• Osho, despre iubire, fascism, ego…(II)

    Posted on October 26, 2013 by in Uncategorized

    Citiți și prima parte a articolului, aici.

    Aici (în ashram, n.tr) este imposibil să simți vreo superioritate sau inferioritate.

    Am făcut tot ce mi-a stat în putință să vă conving de un singur lucru: că iluminarea este natura voastră; că nu este ceva care trebuie dobândit, îl aduci cu tine de la naștere. Tot ceea ce trebuie să faci este, nu s-o creezi, ci doar să te deschizi către secretul ascuns al vieții tale.

    În momentul în care începi să îți simți lumina interioară, toată perspectiva ta începe să se schimbe. Vei simți compasiune față de ființele umane chiar dacă ele fac lucruri prostești. Și te vei simți extraordinar de bucuros, celebrând, chiar dacă nu ai nimic de celebrat.  Nu este nevoie de nimic pentru a celebra – doar scuze…ziua mea este doar o scuză! Dar dacă vrei să celebrezi, vei găsi o mie și una de scuze.

    Este viața ta și orice iese din ea este creația ta.

    Ține minte, sunt semnături secrete pe ea. Nu te poți separa de ceea ce creezi, de felul în care trăiești, de felul în care răspunzi.

    Odată ce ești inundat de iubire și extaz, nu poți nici măcar în visele tale să acționezi într-un mod care este umilitor pentru celălalt. Pentru că celălalt nu este de fapt celălalt, e doar o parte din noi. Suntem o singură conștiință care umple tot universul. Dar puțină experiență va fi de ajutor…și vei începe să vezi aceeași lumină în ceilalți. Și a vedea lumină în tine și lumină în ceilalți înseamnă să trăiești tot anul înconjurat de o sărbătoare a luminilor.

    În lumea exterioară, sunt oameni care vor să domine și sunt oameni care vor să fie dominați. Responsabilitatea nu este de o singură parte. Sunt oameni care vor să fie subjugați, pentru că sclavia are ceva special în ea: îți ia toată responsabilitatea. Atunci responsabilitatea este a proprietarului tău. Tu ești doar ceva instrumental – orice spune el, faci, dar nu simți nici o povară. Așa că cele mai multe ființe umane adânc în interior vor să rămână sclavi.

    Sclavia în religie înseamnă că rămâi un hindus, un mahomedan, un creștin. Și îți este și teamă, pentru că sclavia ta se bazează doar pe credințe. Deci toți încearcă să-și protejeze mulțimea de enoriași să vină în contact cu ceilalți.

    Chiar zilele trecute am primit un mesaj de la prieteni din Germania. Parlamentul german a votat o rezoluție care spune că eu nu pot intra în Germania. Sannyasinii protestează împotriva ei pentru că este absolut împotriva constituției Germaniei, împotriva legii germane. Nu există nici măcar un singur precedent! Nu numai în Germania ci peste tot în lume, nu există un singur incident care să interzică intrarea unui om care nu a fost niciodată până atunci în acea țară. Cum poți să judeci că el va fi periculos?

    Așa că au întrebat 500 de oameni celebri din toată lumea, oameni de elită proeminenți din diferite domenii – profesori, oameni de știință, poeți, pictori, dansatori, actori. Până acum au primit 150 de scrisori de sprijin, un protest absolut împotriva guvernului.

    Au primit deasemenea și câteva scrisori care sunt în sprijinul guvernului. Câteva puncte din acele scrisori erau atât de hilare încât mi-au trimis și mie acele câteva puncte. Unul era: un înalt preot protestant a sprijinit guvernul pentru că el crede că sunt un catolic, iar Germania trebuie salvată de religia catolică.

    O astfel de frică arată îndoieli profunde. Nu ești sigur de teologia ta protestantă; ți-e teamă că cineva poate înțepa balonul credinței tale.

    Aici, cu mine, există un parfum al religiei dar nici o religie ca atare. Asta îți oferă o libertate totală. Asta te face să fii mândru de tine și recunoscător pentru tot ceea ce existența a făcut pentru tine. Ține minte, mândria nu este ego.

    Egoul este este ceva fără conținut. De exemplu, un om care nu poate desena nici măcar o linie dreaptă se crede un mare pictor – acesta este egoul, nu este nici un conținut. Însă dacă Picasso crede că este un mare pictor, asta e pur și simplu un fapt, iar dacă este mândru de geniul lui nu este nimic greșit în asta. De fapt, oamenii ar trebui ajutați să găsească o anumită mândrie în individualitatea lor, pentru că acea mândrie le va face ochii să strălucească, fețele luminoase; acea mândrie îi va face indivizi unici, fără nici o întrebare legată inferioritate și superioritate.

    Sursa foto: http://meditacija-yoga.blogspot.ro/search/label/namaste

    Și în al doilea rând, oricine este mândru este întotdeauna recunoscător. Pentru că geniul lui Picasso sau al lui Yehudi Menuhin nu le aparține; ei sunt doar vehicule. Transcendentul este cel care vine prin ei – în muzică, în dans, în pictură, în cercetarea științifică, în poezie, în o mie și unul de moduri, dar adevăratul geniu va ști asta cu siguranță, că vine de dincolo de el.

    El este mândru că a fost ales, nu este mândru în comparație cu tine. Egoul este o comparație: tu ești mai sus, tu ești superior, dar există comparație. Nu poți să fii superior trăind singur într-o pădure – superior cui? Nu poți să fii nici măcar inferior – inferior cui?

    Omul mândriei are un sentiment profund de recunoștință că existența l-a ales pe el, deși el nu este demn de asta. Este un fenoment ciudat. Cu cât ești mai demn, cu atât mai mult simți că nu ești suficient de demn. Ți s-a dat atât de mult și nu poți să faci nimic în schimb.

    Aici vor fi oameni mândri. Aș vrea ca sannyasinii mei să fie mândri, chiar și de faptul că sunt sannyasini, că au fost suficient de curajoși să meargă împotriva tuturor ortodoxiilor, tradițiilor, convențiilor, a tot ceea ce este stricat, și să iasă spre ceea ce este proaspăt, tânăr, nou. Sunteți binecuvântați. Dar binecuvântarea voastră va fi plină de recunoștință.

    Aceasta este distincția care trebuie ținută minte, dintre ego și mândrie.

    Eu distrug egoul și creez mândria. Egoul este ceva asemenea cancerului, care te mănâncă pur și simplu și îi mănâncă și pe ceilalți. Mândria, respectul de sine este un fenomen creativ. Îți împlinește propriul potențial și împărtășește deasemenea cu lumea toate comorile pe care le-ai adus în această lume. Așa că aici (în ashram, n.tr) situația este complet diferită.

    Mi-ar plăcea să fie așa și în lume, dar ei se tem. Teama lor că le pot distruge moralitatea, religia, trecutul, este un indiciu clar că ei deja sunt dezrădăcinați de trecut. Ei speră cumva împotriva oricărei logici că acest vechi gunoi poate fi cărat. Pentru că l-am respectat ca fiind de aur de secole. Acum, să-l arunci deodată ca pe un gunoi, la marginea drumului, rănește egoul, pentru că înseamnă că egoul a greșit timp de secole.

    Un sannyasin are nevoie de curajul de a renunța la frică – pentru că dacă nu renunță la frică, egoul nu poate aruncat. Și fără a arunca egoul, toată încărcătura, tot bagajul, toată putreziciunea trebuie cărată. Toată energia ta este irosită în a căra morții.

    Gândește-te doar că l-ai căra pe tatăl tău, pe bunicul tău, pe strămoșii tăi, pe toți, în spinarea ta, mergând spre Marine Drive (Bulevard important din Mumbai, India, n.tr). Crezi că vei ajunge vreodată la Marine Drive? Pentru că oamenii aliniați pe spinarea ta vor fi fără sfârșit; toți zgârie-norii voștrii vor părea niște pitici. Încărcătura va fi atât de mare încât nu vei în stare să o cari fără ajutorul lui Suraj Prakash (autor indian al unor opere religioase monumentale, n.tr)- vei avea nevoie de tiruri, de mijloace de transport. Și toată viața ta va fi irosită pur și simplu cărând acești oameni morți.

    Și noi îi cărăm cu toții. De aceea viața devine serioasă, împovărată, grea, fără savoare, uscată. Altfel, nu există nici un motiv. Poți să fii de un verde strălucitor cu flori roșii.

    Și nu este nevoie de nici o comparație. De ce să nu avem în toți oamenii de pe planetă niște împărați? Care este problema? Este o problemă de a înțelege lumea – iar dacă te înțelegi pe tine, a înțelege lumea nu este dificil, este cel mai simplu lucru.

    Și odată cei ai înțeles că a fi împărat sau a fi sclav este decizia ta, cine va alege să fie sclav? Când poți să-ți pui toată energia în a crea ceva care-ți va oferi satisfacție, care îți va oferi un profund sentiment de împlinire, un sentiment că nu ai fost aici inutil, ai contribuit cu ceva; ai făcut lumea puțin mai frumoasă – ai adăugat câteva flori în plus.

    Dacă toată lumea adaugă câteva flori în plus, toată lumea asta poate deveni o grădină.

    Nu este nevoie să luptați. Nu este nevoie să fiți superior nimănui, pentru că eu vă ofer ceva care este mult mai înalt decât superioritatea. Eu vă fac indivizi unici.

    Osho, Sermons in Stones, Talk #12 (Predica de pe munte)

    Copyright© Fundaţia Internaţională Osho

    Copyright, pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-iubire-fascism-ego-ii/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.