• Osho, despre iluminare, mistici si a vorbi despre ce este dincolo de cuvinte…(III)

    Posted on March 26, 2015 by in Evolutie Spirituala

    Citiți prima parte a articolului, aici, și partea a doua aici.

    S-au dat atribute iluminării: că este experiența adevărului, experiența autenticității, experiența iubirii, experiența compasiunii, experiența eternității, experiența libertății față de sclavia spațiu-timp, experiența libertății față de sclavia vieții și a morții – pe scurt, experiența libertății față de toate tipurile de dualități. Toate acestea sunt cuvinte mari, și ele au pus în încurcătură umanitatea timp de secole; toți oamenii au încercat să afle, ”Ce este adevărul?”

    Matematicienii spun că adevărul nu poate fi definit complet niciodată. Unul dintre matematicieni, Godel, are un principiu care pare să fie necontrazis până acum. Principiul său este că matematica nu poate fi niciodată liberă de paradoxuri. De fapt, spune el, ”Niciun sistem făcut de om nu poate fi liber de paradoxuri, pentru că omul este un paradox; când omul face ceva, el intră în creația sa.”

    Sunt toate șansele ca mai devreme sau mai târziu computerele voastre să înceapă să o ia razna pentru că voi ați pus mintea voastră în acele computere. Unele computere s-ar putea să devină gay[1]! Depinde de voi; computerele vor repeta pur și simplu orice ați pus în ele. Unele computere ar putea deveni iluminate. Orice spui, ele vor spune, ”Eu sunt iluminat, Eu sunt singurul Fiu al lui Dumnezeu.”

    Și nu poți nici măcar să crucifici un computer – asta ar fi atât de prostesc, să crucifici un computer- dar pot fi momente în care s-ar putea să vrei să împuști un computer. El ar putea deveni o pacoste așa de mare, ar putea începe să facă lucruri perverse încât nu vei putea face nimic altceva decât să-l împuști. El ar putea să înceapă să te tortureze prin mijloace foarte sofisticate.

    Sursa foto: http://newmexicocommoncore.org

    Sursa foto: http://newmexicocommoncore.org

    Godel are dreptate, că orice face omul, orice doctrină propune, orice filozofie aduce la lumină, vor fi, într-un fel sau altul, paradoxale. Ceva în subteran va rămâne contradictoriu. Deci Godel spune că sunt trei categorii în matematică: ceea ce poate fi descris, descriptibilul; ceea ce a fost deja descris; și ceea ce nu va fi niciodată descris.

    Sunt matematicieni care nu sunt de acord cu cea de-a treia categorie. Ei spun, ”Două sunt perfect în regulă: descrisul și descriptibilul. Indescriptibilul nu-l putem propune încă, până când nu am epuizat toate mijloacele disponibile de a-l descrie.” Și acestea nu sunt încă epuizate, nu vor fi niciodată epuizate; nu va exista un punct în care să putem spune: ”am epuizat toate mijloacele și toate posibilitățile.” Deci a treia categorie nu poate fi încă stabilită. Pentru două categorii nu este nicio problemă.

    Întreaga știință este pregătită să accepte două categorii: exprimabilul, cognoscibilul; și incognoscibilul, dar care poate deveni cunoscut, este potențial cognoscibil. De fapt, ei fac două categorii: ceea ce a devenit efectiv cunoscut, și ceea ce este potențial cognoscibil. Ei renunță la lumea misticului complet. Ei spun că nu este nimic care să rămână mereu incognoscibil, necunoscut. Și aceasta este de fapt lumea iluminării.

    Matematicienii vestici cred că cele trei categorii ale lui Godel epuizează toate categoriile. Acest lucru nu e adevărat. Vestul nu este conștient de matematicienii, filozofii estici. Cea mai nefericită parte este că, chiar și matematicienii din Est, care primesc premii Nobel pentru matematică…Două premii Nobel s-au dus către doi indieni. Unul a fost pentru Doctor Raman; altul – doar acum câțiva ani- pentru Doctor Khorana. Chiar și aceștia…L-am întâlnit pe Doctorul Khorana și l-am întrebat: ”Ai cumva idee că Godel nu are ultimul cuvânt?”

    A spus:”Ce tot vorbești? Godel trebuie să fie ultimul cuvânt pentru că nu pot fi mai multe categorii: cunoscutul, cognoscibilul, și incognoscibilul. Chiar dacă este acceptat, atunci sunt doar trei categorii.”

    Am spus, ”Tu, fiind un om din Est, ar trebui să știi, pentru că ai fost educat în Vest…” Și chiar dacă ești educat în Est, ești educat cu metode, descoperiri vestice. Nimănui nu-i pasă de descoperirile estice.

    Mahavira are șapte categorii. Aceasta a fost una din cele mai mari dezbateri între Mahavira și Buddha, când erau în viață, acum douăzeci și cinci de secole. Buddha avea exact aceleași trei categorii ca și Godel. El spunea că sunt doar trei categorii: poți spune despre ceva fie da, fie nu, fie că este indescriptibil. Nu sunt alte categorii. Mahavira avea șapte categorii, și eu sunt de acord cu Mahavira. El este într-adevăr exhaustiv. Dar este puțin complex; aceste trei categorii sunt simple.

    Prima categorie este: Da. Asta e foarte clar. Poți spune ”Da” despre ceva, cu încredere. Îl cunoști și este descriptibil, cunoscut.

    Poți spune ”Nu”; a doua categorie: ”Eu sunt ignorant. Asta nu înseamnă că lucrul nu există, spun doar că îmi este necunoscut mie.” Sau poți spune ”Da și nu”, la un loc. Într-un sens, poți spune da. De exemplu, eu pot spune ”da” referitor la Dumnezeu într-un anumit sens, în sensul de dumnezeire, nu ca persoană ci ca și calitate. Dar în alt sens trebuie să spun ”nu”, pentru că nu cred că este cineva care a creat lumea, care este un creator, care este un tată, care o menține. Toate astea sunt nonsensuri.

    Și da și nu împreună, cu siguranță îl fac mai mistic, deci indescriptibil. Aceasta este lumea misticului: da și nu, la un loc. Așa că spui că este indescriptibil, inexprimabil, incognoscibil. Da și nu se anulează reciproc, dar realitatea e încă acolo. Realitatea nu este anulată, dar Mahavira merge mai departe. El spune că a patra categorie este: ”Da, și indescriptibil. Poți spune despre ceva, `Da, îl știu, și totuși nu îl pot descrie. Când spun indescriptibil nu înseamnă că nu știu; de aceea, accentul este pe da și pe indescriptibil.`”

    Și a cincea categorie: Nu, și indescriptibil. ”Eu nu știu, dar doar atât știu – că este. Nu știu în întregime, nu pot să pretind că știu; de aceea spun nu – asta indică spre mine, iar indescriptibilul indică spre lucrul respectiv.”

    Sursa foto: http://www.enchantedmind.com

    Sursa foto: http://www.enchantedmind.com

    Și a șasea: pur și simplu, nici da, nici nu – împreună – și încă indescriptibil. Poți să simți că îți este cumva cunoscut, și totuși nu poți să-l pui nici în termeni de da, nici în termeni de nu. ”Eu nu am experiența într-atât încât să pot spune da, nici nu am experiența într-atât încât să pot spune nu. Deci, nici da, nici nu – ele indică spre mine; dar lucrul este acolo.” Și ultimul: pur și simplu indescriptibilul.

    Poate datorită modului foarte complicat al lui Mahavira de a exprima lucrurile, religia sa a rămas un lucru mic, foarte limitat. Nu este numărată printre religiile lumii. Dar poate că are mai multă sofisticare decât orice altă așa-zisă religie mondială. Chiar acea sofisticare este cauza pentru care nu este atât de atrăgătoare pentru mase. Acum, cine se va sinchisi de aceste șapte categorii?

    Oamenii vor răspunsuri clare în care să creadă: așa sau invers. Fie ești catolic, fie ești comunist, dar fii limpede. Oamenii vor claritate pentru că ei sunt atât de confuzi, și acest om aduce toate categoriile astea șapte; acum confuzia lor e și mai mare, ei sunt chiar și mai zăpăciți. La început erai cel puțin conștient că erai confuz. Acum nu vei fi conștient în ce categorie te afli: da, nu, da-nu la un loc, nici da, nici nu, sau indescriptibilul.

    Mahavira nu a putut crea o religie mondială pentru simplul motiv că poate el a avut cea mai profundă pătrundere asupra realității. Dacă întrebi despre iluminarea sa, el îți va răspunde în șapte propoziții. Nu vei fi capabil să ajungi la nicio concluzie – și simt că asta e ceva de o imensă valoare.

    De ce acest impuls de a ajunge la o concluzie? Dacă existența este un continuum, un proces în desfășurare – fără început, fără sfârșit – atunci de ce este omul atât de dornic să ajungă la concluzii? Nicio concluzie nu poate fi adevărată, pentru că o concluzie înseamnă că un proces s-a oprit. O concluzie înseamnă că ai ajuns la un punct, că ultima pagină a sosit. O concluzie înseamnă o moarte, iar viața este mereu și mereu și mereu în curs de desfășurare. Nu este început și nu este sfârșit.

    Nu pot să îți dau un răspuns definitiv la întrebarea ta, ”Care este cel mai semnificativ lucru la iluminare?” Dar măcar atât pot spune cu siguranță, că iluminarea este cel mai insignifiant fenomen din existență. De aceea oamenii nu sunt interesați de ea. Dacă ar fi fost semnificativă, atunci milioane de oameni ar fi alergat după iluminare, la fel cum aleargă după aur, după bani, după putere.

    Du-te doar și stai la Pentagon sau în fața Casei Albe și întreabă-i pe toți: ”Unde vă duceți?” Toți se duc, și se duc repede. Nu cred că vei întâlni o singură persoană care să spună, ”Mă duc spre iluminare” – nu în Washington, nu la Pentagon. Toată lumea se duce, și se grăbește; de fapt,vor fi foarte tulburați de tine: ”Ce tâmpenie…să mă oprești în mijlocul drumului, să mă întrebi, ”Unde te duci?” Ce treabă ai tu!”

    Iar tu spui, ”Fac pur și simplu o cercetare despre iluminare, despre câți oameni se duc spre iluminare. Nu am întâlnit nici un singur om, până acum.”

    Simplul motiv este că iluminarea nu te va face să fii semnificativ. Nu vei deveni Ronald Reagan. Nu vei deveni nici măcar Isus Christos; nimeni nu te va crucifica. Nu vei deveni nici măcar Al-Hillaj Mansoor; nimeni nu te va ucide. Dacă devii iluminat, vei deveni atât de obișnuit, atât de simplu, încât nimeni nu te va remarca. Vei deveni aproape absent.

    Lasă ca asta să devină definiția mea asupra iluminării:

    Vei deveni aproape absent.

    Vei trece exact ca o briză – nu ca o furtună: vine Adolf Hitler! Vei trece pur și simplu ca o mică briză, fără nicio importanță.

    Pentru lume vei fi un nimeni.

    Pentru tine, vei fi întreaga lume.

    Pentru univers, vei fi tot ceea ce poți fi, tot ceea ce ești menit să fii.

    Pentru univers va fi o extraordinară bucurie faptul că ai renunțat la orice fugă după lucruri semnificative. Există cel puțin un om care trăiește nesemnificativ, obișnuit, fără să se ducă nicăieri; niciun rai, niciun Dumnezeu, nicio nirvana. El nu este preocupat nici măcar de următorul moment, pentru că toate energiile sale care erau implicate și investite în toate direcțiile, se întorc acum la el însuși.

    El a devenit un rezervor extraordinar de împlinit de pace, tăcere, beatitudine. El este atât de plin de fericire, încât fără să-și dea seama, el va revărsa fericire oriunde se duce. Orice atinge, îi va simți vibrația fericirii. Dar în ce-l privește pe el, dacă îl întrebi, ”Cine ești tu?”, el va spune, ”Nu știu, n-am nicio idee.”

    Iluminarea, gândită ca o stare simplă, insignifiantă de a fi obișnuit, face religia non-politică, face religia o adevărată religie.

    Altfel, există ”Înălțimea Sa”, ”Sfinția Sa”…Și am auzit de acest prinț indian din India de Sud, care a fost ales pentru parlament; greutatea sa este 158 de kg. El este cunoscut drept ”Greutatea Sa[2]”! Cel puțin asta e adevărat. Aceste ”sfinții” sunt toate prefăcute; aceste ”înălțimi” sunt doar fanteziile lor. Dar el, cel puțin în realitate, este ceea ce este numit.

    ”Greutatea Sa” este un om rar. El nu se duce niciodată nicăieri în afara palatului său extraordinar de bogat. Poate că are cea mai costisitoare coroană din întreaga lume. Palatul său este plin de diamante și rubine și smaralde, pentru că statul său a controlat toate minele, așa că cele mai bune pietre trebuiau să fie oferite mai întâi regelui. Și asta s-a întâmplat de secole; timp de o mie cinci sute de ani, sângele său regal a rămas o linie continuă.

    El nu a vorbit niciodată în public, și acum a devenit un membru al parlamentului. Și chiar și când vorbește, doar câțiva oameni pot înțelege, pentru că el vorbește pe nas. Doar acei servitori care trăiesc în preajma lui, au devenit treptat obișnuiți cu modul său de a vorbi. Și în toată lumea, el are un singur prieten, un câine mic; îl cheamă Kinky. El stă pe tronul său cu Kinky, toată ziua. Asta e toată munca sa. Acum el va fi o adevărată celebritate în parlamentul din New Delhi.

    În această lume a lui ”Sfinția Voastră” și ”Înălțimea Voastră”, o persoană cu adevărat iluminată e doar un nimeni. Nu are niciun nume, nicio formă, nicio superioritate, nicio inferioritate. De fapt, ea a dispărut.

    Și acesta este paradoxul:

    Dispărând, te găsești pe tine.

    Nefiind nimic, devii totul. Devenind total absent, devii, pentru prima oară, nu o persoană ci o prezență – o prezență de o imensă frumusețe, binecuvântare. Dar toate astea se întâmplă pentru că devii un zero. Iluminarea este experiența de a fi un zero.

    [1] Homosexuale, n.tr.

    [2] His Heaviness, în limba engleză. (n.tr.)

    Sursa: Osho, “From Misery to Enlightenment”

    (Sursă web: https://teachingsofmasters.wordpress.com/2013/07/14/osho-on-enlightenment/)

    Copyright© OSHO International Foundation

    Copyright, pentru prezenta versiune în limba română: Osho Joy Meditation Center

    Traducere și adaptare din limba engleză: Marius Lazăr

    Atenţie: dacă doriţi să republicaţi (parțial sau integral) acest articol, vă rugăm să adăugaţi la finalul articolului:

    ”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-iluminare-mistici-si-a-vorbi-despre-ce-este-dincolo-de-cuvinte-iii/

    Comenteaza cu profilul de Facebook :

Leave a Reply

Your email address will not be published.