Osho, despre sex, reprimare si evolutia omului

Te-am auzit spunând că triburile care nu reprimă sexul rămân sărace, şi societăţile care reprimă sexul devin bogate şi creative. Osho, comunele tale nu reprimă sexul şi totuşi sunt bogate şi creative. Poţi comenta?

Este una dintre cele mai sensibile arii ale vieţii, pentru că e vorba de însăşi forţa vieţii, sexul. Cuvântul a ajuns prea condamnat. Motivul pentru care sexul a ajuns să fie condamnat a fost că toate religiile trebuiau să fie împotriva a orice putea conferi bucurie omului. Era interesul lor particular de a menţine omul nefericit, de a distruge orice posibilitate ca el să găsească o pace, o mângâiere, un moment ca o oază în deşert. Asta a fost absolut necesar pentru religii, ca omul să fie complet golit de orice posibilitate, de orice potenţial pentru bucurie. De ce era atât de important pentru ele?

Era important pentru că ele au vrut să te devieze, pe tine, mintea ta, în altă parte, spre lumea cealaltă. Dacă eşti cu adevărat fericit aici, de ce te-ai mai sinchisi de lumea cealaltă? Nefericirea ta este absolut necesară pentru ca lumea cealaltă să existe. Ea nu există în sine; există în nefericirea ta, în suferinţa ta, în neliniştea ta. Toate religiile ţi-au făcut acel rău. Ele creează mai multă nefericire, mai multă suferinţă, mai multe răni, mai multă ură, furie, şi totul în numele lui Dumnezeu, totul în numele unor cuvinte frumoase. Ei vorbesc de iubire, şi distrug orice posibilitate ca tu să iubeşti vreodată. Ei vorbesc de pace şi creează toate situaţiile pentru război.

Sursa foto:http://commons.wikimedia.org

Strategia e foarte simplă: vorbeşte în continuu despre lucruri frumoase, ţine oamenii ocupaţi cu cuvintele, ideologiile; şi în timp ce ei sunt ocupaţi cu cuvintele şi ideologiile, filozofiile, continuă să le tai rădăcinile din pământ, din energia vieţii. Şi energia ta de viaţă este înrădăcinată în sex. Toate societăţile au devenit conştiente de faptul că doar sexul poate sta împotriva lui Dumnezeu. Dacă sexul este împlinit, nu ai nevoie de Dumnezeu, pentru că viaţa ta este împlinită. Atunci Dumnezeu este doar un Godot. Dar dacă sexul îţi este distrus, reprimat, condamnat, dacă eşti făcut să te simţi vinovat în legătură cu el, atunci Dumnezeu poate să trăiască pentru totdeauna. El îşi trage energia din sinuciderea ta.

Da, am spus undeva că societăţile care reprimă sexul au ajuns civilizate, culte, bogate, filozofice, ştiinţifice. Ele s-au dezvoltat în toate modurile posibile. Societăţile care au exprimat sexul, care sunt foarte puţine acum, aborigenii, sunt săraci, sunt necultivaţi, necivilizaţi. Ei nu au evoluat în modul în care au evoluat societăţile care au reprimat sexul. Asta a dat un mare avânt prostiei religioase, pentru că religia a putut dovedi având susţinere în realitate, că societăţile care au exprimat sexul au rămas sărace, flâmânde, muritoare de foame. Iar societăţile care au reprimat sexul au evoluat în toate modurile posibile. Cu cât există mai multă reprimare a sexului, cu atât mai înaltă devine dezvoltarea culturală. Asta a devenit o dovadă pentru religii că reprimarea sexului este ceva absolut necesar; altfel veţi fi pur şi simplu barbari. Şi într-un fel este adevărat, faptic adevărat. De aceea, în mod natural, întrebarea apare.

Eu nu sunt împotriva sexului. Pentru mine, sexul este la fel de sacru ca orice altceva în viaţă. Nu este nimic profan, nimic sacru. Viaţa este una, toate divizările sunt false. Şi sexul este însăşi centrul vieţii. Aşa că trebuie să înţelegi ce s-a întâmplat timp de secole. În momentul în care reprimi sexul, energia ta începe să găsească noi căi de a se exprima. Energia nu poate rămâne statică. Aceasta este o lege fundamentală: energia nu poate rămâne statică, este întotdeauna dinamică, este dinamism. Dacă o forţezi, şi îi închizi o uşă, va deschide alte uşi; dar nu o poţi ţine legată. Dacă cursul natural al energiei este împiedicat, atunci ea va curge într-un mod nenatural. Acesta este motivul pentru care societăţile care au reprimat sexul au devenit mai bogate.

Când reprimi sexul trebuie să înlocuieşti cu ceva iubirea ta, cu un obiect. Acum femeia este periculoasă, ea este drumul spre iad. Pentru că toate scripturile au fost scrise de bărbaţi, aşa că doar femeia este cea care reprezintă drumul spre iad. Cum rămâne cu bărbaţii? Le-am spus creştinilor, hinduşilor, mahomedanilor, că dacă femeia este drumul spre iad, atunci doar bărbaţii pot merge în iad; femeile niciodată. Drumul rămâne mereu acolo unde este, nu se duce nicăieri. Oamenii merg pe drum. Spunem că drumul acesta duce la locul acela, dar asta e o eroare lingvistică: drumul nu se duce niciodată nicăieri, rămâne pur şi simplu acolo. Oamenii se duc. Aşa că dacă femeile sunt drumul spre iad, atunci iadul trebuie să fie plin doar cu bărbaţi. Va fi doar un club şovinist masculin. Femeia nu este drumul spre iad, dar odată ce mintea ta este condiţionată în felul acesta, vei proiecta femeia în altceva; tu ai nevoie de un obiect pentru iubirea ta.

Banii pot deveni obiectul iubirii tale. De ce există atât de multă lăcomie? De ce se agaţă oamenii de bani ca nebunii? Este obiectul iubirii lor. Cumva au reuşit să-şi mute toată energia de viaţă spre bani. Acum vrei ca ei să renunţe chiar şi la bani; din nou vor fi în încurcătură. Politica devine obiectul iubirii lor. A merge tot mai sus şi mai sus în ierarhia politică, devine obiectul iubirii lor. Politicianul se uită spre poziţia de preşedinte, de prim ministru, cu aceeaşi poftă cu care un îndrăgostit se uită la iubitul sau iubita sa. Asta este perversiune.

Cineva poate deveni orientat spre alte căi, cum ar fi educaţia; atunci cărţile devin obiectul iubirii sale. Cineva poate deveni religios; atunci Dumnezeu devine obiectul iubirii sale. Şi dacă te uiţi în vieţile aşa-zişilor voştri sfinţi, vei fi într-adevăr nedumerit. Eu sunt mereu surprins cum de un om ca Sigmund Freud a ratat acest punct. El ar fi trebuit să se uite la viaţa Sfintei Teresa, Sfintei Meera, şi a altor femei sfinte, mai întâi, pentru că femeile sunt mai directe. Cântecele Meerei sunt pline de poftă, pentru că ea şi-a refuzat compania bărbaţilor; Dumnezeu a devenit singurul ei partener. Bineînţeles că e doar o fantezie, dar în fantezia ei ea este absolut romantică. Vorbeşte cu Krishna, Dumnezeul ei; doarme cu Krishna, desigur că nu îl poate găsi pe adevăratul Krishna, aşa că ţine o statuie a lui Krishna aproape de inima ei, când doarme. Felul în care cântă despre Krishna poate, fără nici un fel de interpretare, fi uşor înţeles ca perversiune sexuală.

Ea spune: ”Sunt căsătorită cu tine, Doamne. Pot să fiu doar a Ta, nu pot fi a altcuiva. Tu eşti inima mea, şi te aştept, te aştept. Şi voi aştepta o eternitate.” Cuvintele pe care le foloseşte – pentru că în India când un cuplu se căsătoreşte, în prima noapte… În India nu există lună de miere. În locul lunii de miere este prima noapte. Se numeşte ”suhagrat”, ”noaptea fericirii.” Soţia pregăteşte patul cu flori minunate, trandafiri iasomie, şi sunt mii de flori frumoase în Est. Ea pune ghirlande peste tot, aproape se acoperă de tot cu flori. În acea noapte, aurul nu valorează nimic; parfumul florilor este cel mai preţios. Ea pregăteşte patul şi aşteaptă ca soţul ei să intre. Meera continuă să cânte acelaşi lucru: ”Am pregătit patul în fiecare zi cu flori frumoase, şi continui să aştept şi tu nu ai venit încă.” Acum, este vreo îndoială că în mintea ei Krishna a devenit doar un obiect al iubirii? Ea ţipă, plânge, cântă, dansează, dar e mereu în numele lui Krishna.

Sursa foto: http://superiorhirek.hu

Sigmund Freud ar fi găsit o susţinere extraordinară, la Meera şi în cântecele şi viaţa ei, pentru ideea sa că dacă reprimi sexul, acesta ia o altă cale. Dar energia trebuie să se mişte. Poate lua calea religiei; atunci preoţii sunt fericiţi. Poate deveni ceva academic; atunci academicienii sunt fericiţi. Poate deveni ceva ştiinţific; atunci oamenii de ştiinţă sunt fericiţi. Ea trebuie să devină ceva, de aceea societăţile care au reprimat sexul s-au dezvoltat în atâtea direcţii. Da, ele au devenit foarte cultivate, şlefuite, civilizate, educate, ştiinţifice, tehnologice. Dar cu ce preţ? Ele au pierdut toată bucuria. Ele au pierdut toată pacea. Ele au pierdut toată tăcerea. Ele au pierdut toată iubirea. Poţi să-ţi proiectezi iubirea spre un obiect imaginar, dar nu îţi va da satisfacţie. Poţi continua să scrii poezii despre Krishna sau Christos, dar acea poezie nu îţi va da experienţa iubirii. Vei rămâne flămând.

Deci societatea a devenit cu adevărat bogată sub toate formele – dar individul a murit. Şi care este sensul ca societatea să devină cultivată, civilizată, educată, tehnologică? Pentru cine? Individul e mort. Această societate nu înseamnă altceva decât cadavre umblătoare, desigur, foarte culturalizate: cadavre, dar foarte şlefuite. Ei vorbesc toţi engleza cu accent de Oxford. Dar cadavrele, chiar dacă vorbesc cu accent de Oxford, tot cadavre sunt. Ei devin mari politicieni, devin mari lideri religioşi, dar priveşte doar înlăuntrul acestor oameni: ei sunt goi. Nu este nici o substanţă în interior, nu este nici un suflet. Societatea care nu a reprimat sexul a rămas în mod natural nedezvoltată pentru simplul motiv că ei erau mulţumiţi. Nu era energie disponibilă pentru a alerga după bani, după politică, după Dumnezeu. Nu, ei au dansat, au cântat; au avut o arhitectură micuţă dar frumoasă, colibe, dar făcute frumos. Ei au trăit o viaţă foarte curată; nu era nici o crimă pentru că nu exista energie pentru crimă.

Şi acum trebuie să înţelegi cum sunt legate lucrurile. Când nu este nici o crimă, ce nevoie este de judecător, ce nevoie este de tribunal, ce nevoie este de poliţişti? Când toată lumea este fericită şi se bucură şi nu se simte vinovată pentru că este fericită, de ce să se ducă la un preot catolic să mărturisească: ”Mă simt vinovat”? Când oamenii sunt fericiţi şi nu se simt vinovaţi pentru că nimeni nu le-a spus că fericirea este un păcat, natural că nu vor fi preoţi, catedrale, temple, sinagogi. De aceea nu există cultură – în ochii tăi. Ce înţelegi tu drept cultură nu este acolo: bineînţeles că ei sunt necultivaţi. Ei nu au o religie, ei nu au cărţi sfinte, nu au universităţi, nu au biblioteci, cum pot să fie numiţi cultivaţi, cum pot să fie numiţi civilizaţi? Dar ei sunt extraordinar de mulţumiţi. Oamenii mei trebuie să păstreze inocenţa Zorbaşilor, a copiilor, a aborigenilor. Ei trebuie să fie la fel de inocenţi ca Adam când a fost dat afară din grădina Edenului.

Şi totuşi, trebuie să înveţe metode de a-şi extinde sămânţa de conştiinţă din ei spre o creştere atât de îmbelşugată, încât, atât cât vezi cu ochii, poţi vedea doar înflorirea ta. Poţi să-ţi simţi parfumul 24 de ore pe zi; şi nu doar că îl poţi simţi, nu te poţi abţine: va trebui să-l împărtăşeşti. Fie că vrei sau nu, asta nu contează. Când o floare de trandafir se deschide, parfumul începe să se răspândească. El nu cere permisiunea de la trandafir, nu e nevoie. Însăşi deschiderea trandafirului este permisiunea ca parfumul să se răspândească în toate direcţiile, în cele patru vânturi. În momentul în care conştiinţa ta înfloreşte în meditaţie, este o explozie imensă. Da, vei avea muzică, dar aceasta va avea o calitate spirituală în ea. Vei avea dans, dar dansul tău nu va fi sexual. Societatea reprimată are multe feluri de dansuri, dar ele sunt toate sexuale, sex pervertit. Vei avea poezie, dar poezia ta nu va fi doar poftă sexuală nesatisfăcută. Va fi o dragoste împlinită. Poezia ta va deveni asemenea mantrelor din Upanişade. Fiecare cuvânt care va ieşi din împlinirea ta va păstra ceva din ceea ce eu numesc dumnezeire. Vei avea o ştiinţă care va fi creativă, în sprijinul vieţii. Vei avea totul – dar cu o calitate diferită. Până acum, cele două tipuri de societate au existat. Noi nu ne îndreptăm spre nici una din ele. Noi suntem a treia alternativă, pentru prima dată propusă lumii. Nimeni nu a îndrăznit vreodată să gândească omul ca Zorba Buddha. Nici Zorba nu a avut idee de Buddha, nici Buddha nu a avut idee de Zorba. Ambii sunt jumătăţi. Vreau ca voi să fiţi omul întreg. Pentru mine, omul întreg este singurul om care există.

OSHO, From darkness to light, #24

Copyright© Osho International Foundation

Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-sex-reprimare-si-evolutia-omului/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :