Calea lui Buddha a fost Vipassana- vipassana înseamnă a fi martor. Și el a găsit unul dintre cele mai importante instrumente: instrumentul observării respirației tale, doar a-ți observa respirația. Respirația este un fenomen atât de simplu și de natural, și este acolo douăzeci și patru de ore pe zi. Nu trebuie să faci niciun efort. Dacă repeți o mantra, atunci va trebui să faci un efort, va trebui să te forțezi. Dacă spui ”Ram, Ram, Ram”, va trebui să te străduiești în continuu. Și e sortit să uiți de multe ori. Mai mult, cuvântul ”Ram” este din nou ceva al minții, și orice lucru al minții nu te poate duce niciodată dincolo de minte.
Buddha a descoperit un unghi total diferit: doar observă-ți respirația – respirația care intră, respirația care iese. Sunt patru puncte de observat. Stând tăcut, începe pur și simplu să vezi respirația, să simți respirația. Respirația care intră este primul punct. Apoi, pentru un moment, când respirația este înăuntru, se oprește – este un moment foarte scurt- pentru o fracțiune de secundă se oprește; acesta este al doilea punct de observat. Apoi respirația se întoarce și iese afară; acesta este al treilea punct de observat. Apoi, din nou când respirația a ieșit complet, pentru o fracțiune de secundă se oprește, acesta este al patrulea punct de observat. Apoi respirația începe să intre din nou…acesta este cercul respirației.
Dacă poți observa toate aceste patru puncte, vei fi surprins, uimit de miracolul unui astfel de proces simplu – pentru că mintea nu este implicată. Observarea nu este o calitate a minții; observarea este o calitate a sufletului, a conștiinței; observarea nu este deloc un proces mental. Când observi, mintea se oprește, încetează să fie. Da, la început de multe ori vei uita și mintea va interveni și va începe să-și joace vechile ei jocuri. Dar de fiecare dată când îți amintești că ai uitat, nu e nevoie să simți pocăință, să te simți vinovat – doar întoarce-te la observare, din nou și din nou întoarce-te la observarea respirației tale. Încet, încet, tot mai puțin va interveni mintea.
Și când îți poți observa respirația pentru patruzeci și opt de minute în continuu, vei deveni iluminat. Vei fi surprins- doar patruzeci și opt de minute- pentru că te vei gândi că nu este foarte dificil…doar patruzeci și opt de minute! Este foarte dificil. Patruzeci și opt de secunde și ai căzut victimă minții de multe ori. Încearcă asta cu un ceas în fața ta; la început nu poți să fii observator pentru șaizeci de secunde. În doar șaizeci de secunde, adică într-un minut, vei adormi de multe mori, vei uita totul despre observare- ceasul și observarea vor fi uitate amândouă. Vreo idee te va duce foarte, foarte departe; apoi brusc vei realiza…te vei uita la ceas și vei vedea că au trecut zece secunde. Pentru zece secunde nu ai observat. Dar încet, încet – este o străfulgerare; nu este o practică, este o străfulgerare – încet, încet o absorbi, pentru că acele câteva momente când ești observator sunt de o asemenea frumusețe uimitoare, de așa o bucurie extraordinară, de așa un extaz incredibil, încât odată ce ai gustat acele câteva momente vei dori să te întorci iar și iar- nu pentru vreun alt motiv, doar pentru simpla bucurie de a fi acolo, prezent la respirație.
Ține minte, nu este același proces care este făcut în yoga. În yoga, procesul se numește pranayama; este un proces total diferit, de fapt exact opusul a ceea ce Buddha numește vipassana. În pranayama faci respirații profunde, îți umpli pieptul cu tot mai mult aer, cu tot mai mult oxigen; apoi îți golești pieptul cât mai total posibil de tot dioxidul de carbon. Este un exercițiu fizic- bun pentru corp, dar nu are nimic de-a face cu vipassana. În vipassana nu trebuie să schimbi ritmul respirației tale naturale, nu trebuie să faci respirații lungi, profunde, nu trebuie să expiri în vreun mod diferit decât o faci de obicei. Las-o să fie absolut normală și naturală. Toată conștiința ta trebuie să fie asupra unui singur punct: observarea.
Și dacă poți să îți observi respirația apoi poți începe să observi și alte lucruri. Când mergi, poți observa că mergi, când mănânci poți observa că mănânci, și în cele din urmă, în final, poți observa că dormi. În ziua în care poți observa că dormi, ești transpus într-o altă lume. Corpul continuă să doarmă și în interior o lumină continuă să ardă strălucitor. Starea ta de observator rămâne netulburată, atunci douăzeci și patru de ore pe zi există un curent subteran al observării. Continui să faci lucruri…pentru lumea exterioară nu s-a schimbat nimic, dar pentru tine s-a schimbat totul.
Osho, The Dhammapada: The Way of the Buddha, Volume 5, Chapter One.
Sursa web: http://o-meditation.com/2012/05/05/buddhas-way-was-vipassana-osho/
Copyright© OSHO International Foundation
Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center
Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr
Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:
”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-calea-lui-buddha-a-fost-vipassana/”