• Osho, un dialog despre respiratie (II)

    Posted on April 17, 2012 by in Meditatia dinamica, Meditatii active, Respiratie

    Uneori, în meditaţie, pare că ceva în interior s-a spart, şi experienţa asta e înspăimântătoare

    E posibil, e foarte posibil. Frica este inutilă, deşi e natural să-ţi fie teamă.

    Creează şi multă căldură, de asemenea.

    Şi asta e posibil. E posibil pentru că tot mecanismul tău interior trece printr-o schimbare. Toate legăturile tale cu corpul încep să se slăbească, şi noi legături încep să se formeze în locul lor. Vechile punţi sunt rupte şi altele noi se formează. Vechile uşi se închid şi altele noi se deschid. Deci întreaga casă este schimbată. De aceea crezi că multe lucruri din interiorul tău se rup, şi atunci te simţi speriat. E natural, pentru că tot sistemul trece printr-o stare de dezorganizare şi dezordine. Se întâmplă în perioadele de tranziţie.

    Când apare o nouă ordine din acest haos, va fi cu totul diferită de cea veche; va fi incomparabil unică. Atunci vei uita că ceva precum vechea ordine a existat vreodată. Şi chiar şi când îţi aduci aminte de ea, te vei întreba cum naiba ai putut să suporţi aşa ceva. Totul este posibil.

    Uneori, corpul se relaxează şi respiraţia încetineşte. Ar trebui să continui să faci eforturi în timpul acestor intervale?

    Ar fi bine dacă o faci. Nu se pune problema dacă respiraţia continuă sau încetineşte. Nu contează prea mult dacă respiraţia ajunge să se oprească. Problema este dacă ai pus suficient efort în asta sau nu. Ceea ce este semnificativ este efortul tău, nu fructul eforturilor tale. Ce contează este că ai făcut tot ce puteai, că ai pus totul la bătaie.

    Mintea este foarte vicleană în a găsi căi de scăpare. Face orice pentru a se proteja pe sine. Ea spune: „Acum, că nu se întâmplă nimic, e timpul să renunţăm la eforturi.” Mintea este atât de iscusită, încât, pe parcursul unei zile, poate sugera sute de moduri de a scăpa şi sute de scuze şi raţionalizări. Poate merge până într-acolo încât să-ţi spună că te vei sufoca, vei muri dacă mai continui cu eforturile tale.

    Nu asculta mintea. Spune-i minţii tale: „Este o fericire să mă sufoc şi să mor.” E altceva dacă respiraţie se opreşte de la sine, însă în ce te priveşte, ar trebui să continui să te străduieşti. Nu ar trebui să scuteşti nimic în ce te priveşte. Nu scuti nici măcar o picătură, pentru că uneori acea picătură poate fi decisivă şi fatală.

    Încearcă să înţelegi astfel. Tu încerci să spragi un lacăt cu un ciocan. Ai aplicat 99 de lovituri puternice şi lacătul refuză să se rupă. Şi acum, fiind obosit, aplici a 100 lovitură foarte blând. Dar lacătul se rupe cu această lovitură blândă. Aşa că uneori lucruri foarte mici se dovedesc a fi factorul decisiv; uneori numai o picătură devine decisivă. Nu lăsa să se spună că ai făcut totul şi totuşi ai ratat ţinta cu un centimetru. Dacă o ratezi cu un centimetru sau cu un kilometru, e acelaşi lucru. Dacă o ratezi, o ratezi complet.

    Întotdeauna, ultima picătură este cea care face diferenţa între cei care reuşesc şi cei care nu.

    Când mintea ta simte pericol iminent şi se panichează, şă ştii că acesta este momentul cel mai hotărâtor şi mai valoros al meditaţiei – momentul împlinirii. Câtă vreme nu există nici un pericol, mintea îţi va cere să continui, însă imediat ce te apropii de pericol – care este punctul de fierbere – mintea ta îţi va cere să te opreşti imediat. Mintea va spune că ai făcut deja totul, acum nu mai este energie pentru a merge mai departe.

    Ai grijă la mintea ta, când soseşte acest moment hotărâtor. Este exact momentul în care trebuie să-ţi aduci toată energia în acţiune. Dacă ratezi acel moment e posibil să ratezi ani de zile. Uneori e nevoie de ani de zile pentru a ajunge la al 99-lea grad . Şi uneori ratezi aproape când ai ajuns să atingi limita de 100 de grade. Şi o ratezi pentru lucruri mărunte.

    Deci, nu te cruta, altfel vei rata.

    Și dacă vasele de sânge sunt deteriorate din cauza unui efort prea mare?

    Dacă îți faci griji pentru vasele tale de sânge, fii sigur că o să mori ignorant. Ce vei face după ce ți-ai salvat vasele de sânge? Problema noastră este că ne îngrijorăm mereu pentru lucruri fără nici un fel de consecințe pentru noi.

    De fapt, dacă avem atât de puțin, cum ne putem permite să îl pierdem?

    Mă întreb dacă ai chiar și acel puțin care merită salvat. Dacă l-ai fi avut într-adevăr, nu ți-ar fi fost teamă să îl pierzi. Tu nu ai nici măcar atât. Ești ca un om gol pușcă care se teme să-și piardă hainele. Scapă de astfel de frici.

    Nu vreau să spun că vasele tale de sânge chiar vor fi deteriorate. Și dacă vor fi deteriorate, va fi din cauza fricii tale și nu din cauza meditației. Frica le va distruge cu siguranță; într-adevăr, frica este cea care îți deteriorează vasele de sânge și multe alte lucruri. Dar noi nu ne temem din acest motiv; nu ne temem de frica noastră.

    Dacă îți este frică, dacă ești neliniștit, dacă ești tensionat, vasele tale de sânge, împreună cu multe alte lucruri vor fi deteriorate chiar din acest motiv. Dar noi nu te temem pe seama acestui lucru. Noi ne temem de meditație, care nu deteriorează absolut nimic. Dimpotrivă, va repara toate stricăciunile care deja ți s-au întâmplat.

    Ne agățăm de fricile noastre, și ne refugiem în ele. Și continuăm să spunem: Dacă se întâmplă asta sau asta? Așa că facem orice ca să fugim de meditație. Dacă așa stau lucrurile, voi spune: De ce să te mai duci, la urma urmei? Această frică, această ezitare, acest conflict este periculos. Atunci nu te duce în apropierea ei, termină cu ea odată pentru totdeauna.

    Dar noi suntem ambivalenți; noi vrem să le facem pe amândouă. Noi vrem să medităm și în același timp vrem să fugim de asta. Și atunci acest conflict ne distruge de-a dreptul. Atunci suntem în mod nenecesar într-o încurcătură. Mii de oameni sunt într-o încurcătură în mod inutil; vor să îl găsească pe Dumnezeu și în același timp se tem ca nu cumva să se întâlnească cu el într-una din zile. Această dublă legătură, această minte împărțită este problema. Toată dificultatea noastră e că o parte a minții noastre vrea să facă un lucru, iar o altă parte nu vrea s-o facă. Îndoiala și conflictul au devenit însăși modul nostru de a fi. Nu se întâmplă niciodată ca ceea ce vrem să facem, să vrem în mod absolut. În ziua în care va fi așa, nu va mai fi nimic care să ne stea în cale. În acea zi, viața ta va dobândi un dinamism pe care nu l-ai cunoscut niciodată.

    Vasele de sânge nu vor fi cu adevărat deteriorate.Nu s-a întâmplat niciodată în trecut. Va fi un eveniment extraordinar dacă reușești acest lucru. Vei stabili un nou record!

    Osho: “In Search of the Miraculous” (În căutarea miraculosului)

    (Sursa: text preluat, tradus şi adaptat de aici:http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/DynamicStage1/Breath.html )

    Traducere: Marius Lazăr

    Copyright: Osho Joy

    Citiți și partea întâi a articolului: http://oshojoy.ro/osho-un-dialog-despre-respiratie-i/

     

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

    Post Tagged with , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.