Osho, despre nevoia de a impartasi experientele interioare, despre umilinta, aroganta…(III)

Citiți și prima parte a articolului, aici, și partea a doua a articolului, aici.

Am auzit că Papa de la Roma a murit și s-a dus în rai. Sfântul Petru l-a întrebat pe care dintre sfinți ar vrea să-l întâlnească. ”Sfânta Maria, mama lui Isus Christos”, spuse Papa.

Sfântul Petru îl conduce într-o sală maiestuoasă. Acolo, într-un colț îndepărtat, stă o evreică bătrână. Papa se apropie de ea cu reverență, și cade în genunchi: ”Oh, sfântă Maică de Dumnezeu”, spune el, ”toată viața mea pe pământ am așteptat cu nerăbdare acest moment. E o întrebare pe care vreau să ți-o pun: Cum a fost să dai naștere Domnului nostru Isus Christos?” Bătrâna clatină din cap și zâmbi. ”Păi, de fapt noi am vrut o fetiță,” spuse ea.

Mama lui Isus Christos e sortită să se obișnuiască cu Isus Christos – el nu reprezintă nimic special pentru ea, e fiul ei. Ea este dezamăgită, pentru că a vrut o fiică și au avut un fiu care este un scandalagiu! Din cauza lui, ei sunt condamnați, și din cauza lui, la bătrânețe ei trebuie să treacă prin mari tulburări și suferințe pentru că el e crucificat.

Când toți discipolii scăpaseră, mama stătea sub crucea pe care Isus era răstignit, plângând și suspinând. Și ea trebuie să se fi gândit că era mai bine dacă i s-ar fi născut o fată. Un fiu – și chiar și acesta, să fie crucificat când ea este la bătrânețe! Și el era atât de tânăr, doar 33 de ani. Nu le-a dat părinților săi decât neliniște. Pentru Papă e una – Isus Christos este Dumnezeu – dar pentru bătrâna dnă evreică, mama lui Isus, el nu era decât un scandalagiu, tulburând în mod inutil pacea, lăsându-i inutil într-o imensă nefericire la bătrânețe, din cauza crucificării sale.

Dacă Isus Christos ți s-ar naște ție, te vei obișnui cu el. Dacă fericirea se naște în ființa ta, te vei obișnui cu ea. Înainte să te obișnuiești, răspândește vestea bună cât mai departe. Sunt milioane de oameni însetați – sub influența oamenilor negativi, senzaționaliști, categorici, ei suferă într-un fel zonă obscură. Aud numai partea negativă a lucrurilor. Normal că devin suspicioși, oare există vreo parte pozitivă în toate astea? Sau aleargă aiurea după umbre și fantome?  – pentru că toți acești oameni deștepți scriu împotriva acestei posibilități.

Sursa foto: http://www.sxc.hu/

Pentru noua umanitate, milioane de schimbări se vor întâmpla. Una dintre schimbările cele mai importante va fi aceea că persoana pozitivă trebuie să se exprime clar. Ea trebuie să spună lumii ceea ce experimentează, fără nici o teamă, fără nici un fel jenă, fără nici un fel de suspiciuni că ar putea fi imaginație. Chiar dacă e imaginație, poate face bine.

Dar nu este imaginație. Nu poți să-ți imaginezi experiențele spirituale; nu ai nici o idee ce sunt ele. Dacă nu le cunoști, nu ai cum să ți le imaginezi, iar când le-ai cunoscut, nu se pune problema imaginației.

Oamenii din lume au foarte mare nevoie de câțiva indivizi bine articulați, pozitivi, afirmativi. Nu doar cuvintele lor vor fi de ajutor, ci și prezența lor – căci cuvintele lor pot fi sprijinite doar de prezența lor, de acțiunile lor, de răspunsurile lor. Nu există alt fel de dovezi. Dacă oamenii văd că trăiești cu adevărat pacea, că viața ta este un cântec al tăcerii și fiecare din acțiunile tale arată asta, putem transforma întreaga psihologie negativă și bolnavă a omului.

Altfel…acești oameni negativi au fost predominanți de-a lungul istoriei – pentru că e foarte ușor să fii negativ, oricine poate face asta. Oricine poate spune, chiar și față de  Gautama Buddha, că: ”Ce spui tu sunt numai prostii.” Și chiar și un om ca Gautama Buddha nu poate produce nici o dovadă a iluminării sale. Dacă persoana este de piatră, încăpățânată, închisă, nu e nici o cale.

Buddha poate ajuta persoana dacă aceasta e deschisă, vulnerabilă, receptivă, pregătită să simtă prezența lui Buddha, pregătită să-i simtă parfumul, pregătită să devină parte din tăcerea sa. Dar cei mai mulți oameni din lume trăiesc sub influența oamenilor negativi. Această influență a creat o stare atât de inconștientă…oamenii continuă să cadă tot mai mult și mai mult în inconștiență, în întuneric.

Uneori cred că ideea de Orient are o anumită semnificație psihologică. Poate că nu este adevărată din punct de vedere istoric, dar psihologic…nimeni nu a explorat ideea. La fel cum Charles Darwin a propus ideea de evoluție, Estul a crezut de mii de ani într-o idee contrară de involuție, nu evoluție; că omul nu crește în sus ci decade în jos; că prima epocă de aur a fost chiar la început.

Merită să înțelegem tot conceptul ca pe o interpretare psihologică – nu ca istorie, nu ca știință, ci ca psihologie.

Prima epocă, conform misticilor orientali, se numește Satya Yuga, epoca adevărului, epoca de aur. Într-un fel, putem vedea că fiecare om trece prin acea epocă de aur, din nou, atunci când este copil. Când întreaga umanitate era în copilăria ei, atunci ideea a devenit foarte relevantă. Copiii trebuie să învețe să spună minciuni; altfel, ei spun pur și simplu adevărul, fără nici un fel de învățare. Adevărul nu trebuie învățat, el vine pur și simplu din inocența ta.

A minți are nevoie de învățare, de istețime, de viclenie, de calcul.

Adevărul are nevoie doar de inocență.

Deci,  prima epocă după calculele Estului a fost Satya Yuga, epoca adevărului. Ei au numit-o ”epoca de aur”. Descrierea lor este extraordinar de semnificativă. Când descriu Satya Yuga, ei spun despre ea că era ca o masă cu patru picioare, perfect echilibrată. Satya Yuga avea patru picioare, lucru ce o menținea în echilibru absolut. Apoi lucrurile au început să decadă.

Teoria este exact împotriva lui Charles Darwin – eu o numesc ”involuție”. Un picior a căzut. Masa a devenit foarte dezechilibrată; viața a devenit dezechilibrată. Lucrurile nu mai erau la fel cum erau o dată – pașnice, tăcute, liniștite. Cu trei picioare, tot echilibrul a fost pierdut – dar totuși, masa poate fi transformată într-un tripod. Un tripod are trei picioare; un anumit echilibru este încă posibil. Această a doua epocă este numită treta, din cauza celor trei picioare – treta înseamnă trei. Cuvântul englezesc ”three” (trei- n.tr.) vine din rădăcina sanscrită, tre,  și ”treta” vine și el din aceeași rădăcină. Viața nu mai era de aur. Inocența era pierdută – acesta era piciorul care lipsea – oamenii au devenit mai isteți, mai vicleni.

Apoi, pe măsură ce zilele treceau, lucrurile au luat-o în jos și mai mult. Această a treia epocă este numită dwapar. Încă un picior a mai căzut; doar două picioare au rămas. Tot echilibrul fusese pierdut. Dwapar este la fel ca și cuvântul englezesc pentru ”doi” (”two” în lb.engleză, n.tr). ”Dwapar” vine din rădăcina sanscrită, ”dwa”. Dwa a trecut prin multe limbi, ajungând în câteva țări ca ”twa”…și când a ajuns la limba engleză, a devenit ”two” (doi). Dar este același cuvânt. Viața a devenit urâtă, mai barbară, cu mai multă exploatare, mai multă negativitate.

Și noi suntem în a patra – a mai căzut un picior; acum stăm într-un singur picior.  A patra este numită Kali Yuga, epoca întunericului. Și pare ceva cu adevărat sigur că trăim într-o epocă a întunericului și a inconștienței. Ne pregătim pentru propria noastră sinucidere – cât de multă inconștiență mai poate fi? Viitorul pare să fie absolut fără sens. Pare că cu fiecare zi sfârșitul vieții e mai aproape; noaptea continuă să devină tot mai adâncă și mai adâncă.

Chiar și copiii mici s-a descoperit că iau droguri cu miile; nu mai este vorba de noua generație, de tineri – copiii de școală iau droguri. Copiii de școală au ajuns să ucidă alți copii, să violeze fete – și nu doar ca o excepție. În America au făcut un sondaj și nu le-a venit să creadă…guvernul a încercat din greu să îl reprime, să nu fie cunoscut de lume, dar s-a aflat.

Sursa foto:http://www.sxc.hu

Cea mai avansată națiune, cea mai puternică, cea mai științifică, mai avansată tehnologic, trece prin cea mai întunecată perioadă din întreaga istorie a umanității.

Această inconștiență poate fi ruptă doar dacă oamenii a căror viață a devenit o meditație, a căror viață a devenit iubire pură, a căror viață a devenit compasiune, încep să-i trezească pe cei adormiți:”E timpul – pregătiți-vă. Cu cât noaptea devine mai întunecată, cu atât zorii sunt mai aproape, dar dacă veți continua să dormiți, cu zori sau fără zori, noaptea voastră va continua. Ochii voștri sunt închiși, întunericul vostru continuă.”

Altfel, un nou început pentru întreaga rasă umană, o nouă inocență, o nouă copilărie, o nouă Satya Yuga – epoca adevărului – o nouă epocă de aur este posibilă. Dar oamenii pozitivi trebuie să facă pasul curajos de a se exprima. Ei nu au făcut asta în toată istoria. Ei s-au bucurat de experiența lor și s-au gândit că munca lor s-a încheiat.

Vreau să vă amintiți întotdeauna:

Atunci când ai ceva de împărtășit, nu te opri acolo; împărtășește-l. Umanitatea e în nevoie, așa cum nu a mai fost niciodată, are nevoie de oameni care pot să creeze o nouă speranță pentru un nou început.

Un evreu vine la un han, foarte târziu în noapte, și e forțat să împartă o cameră cu un ofițer rus. Nedorind să-l întâlnească, îi cere hangiului să îl trezească dimineața foarte devreme pentru că trebuie să prindă primul tren.

Evreul se dezbracă și se duce la culcare, și e trezit de hangiu când e încă întuneric afară. Se îmbracă repede și iese, și spre surprinderea sa, toți soldații îl salută. Când se urcă în tren, se uită în oglindă și își dă seama că poartă o uniformă.” Al naibii hangiu”, strigă evreul, ”l-a trezit pe omul care nu trebuia!”

Osho: The New Dawn, (Noul început), Chapter 14, Q1

Copyright© Osho International Foundation

Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center.

Traducere și adaptare text: Marius Lazăr

Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-nevoia-de-a-impartasi-experientele-interioare-despre-umilinta-aroganta-iii/”

Comenteaza cu profilul de Facebook :