Osho despre….toba

DE-A LUNGUL ANILOR AM AVUT O CONTINUĂ RELAŢIE DE DRAGOSTE CU O TOBĂ – ŞI AM ÎNTÂLNIT ATÂŢIA FRAŢI ŞI SURORI CARE AU INTRAT ÎN MEDITAŢIE PRIN TOBE. DE CE IUBESC DANSATORII TOBELE?

Toba are o putere de atracţie deosebită – motivul este foarte adânc înrădăcinat. Va trebui să îl înţelegi.

Când un copil este conceput în pântec, copilul creşte, dar nu poate respira, el trebuie să respire de la mamă. De fapt, mama respiră pentru el. Şi timp de nouă luni în continuu, el aude bătăile inimii mamei – continuu. Este prima întâlnire cu muzica şi ritmul.

Timp de nouă luni copilul aude mereu bătaia inimii mamei. Aceasta este prima tobă pe care o întâlneşte, şi ea devine foarte înrădăcinată în fiinţa copilului. Fiecare por al său este plin de ea, fiecare fibră a trupului său vibrează cu ea, el nu are altă viaţă decât inima mamei. Şi există  bătaia continuă timp de nouă luni…doar gândeşte-te la asta.

Şi apoi este născut copilul. Tot sistemul corpului, sistemul minţii, poartă acea dorinţă pentru bătaia, pentru ritmul inimii mamei. Şi mamele ştiu, conştient sau nu, că de fiecare dată când un copil este neliniştit, ţipă, plânge, incontrolabil, trebuie doar să îi pună capul pe pieptul lor, şi imediat copilul adoarme, îl ia somnul. Când aude din nou bătaia – bătaia este un somnifer – el adoarme imediat.

Şi nu doar un copil mic – chiar şi un tânăr, când se odihneşte la inima unei femei, adoarme imediat, pentru că femeia devine mama şi iubita, soţul, devine din nou copilul. Inima continuă să aibă această atracţie.

Dacă nu simţi că va veni somnul, doar închide ochii, închide lumina, şi ascultă ceasul, tic, tic, tic….Acest lucru va fi suficient, nu este nevoie de nici un tranchilizant, pentru că aproape îţi dă senzaţia inimii mamei. O cameră închisă, un pântec închis, şi apoi tic, tic, tic-ul unui ceas. Şi alege mereu un ceas care dă într-adevăr o senzaţie de căldură – nu un sunet metalic ci unul mai uman. Vechile ceasuri ale bunicului obişnuiau să fie aşa; acum avem ceasuri mai eficiente dar sunt mai puţin umane. Vechile ceasuri ale bunicului de pe pereţi sunt ceva minunat. Ele creează o atmosferă.

Deci, din această experienţă biologică profundă a copilului vine puterea de atracţie a tobei. Toba este cel mai vechi instrument al muzicii, toate celelalte i-au urmat. Aşa că de fiecare dată când cineva bate o tobă, tentaţia este prea mare – începi să-ţi mişti picioarele, începi să-ţi balansezi corpul. Dacă toboşarul e bun şi chiar ştie cum să creeze atmosferă prin baterea tobei, nimeni nu poate fi acolo fără a fi afectat. Chiar şi un Buddha şi-ar dori să danseze. Este ceva natural. De aceea toată lumea iubeşte o bătaie de tobă. Şi este ceva foarte primitiv, nu este ceva sofisticat. Mergi în junglele din Africa, sau adânc în pădurea indiană unde trăiesc aborigenii. Vei găsi peste tot toba.

Toba este instrumentul cel mai primitiv. Când simţi acea bătaie a tobei, corpul tău răspunde, se leagănă, începi să intri în ritm, să te mişti cu ritmul, şi deodată ai devenit un primitiv, o fiinţă naturală: toată civilizaţia cade. Nu mai eşti aici în acest secol douăzeci şi în toată prostia din jur – te-ai întors înapoi cu aproape zece mii de ani.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

Chiar noaptea trecută, sannyasinul nostru etiopian, Neeraj, a venit să îmi arate câteva dansuri etiopiene. Au fost minunate. A dansat pe un ritm foarte primitiv, foarte, foarte primitiv. Etiopia este unul dintre cele mai vechi teritorii de pe pământ, este ţara lui Solomon. De la Solomon încoace ei au dansat pe ritmul primitiv. Acesta are un farmec profund. Nu este nevoie să îl înţelegi, corpul tău îl va înţelege. Nimeni nu putea să înţeleagă cântecul care însoţea ritmul, dar toată lumea a înţeles ritmul. Au fost acolo americani, englezi, indieni, şi toţi au putut să urmărească. Limbajul tobei este universal.

Este foarte nesofisticat, simplu, nu e cine ştie ce de el, oricine îl poate învăţa. De fapt, toată lume bate ritmul. Conştient sau nu, dacă stai la o masă începi să baţi; dacă te simţi bine, începi să baţi masa. Este primordial. Fiinţa ta naturală este chemată din nou, şi răspunde. Toate secolele de civilizaţie dispar într-o secundă. Deodată, eşti din nou sub cerul înstelat, te-ai mişcat înapoi cu mii de ani. Totul este natural, întunecat, misterios. Acesta este farmecul.

Şi omul care nu răspunde la o tobă şi la ritmul ei, nu are inimă. Îi lipseşte ceva. El a devenit complet din plastic, un manechin de secol douăzeci, absolut. El a pierdut tot contactul cu istoria, cu trecutul, cu mileniile care au trecut. În inima sa nimic din natură nu mai trăieşte; este mort.

Osho, Tao, the three treasures  Vol 2, Ch.10, question 4  (Tao, cele trei comori),

Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center.

Traducere: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-toba/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :