• Osho, despre non-dualitate, Tao, respiratie si centri energetici…(II)

    Posted on July 17, 2015 by in Evolutie Spirituala, Respiratie, Tao

    Citiți prima parte a articolului, aici.

    Lao Tzu credea că orice facem – fie că stăm așezați sau în picioare, că mâncăm sau dormim – ar trebui să fim absolut absorbiți în acțiunea noastră, să fim complet una cu ea. Dacă mergi pe drum, devino mersul însuși. Nu ar trebui să fie nicio diferență între tine și actul în sine. ”Eu merg!” Nici măcar metoda de a fi martor despre care vorbim nu poate duce la advaita (starea de non-dualitate, n.tr.). La un anumit punct, chiar și martorul trebuie lăsat deoparte.

    Krishnamurti vorbește de conștiență, dar chiar și asta nu duce la advaita; trebuie aruncată ulterior. Lao Tzu spune, ”Nici conștiența, nici starea de martor, ci unimea, absorbția totală. Devino una cu actul însuși.” Când mergi, devino mersul însuși; cel care merge nu ar trebui să rămână. La fel, când mănânci, devino însăși actul de a mânca; când privești, devino privitul însuși. Orice faci, fă cu așa o totalitate din inimă, încât ești complet una cu actul. Nu ar trebui să fie nicio diferență între acțiune și cel care o face.

    Când distanța dintre acțiune și cel care face începe să se micșoreze, este posibil să creezi punți din nou între animal și intelect, între simțuri și judecată, între corp și suflet. Ele pot fi unite într-o singură îmbrățișare. Această îmbrățișare este numită în tantra actul sexual interior, în care conștiința devine una cu dorința.

    Tantra se referă la inteligență ca la elementul masculin și la natura corpului ca la elementul feminin. Când masculinul și femininul din interior devin una, uniți într-o singură îmbrățișare, cel mai înalt pisc al samadhi-ului este atins. Despre această îmbrățișare vorbește Lao Tzu.

    Sursa foto: http://www.wallconvert.com/

    Sursa foto: http://www.wallconvert.com/

    ”Eul” din interiorul meu ar trebui să fie complet absent din tot ceea ce fac. Actul poate fi cât se poate de insignifiant, dar eu ar trebui să fiu complet absorbit în el; ar trebui să fiu compplet una cu el. Ar trebui să fiu atât de perfect absorbit în act, încât ”Eul” nu mai există. ”Eul” din interiorul meu este cauza întregii dualități. A fi complet unul și integrat înseamnă a deveni echilibrat, liber. Doar atunci îmbrățișarea este posibilă. Dar atunci acest proces trebuie să infuzeze toată viața cuiva. Acest lucru e dificil pentru că sunt anumite distanțe inerente între tine și corp și până când aceste distanțe nu sunt îndepărtate, este dificil să practici sadhana absorbției complete.

    Hai să înțelegem aceste diferențe. Ele au devenit atât de mecanice, dar dacă nu rupem aceste aranjamente mecanice este inutil să practicăm sadhana absorbției. Este posibil ca însăși gândul că ar trebui să fii una cu ceea ce faci să creeze noi dualități în tine. Chiar acest gând te va împiedica de la început să devii una cu acțiunile tale. Oricât de mult te-ai strădui – să spunem, să fii absorbit în actul de a mânca – chiar efortul tău te va ține în afara lui.

    Anumite erori mecanice au avut loc în interiorul nostru. Acestea trebuiesc înțelese și eliminate. Dacă observi un copil dormind în pătuțul lui, un lucru care ar trebui remarcat de tine, dar care nu ne atrage atenția în mod normal, este că abdomenul copilului este cel care se ridică și se lasă când respiră și nu pieptul său, care este complet relaxat. În cazul nostru, noi respirăm prin piept. Lao Tzu spune – și acum chiar și știința este de acord cu el – că pe măsură ce conștiința animală și conștiința mentală încep să se separe, locul respirației este mutat de la buric la piept. Cu cât mai mare este distanța dintre minte și corp, cu atât mai sus este locul respirației. Când copilul începe să respire din piept, știm că conștiința sa animală și conștiința sa mentală s-au despărțit.

    Când un adult doarme, și el respiră prin abdomen și pieptul său este relaxat, pentru că în somn distanța dintre minte și corp nu poate fi menținută. În starea de inconștiență, distanța este ruptă și procesul natural începe. Este un cuvânt japonez (nicio altă limbă nu are un echivalent) pentru sursa inițială a respirației. Acel cuvânt este ”tanden”. Respirația corectă este conectată cu tandenul, care este localizat la 5 cm (2 inch) sub buric.Cu cât mai departe este un om de existență, cu atât mai mult se îndepărtează respirația sa de tanden.

    Cu cât mai sus este centrul respirației tale, cu atât mai tensionat ești; cu cât mai jos este punctul respirației tale, cu atât ești mai relaxat. Dacă respirația ta este din tanden, nu vor fi niciun fel de tensiuni în viața ta. Acesta este adevăratul motiv pentru care copiii sunt liberi de tensiune. Observă-ți respirația într-un moment de relaxare. Vei descoperi că vine din tanden. Când ești plin de tensiune și neliniște, observă-ți respirația. Aceasta va deveni scurtă, și va veni din piept. Respirația scurtă este un indiciu că ești foarte departe de natura ta originară.

    Există un motiv pentru care respirăm din piept. Un concept foarte greșit a cuprins lumea.Conform acestuia, pieptul ar trebui să fie bine dezvoltat și mare, iar abdomenul ar trebui să plat, aproape lipit de spate. Această tendință nebună a creat o tulburare teribilă în corpul uman. Pentru a umfla pieptul, respirația trebuie să umple pieptul și să nu i se permită să meargă mai departe. Acest lucru face să apară starea periculoasă de separare dintre nivelul animal și cel mental. Vei fi surprins să vezi picturile lui Buddha sau Lao Tzu în arta japoneză și chinezească. Ei sunt înfățișați cu burți mari. Spre deosebire de descrierile noastre (indiene, n.tr.) despre ei, în care piepturile lor sunt pline iar burțile sunt mici.

    Tao recunoaște trei centri: unul este tandenul (centrul ombilicului), al doilea este centrul inimii și al treilea este centrul capului (centrul inteligenței). Tandenul este cel mai înalt și cel mai profund centru al Existenței. Apoi vine inima și ultimul și cel mai puțin profund este centrul capului. Intelectualii, de aceea, sunt cei mai îndepărtați de existență. O persoană emoțională este mai aproape de existență decât un raționalist. Un devot este mult mai aproape de existență decât așa-zisul intelectual. Cel care ia intelectul drept totul, trăiește doar la suprafața existenței. Calculele sale sunt corecte, logica sa e clară, dar el nu merge niciodată în profunzime pentru că este periculos; acolo toată logica este pierdută și toate calculele sale pălesc.

    Raționalistul trăiește la suprafață, unde totul este precis și clar. Imediat ce coborâm în inimă, această lume precisă a logicii și rațiunii este pierdută. De aceea, intelectualul se teme să vorbească despre inimă; pentru că odată cu ea vine ilogicul și dezordinea. Dar de acolo pot dorința și iubirea să răsară, și devoțiunea de asemenea. Orice se poate întâmpla aici, pentru care nu se poate da nicio explicație.

    Cu cât mai rațională este o persoană, cu atât mai sus este centrul respirației sale. Observând punctul de respirație al unei persoane, putem găsi tipul său. Cu cât mai emoțională este o persoană, cu atât mai adânc va merge respirația sa. ”Dar”, spune Lao Tzu, ”inima nu este profunzimea ultimă. Este necesar să mergi chiar și mai jos – până la tanden.”

    Respirația ar trebui să apară din tanden. Atunci o persoană este unită cu existența, la fel cum sunt copiii. Când o persoană, prin concentrare, își duce respirația sa până la profunzimea ultimă, el devine delicat ca un bebeluș. Asta se întâmplă numai atunci când el atinge o simplitate și o inocență lipsite de tensiuni. Observă-te uneori când stai liniștit de unul singur pe scaun. Lasă-te moale – nu ar trebui să fie nicio tensiune – și vei simți respirația cum se ridică din buric. Dar noi nu ne dăm voie să ne relaxăm nici măcar când ne odihnim.

    Este ideea de a avea un piept extins atât de înrădăcinată în noi, sau este și un alt motiv?

    Sunt multe motive adânc înrădăcinate. Cel mai important dintre acestea îți va veni în minte dacă te gândești la asta. Când devine un copil conștient de corpul său? După Freud (care a făcut cercetări extinse și utile în această direcție), un copil devine conștient de corpul său când își atinge organele genitale pentru prima oară. Când își atinge nasul sau urechea sau ochiul, mama sa este încântată de asta; dar imediat ce el își atinge organele genitale, el este oprit – i se interzice să facă asta. Atunci realizează copilul că există o parte a corpului său care nu trebuie atinsă, care este periculoasă, care este păcătoasă. Copilul ajunge să simtă asta din privirea din ochii mamei sale; iar ea la rândul ei a ajuns să știe asta de la părinții ei. Acest sentiment de păcat este astfel ceva tradițional. Dar acest păcat nu există.

    Sursa foto: http://www.organicbabyatlanta.com

    Sursa foto: http://www.organicbabyatlanta.com

    Dar acum o distincție începe în interiorul copilului. Prin gesturile părinților săi, el începe să simtă că este o parte a corpului său care nu îi aparține. De aceea, până în ziua morții noastre, nu reușim să considerăm această parte a corpului nostru ca fiind a noastră. Nu poate fi; distanța rămâne. Apoi, odată cu separarea organelor genitale de restul corpului, partea de jos a corpului devine interzisă. Partea corpului de deasupra organelor genitale este acceptată iar cea de dedesubt nu este acceptată.

    Locul respirației nu se mută de la abdomen la piept până nu apare această diferențiere. Există un motiv pentru asta. Dacă respirația ajunge la tanden, afectează organele genitale. Deci imediat cum simțim că organele genitale nu sunt o parte din noi, tandenul este reprimat. Atunci suntem mereu temători, ca nu cumva respirația să atingă tandenul.

    Știați că erecția i se întâmplă fiecărui bărbatului între doisprezece și optsprezece ori când doarme, noaptea? Acest lucru este ceva regulat. Freud avea impresia că acest lucru se întâmpla din cauza dorințelor sexuale nesatisfăcute care erau declanșate în vise. Visele sexuale și satisfacția impulsului sexual duc la întărirea organului sexual, credea Freud. Dar cercetări mai aprofundate au dovedit că Lao Tzu are dreptate. Lao Tzu spune spune că asta se întâmplă pentru că în somn, respirația se izbește de tanden și organele sexuale sunt afectate. Nu este neapărat din cauza viselor sexuale. Respirăm complet în somn și această respirație completă se izbește de tanden.

    Centrul energiei sexuale și tandenul stau unul lângă altul, și impactul respirației este cel care activează centrul sexual. De aceea, nu poți respira din piept în timpului actului sexual. Trebuie să respiri din burtă. Respirația rapidă face ca aceasta să lovească în centrul sexual și să îl țină activat. Dacă respirația este controlată în această etapă, ejacularea poate fi evitată. Tantra are metode de a controla respirația astfel încât actul sexual să poată avea loc fără ejaculare. Actul poate fi astfel prelungit ore întregi, dar atunci trebuie avut grijă ca respirația să nu atingă tandenul.

    Copilul crește cu ideea că organele sexuale sunt un tabu, că sunt demne de disprețuit și păcătoase; și cu acest sentiment, respirația se mută de la tanden către piept. Asta pentru că impactul nostru asupra tandenului produce o senzație asupra organelor sexuale, și această senzație este foarte plăcută. Această senzație dătătoare-de-plăcere atrage copilul și îl face să fie dornic și fără astâmpăr. Dar atitudinea părinților săi și atitudinea societății nu este favorabilă acestui fapt. Așa că o distanță este creată și în cele din urmă orice experiență de bucurie poartă un gen de vină în interiorul nostru.

    De fiecare dată când suntem fericiți, trebuie să fi remarcat că simțim un ușor sentiment de vină în interior. Unii oameni găsesc o mare plăcere în a fi nefericiți, pentru că atunci sentimentul de vină nu mai este acolo. Acest sentiment de vină apare de la primul sentiment de vină pe care copilul îl experimentează în prima sa mișcare de plăcere. Apoi trăim scindați în interiorul nostru.

    Poate rezulta impotența dacă respirația nu atinge tandenul. Mulți cercetători care urmează teoria lui Lao Tzu cred că impotența este rezultatul faptului că respirația nu atinge tandenul. De aceea, un lucru foarte interesant se întâmplă: luptătorii (wrestlers) și culturiștii devin impotenți. Motivul este evident. Ei respiră în întregime din piept, pentru a-l extinde, și își trag burțile în interior atât de mult, încât orice posibilitate ca respirația să ajungă la tanden este distrusă. Astfel, deși un luptător pare foarte viril, el nu este așa. Conexiunea dintre respirație și bărbăția lui se rupe.

    Respirația se poate ridica din tanden doar dacă îți accepți dorințele sexuale. De fapt, advaita nu se poate naște în interiorul tău dacă nu îți accepți dorințele tale sexuale în totalitatea lor, exact ca un copil mic. Și dați-mi voie să vă spun, imediat ce o persoană își acceptă toate dorințele sale în mod complet, el este eliberat de ele. Dorința trăiește din contradicții. Se zbate în neîmplinire, te chinuie, dar nu este niciodată satisfăcută. Dorința devine un iad dureros dar persoana nu este niciodată eliberată de ea. Ne găsim mergând tot mai departe și mai departe de ceea ce dorim. Cu cât ne reprimăm mai mult, cu atât mai mare este distanța dintre noi și scopul dorit.

    Lao Tzu spune: ”Cuprinde-te pe tine însuți într-o îmbrățișare. Acceptă-ți simțurile animale în totalitatea lor.” Devii stăpânul simțurilor tale în momentul în care le acepți. Dualitatea este distrusă și esența este realizată. Intelectul care își acceptă dorințele în mod complet, trece dincolo de ele, le transcende. Această transcendență este posibilî doar într-o stare de non-luptă, non-duală.

    – va urma-

    OSHO, The Way of Tao, Vol. 2, Ch. 2 (Calea lui Tao)

    Copyright© Osho International Foundation

    Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-non-dualitate-tao-respiratie-si-centri-energetici-ii/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.