• Osho, despre relationare, intimitate, meditatie…

    Posted on June 13, 2015 by in Evolutie Spirituala, Relatii

    Întrebare: De ce este atât de dificil să relationezi?

    Osho: Pentru că tu nu ești încă. Există o goliciune interioară și teama că dacă relaționezi cu cineva, mai devreme sau mai târziu vei fi expus în această goliciune. De aceea pare mai sigur să păstrezi o distanță față de oameni; măcar pretinzi că ești. Nu ești. Nu te-ai născut încă, ești doar o oportunitate. Nu ești încă o împlinire – și doar două persoane împlinite pot relaționa. A relaționa este unul dintre cele mai mărețe lucruri din viață: să relaționezi înseamnă să iubești, să relaționezi înseamnă să împărtășești. Dar înainte de a putea împărtăși, trebuie să ai.

    Și înainte de a putea iubi trebuie să fii plin de iubire, să te reverși de iubire. Două semințe nu pot relaționa, sunt închise. Două flori pot relaționa; ele sunt deschise, ele își pot trimite parfumul una alteia, ele pot dansa sub același soare și sub același vânt, ele pot avea un dialog, ele pot șopti. Dar asta nu e posibil pentru două semințe. Semințele sunt complet închise, fără ferestre- cum să relaționeze? Și aceasta este situația. Omul se naște ca sămânță; el poate deveni o floare, poate nu.

    Sursa foto: http://authentic-relating.com/

    Sursa foto: http://authentic-relating.com/

    Totul depinde de tine, ce faci cu tine însuți; totul depinde de tine, dacă crești sau nu. Este alegerea ta – și în fiecare moment alegerea trebuie înfruntată; în fiecare moment ești la o răscruce. Milioane de oameni decid să nu crească. Ei rămân semințe; ei rămân potențialități, ei nu devin niciodată actualitate. Ei nu știu ce este realizarea-de-sine, nu știu ce este actualizarea-de-sine, ei nu știu nimic ce ține de ființă. Complet goi trăiesc, complet goi mor. Cum pot ei să relaționeze?

    Va însemna să te expui pe tine- nuditatea ta, urâțenia ta, goliciunea ta – e mai sigur, pare, să păstrezi o distanță. Chiar și iubiții păstrează distanța; ei se apropie doar până la un punct, și rămân în gardă pentru a se putea întoarce înapoi. Ei au granițe; ei nu trec niciodată de granițe, rămân limitați la granițele lor. Da, există un fel de relație, dar nu este cea a relaționării, este cea a posedării: soțul posedă soția, soția posedă soțul, părinții posedă copiii, și așa mai departe. Dar a poseda nu înseamnă a relaționa.

    De fapt, a poseda înseamnă a distruge orice posibilitate de a relaționa. Dacă relaționezi, respecți; nu poți poseda. Dacă relaționezi, există o mare reverență. Dacă relaționezi, vii foarte aproape, foarte, foarte aproape, într-o intimitate profundă, vă întrepătrundeți. Totuși nu te amesteci în libertatea celuilalt, celălalt rămâne totuși un individ independent. Relația este de tipul Eu-tine, nu cea de tipul Eu-asta – interesectându-se, interpenetrându-se, și totuși într-un anumit sens independenți.

    Khalil Gibran spune: ”Fiți ca doi stâlpi care sprijină același acoperiș, dar nu începeți să vă posedați unul pe altul, lăsați-l pe celălalt independent. Susțineți același acoperiș – acel acoperiș este iubirea.”

    Doi iubiți susțin ceva invizibil și ceva de o imensă valoare: o poezi e a ființei, o muzică auzită în cele mai adânci cotloane ale existenței lor. Ei susțin amândoi, susțin o anumită armonie, dar totuși rămân independenți. Ei se pot expune în fața celuilalt, pentru că nu există nicio teamă. Ei știu că SUNT. Ei își cunosc frumusețea lor interioară, își cunosc parfumul lor interior; nu este nicio teamă. Dar în mod obișnuit frica există, pentru că tu nu ai niciun parfum. Dacă te expui, vei puți pur și simplu. Vei puți de gelozii, uri, furii, pofte. Nu vei avea parfumul iubirii, rugăciunii, compasiunii. Milioane de oameni au decis să rămână semințe. De ce? Când pot deveni flori și pot avea și ei un dans în vânt, în soare și în lună, de ce au decis să rămână semințe? Este ceva în decizia lor: sămânța este mai sigură decât floarea. Floarea este fragilă; sămânța nu este fragilă, sămânța pare mai puternică. Floarea poate fi distrusă foarte ușor; doar un vânt puternic și petalele se vor scutura.

    Sămânța nu poate fi distrusă atât de ușor de vânt, sămânța este foarte protejată, în siguranță. Floarea este expusă – un lucru atât de delicat, și expusă la multe lucruri neprevăzute: poate veni un vânt puternic, poate ploua cu găleata, orice i se poate întâmpla florii, floarea este în permanență în pericol. Dar sămânța este în siguranță; de aceea milioane de oameni decid să rămână semințe. Dar a rămâne o sămânță înseamnă să rămâi mort, a rămâne o sămânță înseamnă să nu trăiești deloc.

    Este sigur, în mod cert, dar nu are deloc viață. Moartea este sigură, viața este nesiguranță. Cineva care vrea să trăiască cu adevărat trebuie să trăiască în pericol, în pericol constant. Cineva care vrea să ajungă la culmi trebuie să-și asume riscul de a se pierde. Cineva care vrea să urce pe cele mai înalte culmi trebuie să-și asume riscul de a cădea de undeva, de a aluneca. Cu cât mai mare este dorul de a crește, cu atât mai multe și mai multe pericole trebuiesc acceptate. Omul adevărat acceptă pericolul ca însăși stilul său de viață, ca însăși mediul său de creștere.

    Mă întrebi: ”De ce este atât de dificil să relaționezi?” Este dificil pentru că tu nu ești. Mai întâi fii. Toate celelalte sunt posibile doar după aceea: mai întâi fii. Isus o spune în felul său: ”Mai întâi cautați Împărăția lui Dumnezeu, și apoi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.” Asta este doar o expresie veche pentru același lucru pe care îl spun și eu:

    Mai întâi fii, apoi toate celelalte ți se vor adăuga ție. Dar ființa este cerința de bază. Dacă ești, curajul vine ca o consecință. Dacă ești, o mare dorință pentru aventură, de a explora, apare – și când ești gata să explorezi, poți relaționa. Relaționarea este explorare – a explora conștiința celuilalt, a explora teritoriul celuilalt. Dar când explorezi teritoriul celuilalt, trebuie să permiți și să-i urezi bun venit celuilalt să te exploreze pe tine; nu poate fi un drum cu o singură direcție. Și poți să îi permiți celuilalt să te exploreze doar atunci când ai ceva, o comoară în interiorul tău.

    Atunci nu este nicio teamă. De fapt, îți inviți oaspetele, îmbrățișezi oaspetele, îl chemi, îl vrei înăuntru. Vrei ca el să vadă că te-ai descoperit pe tine, vrei să împărtășești asta. Mai întâi fii, apoi poți relaționa – și ține minte, a relaționa este minunat. Relația este un fenomen total diferit; relația este ceva mort, fix, care a ajuns la un final. Te căsătorești cu o femeie; ai ajuns la un final. Acum lucrurile nu vor merge decât în jos. Ai atins limita, nu mai crește nimic acum.

    Râul s-a oprit și devine un rezervor. Relația este deja un lucru, complet; relaționarea este un proces. Evită relațiile, și mergi tot mai adânc și mai adânc în a relaționa. Accentul meu este pe verbe, nu pe substantive; evită substantivele cât de mult poți. În limbaj nu le poți evita, asta știu; dar în viață, evită – pentru că viața este un verb. Viața nu este un substantiv, este de fapt ”a trăi”, nu ”viață”. Nu este iubire, este a iubi. Nu este relație, este a relaționa. Nu este un cântec, este a cânta. Nu este un dans, este a dansa.

    Vezi diferența, savurează diferența. Un dans este ceva complet; ultimele retușuri au fost făcute, acum nu mai e nimic de făcut. Ceva complet este mort. Viața nu cunoaște punctul; virgulele sunt în regulă, dar nu și punctele. Locurile de popas sunt în regulă, dar nu și destinația. În loc să te gândești cum să relaționezi, împlinește prima cerință: meditează, fii, și apoi relaționarea va ieși din asta de la sine. Cineva care devine tăcut, extatic, cineva care începe să aibe energie din abundență, devine o floare, trebuie să relaționeze.

    Nu este ceva pe care trebuie să-l învețe cum se face, începe să se întâmple. El relaționează cu oamenii, relaționează cu animalele, relaționează cu copacii, relaționează chiar și cu pietrele. De fapt, douăzeci și patru de ore pe zi el relaționează. Dacă merge pe pământ, relaționează cu pământul…picioarele sale atingând pământul, el relaționează. Dacă înoată în râu, el relaționează cu râul, dacă se uită la stele, el relaționează cu stelele.

    Nu este o problemă de relație cu cineva în particular. Lucrul de bază este că, dacă ești, toată viața ta devine o relaționare. Este un cântec constant, un dans constant, este un continuum, o curgere ca un râu. Meditează, găsește-ți propriul tău centru mai întâi. Înainte de a putea relaționa cu altcineva, relaționează cu tine: aceasta este cerința de bază de împlinit. Fără ea, nimic nu este posibil. Cu ea, nimic nu este imposibil.

    Osho, The Book of Wisdom (Cartea înțelepciunii)

    Copyright© Osho International Foundation

    Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-relationare-intimitate-meditatie/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.