sunt obosit, este un semn, un semn sigur că trebuie să mă opresc. Și nu voi aștepta nici măcar un singur moment să mă opresc. Așa trăiesc eu. Nu impun nimic asupra mea. Orice este natural este bun. Ușorul este bun!

Sursa: Osho, Discipline of transcendence, vol 3, q2

Copyright© Fundaţia Internaţională Osho

Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-munca-placere-vacanta/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :