• Osho, despre relatia Maestru-Discipol (II)

    Posted on January 29, 2015 by in Relația Maestru-discipol

    Citiți și prima parte a articolului, aici.

    Sfinții sunt oameni morți. Cu cât sunt mai morți, cu atât se crede că sunt mai plini de sfințenie. A trăi alături de ei te îmbolnăvește pur și simplu. Ți se face greață. Ei sunt atât de inumani în totul. Ei înșiși trăiesc mecanic, precum niște roboți, și nu permit nimănui altcineva să trăiască diferit. Ei te vor face să te simți vinovat pentru totul.

    În ashramul (comunitate spirituală, n.tr.) lui Mahatma Gandhi – și el era un mare sfânt, mahatma înseamnă ”mare sfânt”- nu puteai să fumezi. Știu că fumatul e o prostie, dar ce e greșit în a fi prostuț? Și dacă cuiva îi place, din când în când să fie prostuț e perfect în regulă. Ar trebui să fie acceptabil. Poți să-i spui persoanei, ”Îți va dăuna sănătății tale, viața ta se va reduce cu cinci ani.” Dar dacă nu vrei să trăiești atât de mult, e foarte bun – pentru că, ce vei face cu cinci ani în plus? Vei fuma și mai mult!

    Și nu este un obicei sănătos; dar oamenii care nu fumează, se îmbolnăvesc – și am văzut oameni care au fumat în permanență, fumători înrăiți, care nu s-au îmbolnăvit niciodată. Deci toată treaba asta e doar probabilitate. Tot ceea ce face fumătorul este să se bucure în a inhala și a expira fumul. Fumul este cald, asemenea laptelui mamei, iar țigara este exact sfârcul mamei; el se bucură din nou de a fi copil.

    Sursa foto: http://www.freeimages.com

    Sursa foto: http://www.freeimages.com

    O țigară e doar un mod de a te bucura de copilărie din nou; de asta țigara este atât de relaxantă. Când ești îngrijorat, tensionat, începi să cauți o țigară. Ajută; e omenesc. Ar părea într-adevăr ciudat să te duci la mama ta acum, și să-i spui, ”Sunt atât de tensionat și de îngrijorat…” Cred că țigările sunt un substitut bun. Nu-i deranja pe acești oameni; altfel ei le vor deranja pe femei. Mama ta poate că e moartă – atunci trebuie să te duci la soția ta, iar ea s-ar putea să fie pur și simplu scoasă din minți de ideea care ți-a venit. Ea va crede că o iei razna.

    Țigările sunt un substitut atât de simplu; nu deranja oamenii. Când te văd fumând, îmi pare rău pentru tine, nu pentru că fumezi ci pentru că trebuie să fumezi. Mă gândesc la grijile tale, nu la fumatul tău; acesta n-are de ce să îngrijoreze. Mă gândesc la neliniștea ta, la tensiunea ta. Mă gândesc că trebuie să fie ceva care îți roade inima; altfel, de ce te-ai arde singur prin fumat? Eu nu-ți judec niciodată fumatul, că faci vreun lucru greșit. Văd mai profund. Văd de ce fumezi.

    Dar nici un sfânt nu se preoocupă de ce fumezi. Pentru ei, fumatul este un păcat. În ashramul lui Mahatma Gandhi, dacă cineva era descoperit că fumează era imediat alungat cu ocări; el decăzuse. Și bietul om doar încerca pur și simplu să se relaxeze. De fapt, fumatul său era un indiciu că ashramul nu era relaxant, că nu era un loc unde oamenii ar putea să se relaxeze. În schimb, era un loc unde oamenii deveneau mai tensionați. De fapt, toate ashramurile te fac mai tensionat.

    Este o dilemă ciudată: ei te fac mai tensionat, mai îngrijorat. Lumea asta nu e de ajuns pentru ei; ei aduc în discuție iadul și raiul și tot felul de consecințe pe care le vei suferi. În loc să te ajute să ieși din mintea ta tensionată, ei te fac și mai tensionat – și apoi nu poți să fumezi, apoi nu poți să bei ceai sau cafea; acestea sunt interzise pentru că toate te relaxează.

    O persoană relaxată poate nu va avea nevoie să fumeze decât în joacă, din când în când, stând cu prietenii, când toată lumea fumează și ea nu vrea să joace rolul sfântului. Obișnuiam să mă duc la petreceri când eram în universitate. Era o problemă pentru că gazda era îngrijorată că toți vor bea și eu s-ar putea să mă simt un outsider. Cunoscându-l din multe alte experiențe anterioare, trebuia să mă duc la gazdă să-i spun, ”Nu-ți face griji în privința mea. Dă-mi doar o Coca-Cola ca și cum aș bea ca toată lumea.”

    Dar el spunea, ”Ei vor crede că și tu bei alcool.”

    Eu am spus, ”Lasă-i să creadă asta, nu e nici o problemă. Care e problema? Asta arată pur și simplu că și eu sunt om. Vreau să particip alături de ei, nu vreau să am atitudinea de ”mai-sfânt-decât-tine”. Pentru mine acea atitudine e urâtă, acea atitudine e pur și simplu egoistă.”

    ”Eu nu pot să beau alcool, pentru că nu știu ce voi face după ce beau. Nu e nici o problemă – în ce mă privește, nu e nicio problemă, pot să beau, pentru că eu nu cred că alcoolul poate fi spiritual, deși se mai numește și spirtos, sau că poate intra în spiritul meu. Va trece pur și simplu prin rinichii mei și mai devreme sau mai târziu va ieși afară din corp. Deci nu e cine știe ce problemă. Mă gândesc la tine, pentru că s-ar putea să fac ceva, și s-ar putea să creeze probleme pentru tine! Așa că dă-mi pur și simplu Coca Cola.”

    Bând Coca Cola cu oamenii – aproape toți s-au holbat la mine! Toți au spus, ”Și tu bei? Eram îngrijorați că o să fii aici fără să bei, și noi vom arăta ca niște păcătoși.”

    Am spus, ”Nu, eu sunt un bețiv. Continuați, nu puteți concura cu mine” – pentru că eu puteam să beau Coca Cola cât vroiam. Dar m-am simțit fericit că nu se simțeau vinovați. Am simțit că am făcut ceva potrivit; fusesem uman.

    Sfinții voștri nu sunt umani. Gandhi era foarte strict în legătură cu curățenia. El urma aceeași idee: curățenia vine imediat după Dumnezeu. Acum, pentru mine este o problemă – nu există Dumnezeu, deci doar curățenia rămâne. Nici măcar imediat după Dumnezeu, doar prima – nu există altceva după. Dar eu nu vin să mă uit în camera ta, și în baia ta. Asta mi se pare ceva rău. Dar Gandhi obișnuia să facă asta.

    El se ducea în camera ta să vadă dacă totul este așa cum ar trebui să fie. Se uita în baia ta să vadă dacă totul era curat sau nu. Dar asta înseamnă a se amesteca în intimitatea ta. Eu pot să vorbesc despre curățenie, pot să laud curățenia. Pot să-ți povestesc despre frumusețea ei; dar atunci ar trebui măcar să am încredere în tine, în inteligența ta, în intimitatea ta, și în cele din urmă în responsabilitatea ta față de tine însuți. Eu nu sunt responsabil pentru tine.

    Dar nu aceasta a fost calea sfinților până acum. Ei și-au urmărit discipolii aproape ca niște detectivi, făcând discipolul să se simtă cât mai vinovat posibil. Există o anumită aritmetică în spatele acestui lucru.Mahatma-Gandhi-A-Legacy-of-PeaceCu cât fac oamenii să se simtă mai vinovați, cu atât mai mari sfinți se crede că sunt. Înălțimea lor urcă tot mai sus și mai sus pe măsură ce tu cazi tot mai jos și mai jos. Toată sfințenia lor depinde de sentimentul tău de vinovăție. Și a te face să te simți vinovat e foarte simplu: condamnă tot ce este uman, ce este natural.

    Pe calea mea, maestrul este doar o lumină. Poți să vezi în acea lumină și să mergi oriunde vrei să mergi. Maestrul nu este cineva care te urmărește în continuu, care te forțează în continuu. El este doar o prezență. În prezența sa, devii conștient de potențialul tău ultim. Devii conștient de ceea ce poți fi, și nu ești. Devii conștient de ipocrizia ta.

    Sannyasul nu înseamnă altceva decât a renunța la ipocrizia ta.

    Și tu îmi spui, ”Nu doresc să fiu sannysin.” Insiști să rămâi un ipocrit, o persoană scindată. Făcându-mă maestrul tău, va însemna și mai multă scindare. Vei deveni și mai plin de vinovăție pentru că ai făcut pe cineva un maestru și tu nu ești un discipol pentru el.

    Va părea ceva aspru pentru tine, faptul că refuz. Dar este un refuz venit din compasiune, nu din asprime. Eu refuz să fiu un maestru pentru oricine care nu își dorește să fie discipol.

    Înțelesul cuvântului `discipol’ este frumos. Înseamnă cineva care pregătit să învețe. Și sunt multe de învățat. Aproape totul trebuie să fie învățat, pentru că orice știi nu este învățare, este cunoaștere, cunoaștere complet putredă. Ai luat-o de la alții; nu ai căutat, urmărit, cercetat despre ea. Nu este a ta, nu poți să spui ”Evrika!” Nici măcar pentru un lucru nu poți să spui ”Evrika!” Iar un om care este pregătit să învețe, un discipol, găsește fiecare moment precum Arhimede – viața continuă să-i reveleze noi secrete în fiecare moment.

    Cum pot să devin un maestru pentru tine? Tu nu ești pregătit să fii vulnerabil față de mine. Tu nu ești pregătit să fii deschis față de mine, nu ești pregătit să mă asculți, nu ești pregătit să vii alături de mine. Vrei să rămâi așa cum ești, ce ești, și totuși vrei încă o garanție: vrei ca eu să devin responsabil astfel încât tu să te simți mai puțin vinovat – cel puțin ai un maestru. Dar asta nu va fi de ajutor.

    Poți să ai toți maeștrii din lume – și aceasta este frumusețea maeștrilor morți, ei nu pot spune nu. Poți să accepți toți maeștrii din lume, să fii un discipol al tuturor discipolilor din lume. Sunt oameni care urmează calea Zen, care urmează calea Sufi, care urmează Tao, orice. Nici Lao Tzu nu-i poate împiedica, nici Bodhidharma nu-i poate împiedica, nici Jalaluddin rumi nu-i poate împiedica. Acești oameni s-au dus, doar ecoul cuvintelor a rămas.

    Dar eu sunt încă în trup.

    Eu nu sunt încă doar un cuvânt.

    Cuvântul meu încă trăiește.

    Dacă vrei să ai orice contact cu mine, va trebui să fii pregătit să călătorești cu mine. Este o călătorie lungă. Mare parte din povara pe care o cari va trebui aruncată. Mare parte din mintea despre care crezi că e foarte valoroasă se va dovedi că e doar gunoi. Mare parte din caracterul tău pe care l-ai valorizat atât de mult se va dovedi nimic altceva decât disciplină impusă.

    Disciplina poate fi impusă atât de mult încât devine inconștientă. Oamenii se poartă în maniera potrivită – nu fură, nu îi rănesc pe ceilalți, nu le fac rău – dar nu este alegerea lor conștientă.

    Am auzit despre un general militar în retragere…a fost un caz după al doilea război mondial. Generalul a trăit toată viața sa în armată – și nu doar viața sa; tatăl său era era un general, tatăl tatălui său era un general. Cât își putea aminti, familia lor fusese în armată. Era în sângele său. De la bun început el era disciplinat în manierele din armată.

    Acum se retrăsese, războiul se terminase. Într-o zi căra o găleată plină de ouă, și un om i-a jucat o festă; omul a strigat, ”Atențiune!”, și generalul a stat drept la acest semnal, dând drumul la găleată și la toate ouăle pe drum. Era foarte furios; toate ouăle erau distruse. Și a spus, ”Ce fel de glumă e asta?”

    Omul a spus, ”Dar nu pot să spun `Atențiune!’? Nu are nimic de-a face cu tine. Puteai să-ți duci găleata. Nu ți-am zis să-i dai drumul.”

    Generalul a spus, ”Nu înțelegi, mi-a intrat în sânge, în oase. Chiar și noaptea, dacă cineva spune `Atențiune!’ voi sări din pat și aș lua poziția pentru ”atențiune”. Doar atunci voi realiza că este o glumă – dar mai întâi voi fi în poziție.”

    Asta e disciplină. Moralitatea voastră, caracterul vostru nu sunt altceva decât discipline impuse. Ele au devenit inconștiente, și orice este inconștient nu are nici o valoare. Venind alături de mine va trebui să înțelegi că moralitatea ta este doar impusă. Tu ești un impostor care pretinde că e moral, fără să știe nici măcar ABC-ul moralității. Caracterul tău nu înseamnă nimic.

    Osho: From the False to the Truth, Ch 1  Q1

    Copyright© OSHO International Foundation

    Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-relatia-maestru-discipol-ii/”

    Citiți partea a III-a și ultima a articolului, aici.

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

2 Responsesso far.

  1. […] Citiți partea a doua a articolului, aici. […]

  2. […] Citiți partea I a articolului, aici, și partea II-a a articolului, aici. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.