Interviu cu Devo Minas, discipol Osho in vizita in Romania (II)

Citiți și prima parte a interviului, aici. Sau vizionați versiunea video (cu traducere în română) aici.

OJ: Ok. Vorbeşti despre workshopuri, şi sunt puţin curios legat de procesul de pregătire dar şi de a ţine un workshop, de a-l susţine. Îmi aduc aminte că am citit odată într-o carte de-a Radhei, poate ai auzit de ea, un învăţător tantric, şi ea povestea cât de emoţionată era înaintea unui workshop, pentru că nu vroia să aibe un plan, de genul ”O să fac asta şi asta”, să aibe totul stabilit, era foarte emoţionată legat de ce se întâmplă, dar totuşi refuza să aibe această abordare din minte. Şi sunt curios legat de tine, când urmează un workshop, cum te pregăteşti sau ceva, cât este ceva pe care trebuie să-l bifezi şi cât este spontaneitate?

Devo: În acest domeniu sunt autodidact, am învăţat totul şi l-am conceput eu însumi. Sunt alte procese care sunt faimoase, ce sunt predate, şi trec de la o persoană la alta…

”Nu am avut niciodată un training anume, când am început să fac sesiuni si apoi evenimente, putin câte putin m-am conectat prin experienta si imaginatia mea la cum să prezint această lucrare oamenilor…”

OJ: Ca la şcoală?

Devo: Da, un format, cum să predai asta, cum să faci acest grup. Sunt anumite grupe care au loc în lumea sannyas de mai bine de douăzeci, cincisprezece ani, în acelaşi format. Pentru mine, nu am avut niciodată un training anume, când am început să fac sesiuni şi apoi evenimente, puţin câte puţin m-am conectat prin experienţa şi imaginaţia mea la cum să prezint această lucrare oamenilor, şi cum aş putea să le arăt, cum aş putea să îi aduc acolo unde vreau, pentru a vedea ceea ce încerc să le spun. Deci e nevoie de multă cercetare.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

Pentru mine, parte din muncă este şi să citesc cărţi, despre subiect, şi să găsesc muzică. Pentru mine, muzica deschide deasemenea multe spaţii. Deci sunt mereu, mereu, mereu emoţionat, bineînţeles, sunt nesigur, şi asta face parte din proces. Acum m-am obişnuit cu asta. Dar în momentul în care mă duc acolo şi rămân acolo, cumva se întâmplă altceva, un declic, spre intuiţie, şi merg în direcţia asta. Şi asta e şi o măsură de siguranţă, o cheie pentru a păstra starea de umilinţă. Această nesiguranţă ajută în a ţine egoul sub control.

OJ: Foarte interesant.

Devo: Pentru că nu poţi spune ”Ştiu”. ”Ştiu” este în lumea minţii, dar în acest moment specific nu ştiu. Deci am diferite instrumente, trucuri, în buzunarul meu. Pe care din ele îl folosesc, nu ştiu. Depinde de moment. Şi momentul la rândul lui nu este ceva abstract, depinde foarte mult de oameni. De exemplu, în grupul de sufi, ideea este să îi aduc în spaţiul inimii, aşa că o să folosesc lucruri pentru a-i aduce în inimă. Iar dacă sunt dificili, dacă sunt oameni mult în mintea lor, dacă sunt oameni aflaţi în îndoială sau suspicioşi, atunci este dificil. Uneori îmi spun: ”Dumnezeule, cum o să le deschid spaţiul inimii?” Pentru că uneori nu mă simt bine nici eu, sau am propriile mele chestiuni de rezolvat, şi spun ”Cum?”, şi apoi trebuie să sar şi să încep să înnot.

Şi un lucru care mă ajută întotdeauna, este că încerc mereu să fiu autentic.

Nu pretind niciodată că ştiu mai bine decât celălalt, spun: ”E în regulă, suntem împreună, explorăm împreună. Orice creăm, noi creăm energia, asta va ieşi la iveală.” Nu e vorba că eu le arăt şi le spun cum ar trebui să se simtă, toată lumea e invitată să participe. Şi încă un lucru este că, ok, bineînţeles că în interior mă simt nesigur, simt asta şi asta, dar în exterior încerc să inspir oamenii, şi păstrez tensiunea în interiorul meu. Şi din această cauză este obositor. Pentru că toată lumea mă vede în afară relaxat şi fluid, iar la sfârşitul procesului sunt obosit, pentru că atunci pot să mă relaxez. Pentru că în celălalt caz, atunci când am responsabilitatea, sunt relaxat, dar adânc în interior am deasemenea şi tensiunea responsabilităţii. Sper că ţi-am dat nişte răspunsuri.

Şi mai este şi conectarea la acest spaţiu, a iubi ceea ce fac, nu este doar un proces pe care l-am luat şi l-am copiat, blablabla…A-l iubi şi a avea încredere în proces, şi a avea încredere deasemenea în Maestru. Poate suna puţin, pentru anumiţi oameni, puţin ciudat, dar face parte din proces.Eu contribui, fac lucruri dar nu fac eu totul, nu este procesul meu, este ceva care se întâmplă, şi prezenţa şi sprijinul lui Osho are mare legătură cu asta. O văd iar şi iar şi iar.

”Asta fac, de când eram copil, întodeauna am vrut să-mi fac prietenii fericiti.”

OJ: Acum am o întrebare…Sper să nu arunci cu pietre în mine. Îmi poţi spune despre cel mai stânjenitor moment din workshopurile tale, ca facilitator, când ai simţit că ”Uau, asta nu ar fi trebuit să se întâmple!”?

Devo: Ceva pe care l-am făcut eu sau ceva care s-a întâmplat?

OJ: Ceva care s-a întâmplat.

Devo: În esenţă, eu mă deschid mult faţă de oameni şi devin vulnerabil. Şi nu mă pricep să mă protejez. Îmi amintesc de un proces, în Grecia, în care am cerut oamenilor să închidă ochii, şi era un tip care ţinea în mod constant ochii deschişi, şi în cele din urmă i-am spus, pe nume, ”închide ochii”, şi apoi la pauză m-a atacat, a început să mă înjure. Aceasta a fost o experienţă foarte, foarte, foarte neplăcută. Nu am putut să mă protejez.

OJ: Te-a atacat de faţă cu ceilalţi?

Devo: Da, da. M-am gândit chiar să opresc workshopul. Era un workshop de o zi. Şi apoi, am făcut ceea ce fac de obicei, am vorbit despre asta tuturor, le-am spus că mă simt aşa, că simt că nu vreau să mai continuăm, voi ce vreţi? Hai să votăm.

OJ: Şi ce s-a întîmplat?

Devo: Au votat să continuăm. Dar am fost tulburat. Îmi amintesc. Ştiu despre mine că sunt bun în a împărtăşi inima, sunt bun în a aduce alţi oameni în inimă, dar la alte capitole am probleme, aşa că nu am putut să mă protejez de asta. Şi încerc întotdeauna să găsesc responsabilitatea mea, cum aş fi putut s-o fac, cum m-aş fi putut proteja.

OJ: Ne poţi spune şi despre momentul emoţionant?

Devo: Într-un workshop?

OJ: Da. Ceva de care îţi aminteşti foarte puternic.

Devo: Sunt multe momente emoţionante. Un moment emoţionant este atunci când sunt într-un loc cu oameni complet necunoscuţi. Un astfel de moment a fost în decembrie, anul trecut, în Istanbul. Iar cu Turcia, datorită trecutului meu, e ceva foarte vibrant, să-ţi împărtăşeşti inima şi să vezi oamenii răspunzând, deschizându-şi inima, iar eu vorbind despre procesul de vindecare. A fost foarte puternic.

Şi un moment foarte, foarte, foarte emoţionant a fost o dată într-un workshop de reiki, în Grecia. Am simţit cu adevărat că m-am conectat cu fiecare, din inimă. Şi atunci mi-au dat lacrimile. Şi le-am spus, ”Asta fac, de când eram copil, întodeauna am vrut să-mi fac prietenii fericiţi.” Acela a fost un moment puternic. Da, asta am vrut întotdeauna, să fac oamenii fericiţi.

Dincolo de ce este sufismul, de ce este reiki, ce este procesul Inner Child (Copilul Interior, n.tr), în esenţă acesta e motivul, să fac oamenii fericiţi şi să îi aduc în inimă. Dar pentru mine, când sunt acolo, Osho e în inima mea, sunt alături de Osho.

”Un centru de meditatie este un proces care este asemenea unei grupe [de meditatie], iar participantii sunt oamenii care conduc centrul.”

OJ: O ultimă întrebare şi apoi încheiem. Ştii că avem aici în România, am înfiinţat un centru de meditaţie, de aproape un an şi jumătate, cred, şi vreau să te întreb, din experienţa ta, care ai spune că este cel mai important lucru în a crea şi a menţine un Centru Osho, pentru a avea o situaţie puternică şi stabilă?

Devo: Ei bine, un centru de meditaţie este ca un râu: trebuie să torni apă în el în fiecare zi. Continuitate şi iubire şi acceptare pentru oameni. Pentru că dacă pui multă energie şi nu se întoarce înapoi, cineva este rănit. Cineva care vrea să facă un centru de meditaţie, trebuie să fie pregătit să nu primească nimic în schimb, o faci pentru tine.

În esenţă, un centru de meditaţie este un proces care este asemenea unei grupe [de meditaţie], iar participanţii sunt oamenii care conduc centrul, ei trec prin atâtea stări. Aşa că uneori recunoaşterea şi răsplata vin, dar asta e secundar. Iar într-un oraş ca Bucureşti, unde oamenii au viaţa lor de zi cu zi, au serviciul lor, probleme cu banii, sau ca peste tot, fiecare are temerile lui de una, de alta, poate că într-o zi vin cincisprezece oameni, iar data viitoare vin doar doi.

OJ: S-a întâmplat…

Devo: Nu ar trebui să fii dezamăgit, şi să îţi pui inima acolo. Să îţi pui inima şi să ai continuitate. Ca şi cum ai da oamenilor mesajul: ”Ok, sunt aici.” Şi chiar dacă nu vin de zece ori, continuă să le spui, dar cu o energie proaspătă.

OJ: Ştii, mă gândeam, cumva legat de cum funcţionează corpul, că celulele sunt înlocuite în permanenţă şi noi celule vin, când am văzut noi oameni venind, şi asta am observat, că oameni noi vin în mod constant la evenimentele Osho Joy, mă gândeam că asta e ca o măsură a faptului de a fi viu…

Devo: Da.

OJ: Vin oameni noi, asta înseamnă că, precum într-un corp,  celule noi apar…

Devo: Au auzit de asta de la alţi oameni, din vorbă în vorbă..

OJ: Da.

Devo: Şi ce se întâmplă aici se întâmplă deasemenea şi în alte oraşe, energia este divizată. Nu sunt toţi oamenii împreună. Dar asta e ceva care face parte deasemenea din cum sunt lucrurile.

OJ: Două sau mai multe râuri care merg spre…

Devo: Da, da. Şi ideea e, nu să oferi subiecte, teme foarte incitante, extraordinare, care să incite oamenii, ci meditaţie, lucrul simplu, Kundalini, Dinamică, ceva cu care să te distrezi, să te simţi bine, să celebrezi, şi desigur, petreceri. Uneori nu ştii, mulţi oameni nu vin la meditaţie şi vin la petreceri. Dar nu ştii niciodată cum cineva va veni la meditaţie. Poate că are nevoie să vină la trei sau patru petreceri, şi apoi se hotărăşte să vină. Deci, nu ştim.

Şi chestia e ca, oamenii să simtă că eşti iubitor faţă de ei, adică, dacă cineva nu a venit de zece ori şi apoi vine a unsprezecea oară, să nu îi faci reproşuri. Acceptă-i şi fii proaspăt. Şi pentru asta e bine că sunteţi câţiva oameni împreună şi că puteţi lucra împreună. Pentru o singură persoană este foarte dificil, este bine că sunteţi o echipă. Şi sunteţi o echipă bună.

OJ: Mulţumesc. Şi eu simt asta.

Devo: Pentru mine, totul a început cu Ojas, l-am întâlnit în Lesvos, şi aşa am venit, prin el.

OJ: Ok. Mulţumesc pentru timpul acordat…

Devo: Mulţumesc pentru această experienţă complet nouă!

OJ: Cu plăcere!

– Sfârșit –

Copyright: Osho Joy Meditation Center

Traducere: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/interviu-cu-devo-minas-discipol-osho-in-vizita-in-romania-ii/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :