Osho, Despre Metode Haotice Vs. Metode Sistematice

Eu folosesc metode haotice mai degraba decat sistematice, pentru că o metodă haotică ajută foarte mult în a împinge centrul mai jos de creier. Centrul nu poate fi împins în jos prin orice fel de metodă sistematică pentru că sistematizarea este o muncă a creierului.

Printr-o metodă sistematică creierul va fi întărit; i se va adăuga mai multă energie.

Prin metode haotice, creierul e anulat. Nu are nimic de făcut. Metoda este atât de haotică încât centrul este în mod automat împins din creier în inimă. Dacă practici metoda mea, Meditația Dinamică, în mod viguros, nesistematic, haotic, centrul tău se mută în inimă. Atunci există un catharsis.

Un catharsis este necesar pentru că inima ta este atât de reprimată, din cauza creierului tău. Creierul a preluat conducerea atât de mult asupra ființei tale încât te domină. Nu este nici un loc pentru inimă, așa că dorințele inimii sunt reprimate. Nu ai râs niciodată din inimă, nu ai trăit niciodată din inimă, nu ai făcut nimic din inimă. Creierul intervine mereu ca să sistematizeze, ca să facă lucrurile matematice, și inima este reprimată.

Deci, mai întâi, o metodă haotică este necesară pentru a împinge centrul conștiinței din creier spre inimă.

Apoi , catharsisul este necesar pentru a ușura inima, pentru a arunca afară reprimările, pentru a face inima să fie deschisă. Dacă inima devine ușoară și despovărată, atunci centrul conștiinței este împins încă și mai jos; ajunge la ombilic. Ombilicul este sursa vitalității, sursa primordială din care vine tot restul: corpul și mintea și totul.

Eu folosesc această metodă haotică cu multă luare aminte. Metodologia sistematică nu va ajuta acum, pentru că, creierul o va folosi ca pe propriul său instrument. Nici doar incantarea de ”bhajanuri” (cantece devotionale indiene – n.tr.) nu va ajuta acum, pentru că inima este atât de împovărată încât nu poate înflori în cântat autentic. Incantarea poate fi doar o evadare pentru ea; rugăciunea poate fi doar o evadare. Inima nu poate înflori în rugăciune pentru că este atât de supraîncărcată de reprimări. Nu am văzut o singură persoană care să poată merge profund în rugăciune autentică. Rugăciunea este imposibilă pentru că iubirea însăși a devenit imposibilă.

Conștiința trebuie împinsă în jos la sursă, la rădăcini. Numai atunci există posibilitatea transformării. Deci, eu folosesc metode haotice pentru a împinge conștiința mai jos de creier.

De fiecare dată când te afli în haos, creierul încetează să mai funcționeze. De exemplu, dacă conduci o mașină și brusc cineva aleargă în fața ta, reacționezi atât de brusc încât nu poate fi munca creierului. Creierul are nevoie de timp. Se gândește la ce să facă și ce să nu facă. Deci, de fiecare dată când există posibilitatea unui accident și apeși pe frână, simți o senzație în apropierea ombilicului, ca și cum stomacul tău ar fi cel care reacționează. Conștiința ta este împinsă în jos la ombilic din cauza accidentului. Dacă accidentul ar putea fi calculat dinainte, creierul ar fi capabil să îi facă față; dar când ești într-un accident, ceva necunoscut se întâmplă. Atunci observi faptul că, conștiința ta s-a mutat în ombilic.

Dacă întrebi un călugăr Zen: ”Tu de unde gândești?”, el își pune mâinile pe stomac. Când occidentalii au intrat în contact cu călugării japonezi pentru prima dată, ei nu au putut să înțeleagă. ”Ce prostie! Cum poți să gândești din stomac?” Însă răspunsul Zenului este semnificativ.

Conștiința poate folosi orice centru al corpului, și centrul cel mai apropiat de sursa originară este ombilicul.

Creierul este cel mai îndepărtat de sursa originară, deci dacă energia vieții se mișcă spre exterior, centrul conștiinței va deveni creierul. Iar dacă energia vieții se mișcă spre interior, în cele din urmă, ombilicul va deveni centrul.

Metodele haotice sunt necesare pentru a împinge conștiința la radăcinile sale, pentru că numai de la rădăcini este posibilă transformarea. Altfel, continui să vorbești și nu va fi nici o transformare.

Nu este suficient doar să știi ce este corect. Trebuie să transformi rădăcinile; altfel, nu te vei schimba.

Când o persoană cunoaște lucrul corect și nu poate face nimic în legătură cu el, devine de două ori tensionat. El înțelege, dar nu poate face nimic. A înțelege are sens numai atunci când vine din ombilic, de la rădăcini. Dacă înțelegi din creier, nu este ceva transformator.

Supremul nu poate fi cunoscut prin creier, pentru că atunci când funcționezi prin creier ești în conflict cu rădăcinile din care ai venit.
Toată problema ta este că te-ai îndepărtat de ombilic. Ai venit din ombilic și vei muri prin el. Trebuie să te întorci la rădăcini. Dar a te întoarce este dificil, este greu.

Metodele tradiționale atrag pentru că sunt atât de vechi și atât de multe persoane s-au realizat prin ele în trecut. Poate că ele au devenit irelevante pentru noi, dar ele nu au fost irelevante pentru Buddha, Mahavira, Patanjali sau Krishna. Ele au avut sens, au fost de ajutor. Vechile metode poate că sunt fără sens acum, dar pentru că Buddha s-a realizat prin intermediul lor, ele atrag.
Tradiționalistul simte: ”Dacă Buddha s-a realizat prin aceste metode, de ce n-aș putea și eu?” Dar noi suntem într-o situație în întregime diferită acum. Întreaga atmosferă, întreaga sferă mentală, s-au schimbat.

Fiecare metodă este organic legată de o situație anume, de o minte anume, de un om anume.

După cum văd eu situația, omul modern s-a schimbat atât de mult încât el are nevoie acum de metode noi, de tehnici noi. Metodele haotice vor ajuta mintea modernă, pentru că mintea modernă este ea însăși haotică. Acest haos, această răzvrătire din omul modern este, de fapt, o răzvrătire a altor lucruri: a corpului împotriva minții și împotriva reprimărilor sale. Dacă vorbim de ele în termeni yoghini, putem spune că este răzvrătirea centrului inimii și a centrului ombilical împotriva creierului. Acești centri sunt împotriva creierului, căci creierul a monopolizat întreg teritoriul sufletului omenesc.

Acest lucru nu mai poate fi tolerat în continuare. De aceea universitățile au devenit centre ale rebeliunii. Nu este accidental. Dacă întreaga societate e gândită ca un corp organic, atunci universitatea este capul, creierul.

Din cauza rebeliunii minții moderne, ea e sortită să fie îngăduitoare cu metodele libere și haotice. Meditația Dinamică va ajuta să muți centrul conștiinței din creier. Atunci persoana care o va folosi nu va fi niciodată rebelă, deoarece cauza rebeliunii devine împlinită. El va fi împăcat.

Deci, pentru mine, meditația nu este doar pentru salvarea individului, o transformare pentru individ; ea poate deasemenea oferi fundamentul pentru transformarea întregii societăți, a ființei umane ca atare.

Omul va trebui fie să se sinucidă, fie să-și transforme energia.

Osho: The Psychology of the Esoteric (Psihologia Ezotericului)

Copyright© Osho International Foundation

(Sursa: http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/Aspects/Roots.html)

Traducere: Marius Lazăr

Copyright, versiunea în limba română: Osho Joy

Comenteaza cu profilul de Facebook :