Osho, despre respiratia haotica – o metoda de a crea discontinuitate fata de trecut

Respirația pe care o predau eu este absolut non-metodică; este fără nici un fel de reguli; este absurdă. Nu e o problemă de a expira, a inspira, și a reține respirația într-o manieră metodică. Este o cale de a crea un sentiment de ciudățenie în tine – de a te pune într-o asemenea dezordine, de a te pune într-o confuzie și un haos atât de total încât să nu poți să le pui în ordine din nou. Dacă creezi din nou o ordine în această dezordine, mintea ta – care e atât de deșteaptă – o va accepta în curând și se va adapta la ea. A respira în orice modalitate metodică se va transforma din nou într-un sistem. Dar își va pierde toată stranietatea.

Ceea ce vreau este să vină un moment în care toate rădăcinile tale, toate asociațiile tale plesnesc dintr-o singură lovitură. Ar trebui să vină o zi în care brusc, descoperi că nu ai nici un fel de rădăcini, de identități, de asociații; că nu ai părinți, frați sau surori, că nu ai nici măcar un corp cu tine. Vreau să fii în acea stare absurdă în care pari să fii nebun.

Ține minte că dacă aterizezi în această stare inconștient și fără propriile eforturi, vei înnebuni de-adevăratelea. Însă dacă ajungi la ea prin eforturile tale, cu conștiență, nu poți să înnebunești. Pentru că atunci va fi în mâinile tale, și poți să te retragi din ea în orice moment.

Respirația despre care vorbesc este non-ritmică și non-metodică. Nu poți să o repeți astăzi așa cum ai făcut-o ieri, pentru că nu are nici un fel de metodă. Nu numai că nu poți să repeți cei ai făcut ieri – chiar și azi nu poți să o termini așa cum ai început-o. Va fi așa cum va fi.

Singurul său scop este să aibe grijă ca, condiționările minții tale, obiceiurile, tiparele sale să fie slăbite…
Multe șuruburi și piulițe ale structurii tale fizice și mentale se vor slăbi; de fapt ele trebuie să fie slăbite. Momentan, această structură – cu condiționările, tiparele și obiceiurile sale stabilite – este atât de strânsă, încât din cauza asta, separarea sufletului de corp nu este posibilă. Numai când este complet slăbită vei cunoaște că există ceva mai mult în tine, care a fost unit cu trupul și nu a fost separat.

Dar din moment ce această slăbire se întâmplă prin respirație, tot printr-un tip special de respirație ea devine strânsă din nou; nu trebuie să faci nimic ca să o strangi. Nu este nevoie să faci ceva ca să o recalibrezi; se recalibrează de la sine. Desigur, dacă respirația are ca rezultat un soi de nebunie în interiorul tău care iese de sub controlul tău – dacă devine o obsesie și continuă pentru tot restul zilei – atunci va fi un lucru cu adevărat rău.

Dar dacă cineva o face doar pentru o oră și apoi o lasă, atunci totul revine la locul său de la sine. După aceea doar memoria experienței va rămâne cu tine. Îți vei aminti cum ai devenit separat de corp, și cum ai fost din nou unit cu el într-o manieră ordonată. Însă acum știi, chiar și după ce te-ai unit din nou cu corpul, că ești separat. Știi că ești separat, în ciuda faptului că ești unit din nou cu el, după ce meditația s-a încheiat.

De aceea, acest mod de a respira este indispensabil, nu putem fără el.

Înțelegerea mea este că mai devreme sau mai târziu, această meditație pe care v-o dau, va fi o terapie de o mare importanță, și va deveni inevitabil o cale de a-i trata pe cei bolnavi psihic și de a-i readuce la sănătate. Dacă este posibil ca fiecare copil din școală să treacă prin această meditație, el va fi salvat de nebunie pentru tot restul vieții. El nu va fi niciodată nebun; va fi imun la această boală, pentru că atunci va fi propriul său stăpân, stăpân al corpului și al minții sale.

Osho: In Search of the Miraculous (În căutarea miraculosului)

(Sursa web:http://www.activemeditation.com/ActiveMeditations/DynamicStage1/Discontinuity.html)

Traducere și adaptare din lb. engleză: Marius Lazăr

Copyright, versiunea în limba română: Osho Joy

Comenteaza cu profilul de Facebook :